– La un an după ce vicepreședintele american JD Vance i-a șocat pe europeni prin discursul său de la Conferința de securitate de la München, de data aceasta Donald Trump l-a trimis în Germania pe șeful diplomației, Marco Rubio. În ce fel s-a schimbat tonul discursului în fața liderilor europeni? Sunt motive de optimism pentru o reapropiere între SUA și Uniunea Europeană, după „înghețul” provocat de politica lui Donald Trump? Care sunt principalele concluzii după conferință?
– Discursul amabil și sofisticat al lui Rubio a fost radical diferit de discursul brutal, de anul trecut, al lui JD Vance, dar conținutul a fost același. Nu vom nega semnificația schimbării de ton, a aprecierilor la adresa trecutului și culturii Europei, a comunității de idei și interese dintre Europa și America, sau afirmarea dorinței de a continua împreună în cadrul NATO, pe care SUA promite că dorește să o întărească. Nu putem însă accepta, ca europeni, să fie ironizate valorile fundamentale ale democrației liberale, protecția minorităților și a celor vulnerabili, pe motiv că ar compromite civilizația europeană, și să ni se impună alinierea la xenofobia aflată la limita fascismului și disprețului pentru dreptul internațional specific Americii lui Trump, care proclamă primatul intereselor sale și al forței în relațiile dintre state. De altfel, deși au apreciat schimbarea de ton, care face posibil dialogul, liderii europeni au rămas rezervați: cancelarul german Merz a vorbit despre o prăpastie între SUA și Europa, despre faptul că SUA nu mai este prietenul Europei și că Europa va trebui să găsească noi forme de întărire a cooperării militare, pentru a se apăra; iar Ursula von der Leyen a subliniat și ea imperativul unei Europe independente, pentru că „au fost depășite deja niște linii roșii, peste care nu se mai poate trece înapoi”. Era vorba, desigur, de ofensiva brutală a lui Donald Trump, în scopul preluării ostile a Groenlandei, care a determinat statele europene să se mobilizeze și să înfrunte America. Cu alte cuvinte, Europa și-a învățat lecția și nu poate fi păcălită cu câteva vorbe frumoase. În plus, ceea ce a făcut Marco Rubio a fost mai semnificativ decât ceea ce a spus: cu o seară înainte, a anulat din scurt o întâlnire cu câteva state europene importante, pe tema securității Ucrainei, iar imediat după celebrul său discurs, s-a dus în Slovacia și în Ungaria, adică exact în statele est-europene ostile UE și apropiate de Putin. La Budapesta, i-a făcut chiar campanie lui Viktor Orban pentru alegerile din aprilie, iar pentru restul Europei selecția statelor vizitate de Secretarul de Stat american a fost elocventă. Prin urmare, după München, statele europene nu au niciun motiv să renunțe la planurile de întărire a capacităților defensive comune și de promovare a competitivității economiei UE, poate chiar prin „federalismul pragmatic” propus de Mario Draghi și crearea așa-zisei Europe cu două viteze. Iar în privința Ucrainei, afirmația lui Rubio, potrivit căreia este nevoie de o pace pe care Rusia să o poată accepta dar cu care și ucrainenii să poată trăi nu rezolvă practic nimic și nu garantează angajamentul SUA pentru o pace justă. Nimic nu s-a schimbat, așadar, dar măcar acum știm că nu avem prea multe de sperat de la americani.
– Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a anunțat zilele acestea vânzarea către România a portului moldovean Giurgiulești de pe Dunăre. Care este miza acestei tranzacții?
– Dacă ne uităm pe hartă, vom vedea că poziția Portului Giurgiulești, singurul port maritim-fluvial al Republicii Moldova (RM), la intersecția teritoriilor RM, României și Ucrainei, dar și a Dunării cu spațiul Mării Negre, îi garantează o importantă miză regională și internațională, mai ales că este situat în cel mai sudic punct al Republicii Moldova, la vărsarea râului Prut în Dunăre, și la circa 20 de kilometri de Galați. Este principala poartă maritimă a RM și gestionează peste 70% din importurile și exporturile pe apă ale țării, fiind esențial în menținerea lanțurilor de aprovizionare și stabilității economice. Are un terminal petrolier, două terminale de cereale, un terminal pentru alte mărfuri și un parc de afaceri. În 2021, volumul de mărfuri transbordate era de peste 1,4 milioane de tone, ceea ce îl situează pe locul trei în clasamentul porturilor dunărene și îl definește ca o achiziție importantă pentru țara noastră. Din Mai 2021, Danube Logistics SRL, compania care operează Portul Giurgiulești, i-a aparținut 100% Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Amintim că BERD este deținută de 73 de țări, inclusiv România și Republica Moldova, precum și de Uniunea Europeană și Banca Europeană de Investiții. În 2008, Guvernul Republicii Moldova a cerut să-i fie returnată o porțiune din teren, unde a construit un terminal de pasageri, operat de întreprinderea de stat „Portul Fluvial Ungheni”, iar anul trecut, autoritățile de la Chișinău au anunțat că vor să reconstruiască și să modernizeze portul de stat, până în 2028. După finalizarea tranzacției de achiziționare a Portului Giurgiulești de către România, pe 12 Februarie 2026, autoritățile române au promis investiții masive în extinderea și modernizarea infrastructurii portuare și și-au exprimat speranța că integrarea acestui proiect „într-o viziune comună cu Portul Constanța” va consolida coridorul logistic Dunăre-Marea Neagră și va crea „o platformă mai puternică pentru comerț, tranzit și investiții.” Interesul comun este dezvoltarea unei infrastructuri strategice, într-un context geopolitic complicat, definit de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, care pune în pericol atât Republica Moldova, cât și România. De aceea, este important că nu doar RM va avea de câștigat de pe urma dinamizării fluxurilor comerciale și a integrării sale în rețeaua europeană de transport, ci și Ucraina, prin asigurarea unor rute alternative sigure, necesare reconstrucției sale, și mai ales România, care se profilează ca pilon logistic mai solid la Marea Neagră. Mai rămâne, desigur, ca România să găsească și fondurile necesare extinderii și consolidării Portului Giurgiulești și să nu tergiverseze investiția. Ar fi păcat să eșueze un proiect atât de generos.
