Vorbim deseori despre agricultură în termeni mai degrabă poetici, decât economici și statistici. O facem chiar și noi, jurnaliștii, știind care sunt așteptările publicului larg. Cuvinte ca „trudă”, „glie”, „sudoarea frunții”, „țărani”, „roadele pământului” au încă un impact afectiv major la nivel colectiv, chiar dacă limbajul modern, tehnic este în expansiune. Dincolo de vorbe, însă, fie acestea arhaice sau de specialitate, se află cifrele. Acestea, ne place sau nu, oferă imaginea la zi a agriculturii românești. Cum arată acest tablou statistic?
Țara micilor proprietari
Un raport publicat anul trecut de Eurostat, serviciul de statistică al Uniunii Europene, dar și datele oferite de Institutul Național de Statistică (INS) ne ajută să vedem imaginea de ansamblu a agriculturii românești, un domeniu de care ne simțim cu toții legați, nu numai sufletește, ci și practic: chiar dacă locuim în cel mai urbanizat loc din București sau din orice alt mare oraș al României, punem în farfurie, cu preponderență, alimente care provin din fermele noastre. Dar cât se întinde fizic agricultura țării noastre? Datele oficiale arată că suprafața agricolă a României este de aproximativ 13,5 milioane de hectare. Procentual, înseamnă 56,6% din suprafața totală a țării, peste jumătate din teritoriul național. Suprafața agricolă include: terenuri arabile, culturi permanente (vii, livezi etc.), pajiști și fânețe naturale. Cel mai bine reprezentate sunt terenurile arabile: peste 8 milioane ha la nivel național. Acestea sunt cultivate, în principal, cu cereale (grâu, porumb, orz), plante oleaginoase (floarea-soarelui, rapiță), plante tehnice (cartof, tutun), legume. Pe locul doi se situează pajiștile și fânețele naturale. Pe locul trei: viile și livezile. Structura categoriei de folosință a terenurilor se reflectă simetric în structura exporturilor: suntem pe primele locuri în Uniunea Europeană, la exporturile de cereale și animale vii (ovine și bovine). România este o forță cerealieră și zootehnică. Cine stăpânește însă această suprafață agricolă totală, care ne plasează pe locul cinci în Uniunea Europeană? Situația este de-a dreptul uluitoare! Fiți atenți, vă rog! Țara noastră ocupă locul unu în UE în clasamentul proprietarilor de terenuri agricole: aproape 3 milioane de ferme, din care majoritatea sunt ferme mici, sub 50 de ha. România este țara micilor proprietari agricoli! Pe de altă parte, în marile regiuni agricole ale țării (Sud, Sud-Est, Sud-Vest, Vest), se află ferme cu mii și chiar peste zece mii de hectare. Milioane de români lucrează câteva petice de pământ, și numai o mână de fermieri își desfășoară activitatea pe veritabile feude agricole. Avem de-a face cu o polarizare evidentă, cu o diferență de proporții cosmice între cei foarte mari și cei foarte mici. Mai e ceva de precizat aici, ca să privim tabloul în detaliu, de aproape, nu de la distanță: nu toți micii proprietari își muncesc terenul. Cei din zona de deal și de munte încă o mai fac. Cei din zona de câmpie preferă să dea micile loturi în arendă fermierilor cu afaceri mari, dezvoltate. De aceea, dacă insiști în discuția cu un mare fermier, afli că din cele o mie de hectare pe care le lucrează, numai 100-200 de ha sunt ale lui. Restul suprafeței aparține unor mici proprietari, cărora le plătește o arendă: o tonă de grâu la hectar sau echivalentul în bani. E complicată agricultura României, nu-i așa?
