Dacă există o parte bună a situațiilor de criză, care se înlănțuiesc, mai nou, fără să ne dea măcar câte un răgaz de viață normală, e aceea că scot la iveală adevăratul caracter al celor din jurul nostru. Iar în cazul politicienilor, devoalează adevăratele lor agende, cel mai adesea ascunse în spatele unor idei mărețe și a unor cuvinte sforăitoare. Sunt ani buni de când o parte a societății și a scenei politice românești face apologia mișcării MAGA – „Make America Great Again!” („Să facem America măreață din nou!”) și a figurii celei mai proeminente a mișcării, președintele Statelor Unite, Donald Trump. Că mișcarea așa-zis suveranistă de la noi a încercat să se legitimeze pe seama notorietății lui Donald Trump și să se cațere pe valul politic ce venea de dincolo de Atlantic a fost limpede din primul moment. Am asistat, de altfel, la un veritabil concurs de captare a bunăvoinței lui Donald Trump, sume mari de bani au fost plătite către tot felul de intermediari din SUA, doar pentru participarea la o cină și, ideal, pentru o fotografie stângace, în preajma liderului de la Casa Albă. Să primești o șapcă MAGA roșie a fost, la București, dovada supremă de măreție politică. Cei mai puțin norocoși, care au prins epuizarea stocului de șepci, s-au mulțumit și cu o fotografie cu imaginea în mărime naturală a lui Donald Trump. Unii i-au dedicat cărți, doar-doar or ajunge cumva să fie băgați în seamă de președintele celei mai mari puteri planetare…
Conflictul recent început în Iran, prin atacarea de către Israel și SUA a liderilor de la Teheran și a capabilităților militare ale acestora a reprezentat acel moment de criză, care a scos la iveală adevărata față a politicienilor noștri. Când a fost vorba ca Parlamentul să voteze sporirea prezenței militare SUA în principalele baze aeriene din țara noastră cine s-au opus cu cea mai mare înverșunare? Tocmai „suveraniștii” care, de un deceniu, ne predică trumpismul fără încetare, în frunte cu „pacifistul” George Simion, care nu mai departe de acum câteva luni cheltuia o grămadă de bani publici ca să-și plimbe colegii de partid prin Statele Unite, prilej cu care și-a găsit să taie celebrul tort în forma Groenlandei. Pot să îți placă sau nu ideile sau acțiunile lui Donald Trump – mai vechi sau mai noi -, dar ele sunt în deplină aliniere cu felul lui de a fi. Pentru cine se dă trumpist, e greu de crezut că deciziile recente ale Casei Albe sunt vreo surpriză. De unde atunci lepădarea de Trump a „suveraniștilor” români? Au fost ei nesinceri cu propriul electorat, cultivând traumpismul drept camuflaj pentru alte interese, mai de la Est, pe care liderul Americii le cultiva prin acțiunile sale? Pentru că e prea suspectă „întoarcerea armelor” opoziției din Parlament tocmai într-un moment în care acțiunile SUA nu se mai aliniază cu interesele Moscovei. Oricare ar fi motivația schimbării de direcție, AUR și ceilalți „suveraniști” tocmai au pierdut una dintre principalele direcții prin care s-au făcut cunoscuți. Când afișezi pe față un asemenea oportunism față de cel mai puternic om al lumii, ce încredere să mai aibă cetățeanul simplu în ceea ce spui?
