• Zăpada îi bucură pe copii, dar și pe adulții care practică sporturile de iarnă. Entuziaști, din cu totul alte motive, sunt și proprietarii de pensiuni și de pârtii de schi din stațiunile montane. Ninsorile provoacă emoții, oferă prilejul pentru mișcare în aer liber și pot să ducă pe plus niște calcule antreprenoriale. Există, firește, și reversul: trafic rutier dificil, accidente pe gheață, turiști rătăciți. „Maestrul Omăt” dirijează România începutului de an 2026! •

Stațiuni turistice reanimate

Încălzirea globală este cel mai mare inamic al practicanților sporturilor de iarnă și al investitorilor din stațiunile turistice montane. Nu știți ce tristețe le provoacă acestora, absența ninsorilor! Săptămânile acelea când versanții munților rămân gri, ca într-o toamnă prelungită, până la un termen neprecizat, îi duc la disperare. Sunt stațiuni montane în Alpi care au fost, pur și simplu, abandonate. Chiar și la noi, citeam prin Decembrie, administratorii unor stațiuni montane cu pârtii de schi erau îngrijorați din cauză că ninsorile se lăsau așteptate. Iarna este singurul anotimp când ei speră să aibă încasări bune. Iată legătura directă dintre fulgii de nea și contabilitate. Ninge, câștigă! Rămâne pământul negru, falimentul bate la ușa… cabanei. Și turiștii au parte de decepție, dacă nu e iarnă adevărată! Ei cheltuiesc pentru echipamente, pentru costume, pentru ghete etc. Își fac planuri de vacanță, ca să iasă din rutina de peste an. Copiii sunt și ei tufliți, dacă nu au zăpada din care să facă bulgări și să încingă bătăi. Există, recunosc, soluția tunurilor de zăpadă, însă aceste utilaje sunt mai degrabă niște adjuvanți și mai și consumă apă și energie din plin. Nu putem înlocui iarna cu totul, chiar dacă pârtii cu zăpadă artificială au fost amenajate în plin deșert, sub cupola unui mall. În Dubai, de exemplu. Dar noi ne dorim să fie iarnă adevărată, cu zăpadă căzută din cer, nu ejectată din gura tunurilor. Și chiar este iarnă adevărată, când scriu acest articol, inclusiv în București, unde nu schi­em, cel mult facem patinaj artistic involuntar, pe trotuar. Știrile ne conving că e iarnă ca în povești, în mai toate stațiunile montane. A revenit surâsul pe buzele turiștilor și patronilor de pensiuni. Sunt pârtiile pline, telescaunele și teleschiurile urcă și coboară, toată ziua. Lungimea totală a pârtiilor de schi din România ar fi de peste 240 de kilometri, citesc pe site-ul skiresort.info. Stațiunea cu cea mai mare lungime însumată a pârtiilor este Straja, din Munții Vâlcan: 26 km, turiștii având la dispoziție 13 instalații pentru a urca la capătul superior al pârtiilor. Pe locul doi se află Sinaia, cu un domeniu schiabil de 19,7 km. Pe locul 3, Poiana Brașov, cu aproape 14 km lungime totală a pârtiilor. România turistică s-a înviorat datorită căderilor de zăpadă de la începutul anului. Redescoperind plăcerea simplă a sporturilor de iarnă, românii mai uită, pentru un timp, de tracasările prezentului: creșteri de taxe și impozite, restructurări, circul politic și, în general, de toate știrile negative care curg din ecranul televizorului și al telefonului. Se risipesc toate anxietățile și toate temerile, când tragi în piept aerul curat și tare al munților! Dar și la oraș e bucurie mare, mai ales printre copii, chiar și în Bucureștiul situat în mijlocul câmpiei: orice mică pantă dintr-un parc devine automat un derdeluș atractiv.