Forța de muncă
Aș vrea să ating aici, în treacăt, și chestiunea fermierilor și companiilor din afara țării, care lucrează teren agricol în România. Potrivit unei teze care circulă pe internet, aproape jumătate din terenul agricol ar fi acaparat de străini. Aceasta este o afirmație mai degrabă falsă, decât adevărată. Da, sunt companii agricole străine care cultivă ogorul românesc, în baza unui contract. Numai că acestea, cele mai multe, închiriază, arendează sau concesionează terenurile. Nu sunt proprietare. Proprietatea este exclusă în cazul firmelor/cetățenilor din țări din afara Uniunii Europene. Firmele și cetățenii din UE au dreptul să cumpere pământ la noi, și o și fac. Or fi 2-300.000 de hectare cumpărate de europeni. Dar și românii pot să cumpere pământ, în orice altă țară din UE. Așa prevăd tratatele de bază. După ce ne-a trecut uluiala că suntem pe primul loc în UE, ca număr de ferme/exploatații agricole/proprietari agricoli, ni se pare firesc acum ca România să aibă cel mai mare procent de ocupare a forței de muncă în agricultură, raportat la totalul național. Cu acest procent suntem tot pe primul loc în UE. Deci, o țară de fermieri! Peste 20% din totalul locurilor de muncă din țara noastră sunt în domeniul agricol, al vânătorii și altor servicii conexe. Procentul a fost și mai mare, 30%, în intervalul 2013-2023. Eurostat precizează că nu au fost luați în calcul membrii familiei sau cei care muncesc în agricultură part time. Este limpede, totuși, că înregistrăm un regres al ocupării forței de muncă în agricultură și serviciile conexe. Specialiștii pun această reducere pe seama modernizării, a folosirii unor mașini și utilaje moderne, a aplicării noilor tehnologii care înlocuiesc oamenii. Mai putem invoca și renunțarea la agricultură a unor mici fermieri, care nu au făcut față vitregiilor pieței. Mai putem explica asta și prin lipsa de apetență pentru agricultură a moștenitorilor pământului, care au ales alte meserii. Situația statistică ar trebui să mai tempereze elanul celor care, naivi sau speculatori în scopuri politice, prezintă România agricolă în mod grandios, hiperbolic, de parcă noi am fi buricul agriculturii mondiale. Producem, vindem, nimic de zis, dar să fim un pic realiști: pierdem forță de muncă! Din această cauză, capacitatea sectorului agricol de a produce și furniza alimente a scăzut în timp. Dacă în 2009, valoarea adăugată brută a industriei agricole la Produsul Intern Brut era de aproape 5%, în 2024, procentul a scăzut la 2,5%. Să nu ne alarmăm, totuși: situația poate fi determinată de faptul că alte domenii s-au dezvoltat și au ridicat contribuția la PIB. România a intrat într-un proces de reindustrializare după aderarea la Uniunea Europeană, în 2007. Au fost înființate unități industriale noi. Chiar și cu acest procent în scădere, tot ocupăm locul doi în UE, în ce privește ponderea agriculturii în PIB. Valoarea anuală a producției agricole este de aproximativ 100 de miliarde de euro. După acest criteriu suntem pe locul șapte în UE.
Valoarea agriculturii
Din cei aproape 3 milioane de proprietari agricoli înregistrați în România, numai aproximativ 800.000 beneficiază de subvenții și fonduri europene. Suprafața acoperită de subvenții este de aproximativ 9 milioane de hectare, din cele 13,5 milioane de hectare. Vă întrebați, poate, de ce numai o cincime din numărul total? De ce nu se adapă toți de la izvorul banilor europeni? Un prim răspuns este acela că unii dintre proprietari pur și simplu nu doresc subvenții agricole europene. Alții dețin suprafețe prea mici, de sub 0,3 ha, care nu sunt eligibile. Agricultura României beneficiază anual de 3 miliarde de euro din fonduri publice, europene și naționale. Am mai prezentat aceste informații și cu alte ocazii. Le repet, fiindcă descopăr pe rețelele de socializare cât de mare este dezinformarea. Poate contribui și eu aici, în paginile revistei, la combaterea acestui flagel. Sunt anumite sectoare unde România înregistrează un regres: creșterea porcilor, de pildă. Pesta porcină africană a lovit puternic numeroase ferme și gospodării țărănești. Fermierii se mai plâng și de costuri de producție mari și de prețuri tot mai mici în piață. Din cauza secetei, suprafața cultivată cu porumb a scăzut la nivel național. Producția de tomate e la jumătate față de anii anteriori. Sunt și probleme, dar per total, agricultura României este viabilă și dinamică. Terenurile sunt lucrate, turmele și cirezile, bine îngrijite. Tabloul în mișcare are culori vii, agricultura noastră e pe mâini bune.
