– Casa Albă a publicat oficial, zilele trecute, noua strategie de securitate a Statelor Unite ale Americii. Cum se vede Uniunea Europeană, în general, și partea noastră de lume, în particular, prin ochii strategilor de geopolitică de la Washington?
– Trebuie să spunem direct, poate chiar brutal, că Europa a devenit o piesă de negociere în relațiile SUA cu Rusia și China. În numele necesității unei „re-echilibrări strategice” cu cele două mari puteri, ordinea internațională unipolară, făurită și garantată de SUA după cel de-al doilea Război mondial, este înlocuită de o redesenare tripartită a sferelor de influență peste capul europenilor. Dar orice astfel de „echilibrare” presupune cedări importante în fața pretențiilor Rusiei, în Ucraina, iar UE stă în calea acestei cedări, Elon Musk, prieten și mesager al lui Trump și al extremiștilor din MAGA cere deschis, în spiritul „strategiei”, ca UE să fie desființată. Or, desființarea UE aruncă nu doar Ucraina în brațele rușilor, ci deschide și calea dominației acestora și în statele est-europene care au intrat în NATO după 1997. Deși „vina” liderilor UE, fideli democrației liberale, este definită de Casa Albă a fi slăbiciunea în fața emigrației masive care riscă să anihileze civilizația europeană, de fapt, UE este „vinovată” pentru că, prin reglementarea activității companiilor tehnologice de tip Google, Meta, X, Palantir, se opune acaparării spațiului european de către patronii acestor companii, care îl au în frunte pe Paul Thiel, fondatorul „Bisericii recunoașterii lui Hristos prin știință și tehnologie”, cel care a și declarat că UE este antihrist! De aceea, unii politologi europeni prestigioși consideră că „strategia” nici nu este o strategie propriu-zisă, ci mai degrabă un document menit să justifice ambiția lui Trump de a înlocui ordinea democratică pe care o reprezintă astăzi UE, cu o ordine pe care mulți europeni o consideră neo-nazistă. De altfel, „strategia” afirmă fără echivoc susținerea partidelor de extremă dreaptă din Europa împotriva actualilor lideri, considerați „slabi”. În sfârșit, consemnăm aprecierea entuziastă a Kremlinului față de acest straniu document, care deschide un front de luptă împotriva democrației liberale europene. De aici trebuie să pornească europenii în elaborarea propriilor decizii strategice.
– După mai multe săptămâni de proteste masive, prim-ministrul bulgar Rosen Jeliazkov a prezentat la mijlocul săptămânii trecute demisia guvernului său. Ce anume i-a scos în stradă, în număr atât de mare, pe vecinii bulgari? În ce măsură va influența această criză politică trecerea Bulgariei la zona euro, programată pentru 1 Ianuarie 2026?
– Aș începe răspunsul din perspectiva poziționării recente a Bulgariei de partea statelor UE (Malta, Ungaria, Italia, Belgia) care vor să blocheze contractarea unui împrumut pentru susținerea Ucrainei, garantat de activele rusești confiscate, chiar dacă, în lipsa unui acord, Ucraina riscă să se prăbușească rapid. Să nu uităm că Bulgaria are un președinte pro-rus, care a cerut demisia guvernului pro-european, chiar în ajunul aderării Bulgariei la zona euro. Politologii bulgari sugerează că președintele Radev dorește să-și lanseze propriul partid, pe fondul compromiterii celorlalte forțe politice. Există, deci, o filieră rusă în politica Bulgariei, dar ea nu ar fi reușit să dărâme guvernul Jeliazkov, dacă problemele acestuia nu ar fi fost reale și grave. Protestele au fost conduse de generația Z, exasperată de corupția endemică și de perspectiva creșterii prețurilor concomitent cu scăderea veniturilor, după ce guvernul a prezentat un proiect de buget denominat în euro, care prevedea creșteri de taxe și sporirea salariilor bugetarilor. Cum din guvern face parte și partidul unui mogul media vizat de sancțiuni pentru corupție din partea SUA și UK, cetățenii au declarat că nu au încredere că guvernul bulgar este apt să administreze corect banii contribuabililor și că se tem, chiar, de un „scenariu românesc”, adică de un deficit bugetar uriaș. Astfel, tolerând corupția ani de zile, clasa politică bulgară a făcut – voluntar sau involuntar – jocul Rusiei, vulnerabilizând țara. Totodată, perspectivele deschise de recentele evoluții din țara vecină sunt marcate de incertitudine pentru democrație și pentru orientarea sa euro-atlantică, cu corolarul slăbirii flancului estic al NATO de la Marea Neagră, cum își dorește Vladimir Vladimirovici. Desigur, mai este încă posibilă și o victorie a forțelor reformiste în cadrul unor alegeri anticipate, ce ar putea fi declanșate dacă nu se reușește formarea unui nou guvern. Să sperăm că generația Z va putea orienta politica bulgară în această direcție.