Orășele în vârful muntelui

Amenajarea pârtiilor cu instalații moderne atrage numeroși turiști, iar prezența lor a condus de-a lungul anilor la creșterea ofertei de cazare. De la câteva cabane, în urmă cu zeci de ani, investițiile imobiliare au ajuns la zeci și sute de hoteluri, pensiuni și cabane. În creierii munților s-au dezvoltat mici orășele, cu mii de locuri de cazare. Pe site-ul skistraja.ro, aflu că în stațiunea din sudul județului Hunedoara, accesibilă din Valea Jiului, se află    „210 cabane, case de vacanţă, pensiuni şi vile. Dintre acestea, 70 sunt omologate cu 1, 2, 3 şi 4 stele”. Pe site-ul partieranca.ro, suntem asigurați că Stațiunea Rânca, din Munții Parâng, oferă turiștilor „o gamă variată de opțiuni de cazare, de la hoteluri de lux și cabane, la pensiuni și apartamente. Toate unitățile de cazare oferă servicii de bază, precum încălzire centrală, acces la internet și parcare”. Despre stațiunile de pe Valea Prahovei și despre Poiana Brașov, să nu mai vorbim! Domeniul imo­biliar cumulează deja câteva generații de clădiri, de la cabanele interbelice și chiar mai vechi, până la ho­telurile moderne lu­xoase. Construcții noi au fost ridicate de-a lungul anilor și în Vatra Dornei, Borșa, Arieșeni, Muntele Mic, Semenic. Mai cu fonduri proprii, mai cu un împrumut de la bancă sau beneficiind de sprijinul financiar european oferit după 2007, antreprenorii români, de calibru mic sau mare, au îmbogățit oferta de cazare a stațiunilor turistice dedicate sporturilor de iarnă. Confortul a urcat în vârful muntelui, pe șosele asfaltate, de regulă, tot cu bani europeni. Documentând acest articol, am descoperit un lucru interesant: vizionarea în timp real, datorită unui serviciu de webcam, a pârtiilor din mai multe stațiuni. Stau pe scaun, la birou, în București, și pot să văd cum arată, acum, pârtiile de schi din Rânca, de pildă. Observ că luni, 12 Ianuarie, la ora 8:12, când scriu acest articol, pârtiile monitorizate de camerele de supraveghere sunt încă pustii. Instalațiile de teleschi nu sunt încă puse în funcțiune, turiștii abia se trezesc, iau micul dejun. Pe una din camere, văd însă cum lumina puternică a soarelui incendiază galben-portocaliu piramida Vârfului Păpușa. Or fi răsăriturile de soare fascinante la mare, dar și la munte sunt impresionante, mai ales iarna. Măreția montană copleșitoare capătă fastul plenar al luminii solare și dă senzația că asiști la o epifanie cosmică, în timp ce lumea de jos, a văilor și depresiunilor, zace încă în neguri și bezne. Turiștii mai sensibili și, desigur, matinali, știu să se bucure de aceste priveliști care se risipesc repede.

Iarna, cu bune și cu rele

Este limpede, Meșterul Omăt dirijează România începutului de an. În timp ce schiorii se bucură de zăpadă, de la cota 1.000 în sus, pe șosele, șoferii se confruntă cu condiții de trafic dificile. Acum câteva zile, Administrația Națională de Meteorologie a emis avertizări de coduri galbene și portocalii care vizau precipitații predominant sub formă de ninsoare, strat de zăpadă, polei, intensificări ale vântului, vreme rece și ger, „fenomene care în mod cumulat determină circulația rutieră în condiții de iarnă și scăderea semnificativă a vizibilității”. Astfel de știri nu sunt o bucurie, când trebuie să urci la volan. Codurile, deocamdată, au expirat. Pe de altă parte, zăpada căzută pe străzile marilor orașe este un motiv de bucurie pentru firmele de deszăpezire, care au încheiat contracte generoase cu Primăriile. Au de lucru, nu poate sări opinia publică să critice că își iau banii degeaba. Încălzirea globală, de care ne plângem când nu ninge și e cald în miezul iernii, e aproape să lase aceste firme fără obiectul de activitate și, deci, fără venituri. Iarna asta pare să nu fie cazul. Firmele curăță șoselele principale, dar prin spatele blocurilor, pe străduțe și pe trotuare, gheața e la ea acasă. Și, din păcate, dacă nu suntem atenți, devenim rapid pacienți la Urgențe. Sute de cetățeni au ajuns pe mâna medicilor, cu diverse fracturi, din cauză că au alunecat pe gheață. Vă recomand grijă mare, fiți atenți la fiecare pas! Peripeții nedorite se întâmplă și pe munte. Zeci de turiști mai puțin experimentați au avut nevoie de intervenția Salvamontului, mereu la datorie. În pofida acestor incidente și accidente, ninsorile de la început de an au generat românilor mai degrabă o stare de spirit bună. E un „vibe” pozitiv, cum spunem mai nou. Ninsorile acestea au sosit la timp, ca să ne procure niște bucurii simple.