• Cu siguranță ați auzit, în această perioadă, despre Tratatul Uniunea Europeană – Mercosur. A fost un subiect intens mediatizat și dezbătut. Unii apără acest document major, negociat timp de 25 de ani, alții îl denunță ca periculos, în special pentru fermierii europeni. Ce merită știut, totuși, despre acest tratat comercial, cel mai important din istoria blocului comunitar? •

Scurt istoric

Discuțiile pentru încheierea unui tratat complex între Uniunea Europeană și Mercosur (Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay) au început în Iunie 1999. Europenii și sud-americanii s-au gândit că un acord care presupune, printre altele, reducerea majoră sau eliminarea tarifelor vamale pentru aproape toate mărfurile – ar stimula dezvoltarea economică și ar consolida relațiile dintre ambele părți. Demersurile diplomatice au stagnat, însă, în scurt timp, și au fost reluate abia în 2016, când președinte al Comisiei Europene era Jean-Claude Juncker. Între timp, în 2007, România a devenit membru UE. Succesorul lui Juncker, doamna Ursula von der Leyen, (a preluat mandatul în 2019 și îl deține și în prezent, după ce a fost realeasă în 2024) a continuat negocierile cu Mercosur, convinsă fiind de importanța acestui tratat pentru economia europeană. În Decembrie 2024, președinta CE a semnat, de principiu, cu partenerii sud-americani, acordul în cauză. Documentul a fost votat favorabil, în 13 Ianuarie 2026, de ambasadorii statelor membre pe lângă Uniunea Europeană, care activează în cadrul Consiliului Uniunii Europene, for major, de factură ministerială. România s-a numărat printre statele care au dat un vot pozitiv, pe filiera Ministerului de Externe. Câteva zile mai târziu, în 17 Ianuarie, o delegație europeană, condusă de Ursula von der Leyen, a semnat tratatul la Asunción, capitala Paraguay. Felicitări reciproce, poze, îmbrățișări, declarații triumfătoare.

Complicații la Strasbourg

Bucuria de la Asunción a fost risipită, în scurt timp, la Strasbourg, unde se află sediul Parlamentului European. Pentru a înțelege contextul, trebuie să facem câteva precizări. Vă rog să fiți un pic atenți! Comisia Europeană a efectuat, în prealabil, o ghidușie instituțională. A scos pe piață și a semnat două documente: 1. Acordul de Parteneriat UE – Mercosur, care combină dialogul politic, cooperarea și comerțul și 2. Acordul    Comercial Interimar, care acoperă angajamentele comerciale și de investiții ce urmează să se aplice înainte de intrarea în vigoare a Acordului de Parteneriat. Cele două documente, deși distincte juridic, au în esență aceleași prevederi. Au, însă, important de subliniat, viteze de adoptare diferite. Pentru Acordul de Parteneriat este nevoie de votul parlamentelor naționale pentru a intra în vigoare. Pentru Acordul Comercial Interimar este nevoie numai de votul din Parlamentul European. Dacă eurodeputații ar vota pozitiv, documentul ar intra în vigoare imediat. Acesta este valabil până în momentul în care se exprimă cele 27 de parlamente naționale asupra celuilalt document.    Atunci, va ieși din uz acest Acord Comercial Interimar și va intra în vigoare Acordul de Parteneriat, mult mai cuprinzător. Comisia Europeană a recurs la acest truc ca să câștige timp, să nu aștepte după votul parlamentelor din statele membre. Numai că socotelile comisarilor europeni au fost date peste cap de eurodeputați, care ar fi trebuit să supună la vot Acordul Comercial Interimar. Aceștia au ales, recent, să întrebe Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), dacă    împărțirea în două a acordului este conformă cu tratatele de bază ale UE. Acum, mingea se află la Tribunalul european. Adversarii tratatului cu Mercosur au reușit, astfel, să amâne aplicarea Acordului Comercial Interimar. Răspunsul Justiției europene poate dura luni sau ani. Asta, în cazul în care Comisia Europeană nu va decide să forțeze aplicarea acordului înainte să primească avizul judecătorilor CJUE.

