– Franța se confruntă cu mari manifestații ale elevilor și studenților. Care sunt revendicările lor și cum au răspuns până acum autoritățile? Există riscul ca aceste proteste să fie instrumentate politic, având în vedere viitorul calendar electoral din Franța?
– Revendicările tinerilor protestatari, care provin din licee situate în zone dezavantajate, sunt în mare parte justificate de condițiile improprii din clădirile vechi și insalubre ale liceelor, clasele cu prea mulți elevi, lipsa profesorilor, plus o lege care a sporit numărul de ore de studiu și încărcătura de teme pentru acasă. Calitatea educației, în schimb, s-a deteriorat, fapt demonstrat de rezultatele slabe obținute de elevii francezi la testele PISA. Tinerii cer, pe bună dreptate, mărirea bugetului educației, care se află în termeni reali sub nivelul OECD, pentru că 13% din el sunt alocate unui sistem generos de pensii pentru profesori. Salariile din educație sunt însă necompetitive în prezent, ceea ce a generat penuria de cadre didactice. Dificultatea majoră a guvernului de la Paris este că nu poate mări bugetul educației pentru a rezolva revendicările elevilor, deoarece se află într-o situație financiară foarte dificilă, cu un deficit care depășește 5% și o datorie publică excesivă. Pe fondul unor probleme reale, pe care statul nu reușește să le rezolve, și al unei prezențe masive a forțelor de ordine, protestele sunt pe cale să se radicalizeze și să se extindă în sfera politică. Totodată, demonstrațiile au devenit tot mai violente, fiind, ca de obicei în Franța, infiltrate de anarhiști. Grav este însă că majoritatea tinerilor nu mai au încredere în guvern, iar unii cer chiar un guvern de extremă stângă, care să desființeze tot. La rândul lui, guvernul centrist acuză partidul de extremă stângă, „Franța Nesupusă (LFI)”, condus de Jean Luc, de instigarea tinerilor, în perspectiva alegerilor prezidențiale, pe care Mélanchon speră să le câștige. Într-adevăr, mai mulți primari și deputați ai LFI s-au solidarizat zgomotos cu protestatarii. Contracandidata lui Mélanchon, Marine Le Pen, de extremă dreapta, a promis în schimb înăsprirea legislației privind controlul revoltelor violente. Componenta electorală este deci evidentă, dar problema fundamentală este radicalizarea tineretului la un nivel fără precedent, tot mai greu de controlat de autorități și tot mai riscant pentru ordinea democratică din Franța.
2. Germania este zguduită de un „scandal de proporții istorice”: fostul șef al serviciului de informații externe, August Hanning, al cărui mandat s-a încheiat în 2005, a fost arestat pentru spionaj și trădare. Ce i se impută și care ar fi „actorii străini” despre care se crede că ar fi putut beneficia de informațiile sale clasificate? Există și pericolul unui impact asupra securității europene?
– Cazul lui August Hanning este o ilustrație elocventă a riscurilor migrării foștilor directori ai serviciilor de informații, în sfera privată, atunci când ies la pensie. Pe scurt, lui Hanning i se impută că, prin agenția sa de consultanță pe probleme de securitate, i-ar fi cerut fostului său șef de cabinet din Serviciul Federal de informații externe (BND), cunoscut sub numele de Manfred D, informații clasificate pe care le-ar fi oferit contra cost unei puteri străine. Presa germană a scris că ar fi fost vorba de Azerbaidjan, dar informația nu a fost confirmată oficial, iar guvernul de la Baku a negat-o vehement. Printre cele 2000 de documente pe care le-ar fi traficat August Hanning, între 2005 și 2022, se numărau informări pregătite pentru Cancelaria Federală pe teme de importanță deosebită, cum ar fi de pildă programul nuclear iranian. Evident, Hanning respinge toate acuzațiile, iar cercetarea sa judiciară abia a început. Problemele fostului director al BND, care beneficia de o pensie de stat foarte generoasă, nu se limitează doar la acuzațiile de vânzare de informații clasificate către agenți străini, ci se extind la implicarea într-un straniu caz de răpire de copii, într-o familie de milionari, și la participarea sa la consiliul de administrație al unei bănci din Letonia, deținută de un oligarh rus, care a dat faliment. Cazul Hanning a generat un curent de opinie care cere interzicerea implicării foștilor șefi ai serviciilor de informații în activități de consultanță și lobby. Dar problema esențială este că acuzațiile la adresa lui Hanning apar într-un moment în care BND primește atribuții mult mai extinse și un buget aproape astronomic. În aceste condiții, incapacitatea Serviciului de a-și supraveghea corespunzător angajații devine o problemă nu numai pentru Germania, ci și pentru aliații ei, care se plâng de mult de practici neglijente în cadrul BND. Noul șef al BND, Martin Jäger, are, așadar, foarte mult de lucru, pentru a-și reabilita instituția și a recâștiga încrederea aliaților.