Promotori și opozanți

Am ținut să fac o sinteză a evenimentelor, fiindcă presa noastră, în mare parte, nu oferă, de regulă, imagini cuprinzătoare și explicative ale unui subiect. Preferă să-l atomizeze, să ofere informații disparate, declarații, luări de poziție, de regulă belicoase, care nu-l ajută pe consumatorul de informații să înțeleagă ce se întâmplă. Acordul UE – Mercosur a provocat tensiuni și în viața politică din România. Votul favorabil din Consiliul Uniunii Europene a fost acordat sub tutela Ministerului de Externe, condus de Oana Țoiu (USR). Demersul a fost susținut și de Ministerul Economiei, ministru fiind atunci Radu Miruță (USR). În schimb, ministrul Agriculturii, Florin Barbu (PSD), a cerut eliminarea ministerului său din procesul de avizare și a declarat public că nu susține acordul UE – Mercosur, în forma actuală. Ministrul Barbu a propus amânarea semnării documentului și a reclamat mai multe deficiențe, cum ar fi că produsele agroalimentare din Mercosur nu ar respecta standardele de calitate și ar amenința afacerile producătorilor români. PSD a acuzat printr-un comunicat public ministrul de Externe de „trădare a intereselor fermierilor români”. Un grup de senatori a amenințat cu o moțiune de cenzură împotriva aceluiași ministru. Și eurodeputații români s-au împărțit în două tabere, la votul de sesizare a CJUE, din 21 Ianuarie 2026: PSD și AUR au votat pentru sesizarea judecătorilor europeni, PNL, împotriva sesizării. Președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan sunt favorabili acordului UE – Mercosur. Cam așa ar fi, în mare, configurată clasa politică românească față de acest subiect de relevanță globală. Marile organizații de fermieri, atât români, cât și europeni, sunt împotriva acordului. Agricultorii au manifestat în stradă, la Strasbourg, în 18 Decembrie 2025 și în 20 Ianuarie 2026, cu tractoare și pancarte. Energiile protestatare ale fermierilor au fost preluate de politicieni de diferite orientări ideologice, din statele membre și din Parlamentul European. Țările europene care se opun acordului sunt: Franța, Irlanda, Polonia, Ungaria și Austria.

Ce prevede tratatul

Un procent de 91% din mărfurile din cele două blocuri geopolitice ar urma să circule fără taxe vamale. Europenii ar vinde cu precădere mașini, utilaje, aparate, produse chimice și farmaceutice, echipamente de transport. Plus produse agricole finite, cu certificare de calitate superioară. UE ar importa cu precădere produse agricole, produse minerale, celuloză și hârtie. Pentru a proteja fermierii europeni, Comisia Europeană a stabilit contingente tarifare. Numai 90.000 de tone de carne de vită din Mercosur ar fi taxate cu 7,5%. Cantitatea care va depăși acest plafon va fi taxată fără reducere. Pentru carnea de pui, a fost stabilit un contingent anual de 180.000 t, cu taxe zero. Peste acest plafon, vor fi impuse tarife. Comisia a negociat și clauze de salv­gardare prin care UE poate suspenda temporar preferințele tarifare pentru importurile agricole din Mercosur, în cazul în care aceste importuri prejudiciază producătorii din UE. Aceste asigurări, după cum am explicat, nu i-au convins pe fermieri și pe unii politicieni. De menționat că România importă din cele patru țări sud-americane cantități nesemnificative de carne de vită: 24 tone, anul trecut. În ce privește carnea de pui: 2.400 t, anul trecut. Importăm, în schimb, soia boabe și șrot de soia, peste 250.000 t. Agricultura este însă numai o componentă a acordului, care vizează și alte sectoare majore. Comisia Europeană și-a propus ca prin parteneriatul cu Mercosur să își afirme importanța în plan global. Competiția planetară este dură și necesită acțiuni diplomatice și politice pe măsură. Acordul în discuție arată că, pe de o parte, în Uniunea Europeană există libertate de acțiune civică și politică, pe de altă parte, uneori, nu există unitate politică pentru promovarea unor proiecte majore. Lumea evoluează cu piciorul pe accelerație. De lentoarea Uniunii Europene vor profita celelalte mari puteri.