• Noile descoperiri permit amânarea îmbătrânirii biologice. Pentru a ne simți bine pe parcursul aces­tui proces ne ajută o atitudine pozitivă față de viață, un stil de viață adecvat și plantele medicinale au­toh­tone •

Suntem expuși unor presiuni tot mai mari

Nu există un moment anume în care debutează bătrânețea. Este un proces fluid, care se manifestă diferit la fiecare persoană, dar care e întotdeauna însoțit de încetarea sau limitarea regenerării celu­lare și de reducerea randamentului. În prezent, con­dițiile de viață îmbunătățite ne permit să ră­mânem mai mult timp tineri. Comparând por­tretele unor persoane de vârstă mijlocie din anii ’20 ai secolului trecut și din zilele noastre, observăm că între ele pare să existe o diferență de vârstă vizibilă, surprin­zătoare. Discuțiile pe tema combaterii îmbătrânirii sunt controversate, de­oarece percepția subiectivă a bătrâneții nu coin­cide cu semnele obiective, pre­cum părul cărunt, ridurile sau scăderea forței mus­culare. Industria profită de dorința noastră de în­tine­rire pentru a ne vinde acest gen de produse. Deoarece publicitatea ne promite constant tinerețe veșnică, suntem ex­puși unor presiuni tot mai mari și ne simțim adesea copleșiți. Însă factorii care ne oferă o viață fericită sunt, în realitate, cu totul alții.    Contactele sociale, prietenii și familia, sau inte­resele in­telectuale și profesionale dau vieții noastre un sens mai profund. Câteva riduri de expresie pe chip sau șuvițele cărunte în păr subliniază o frumu­sețe naturală care spune „da” vieții.   

Noi descoperiri legate de combaterea îmbătrânirii

În ultimele decenii, speranța de viață a crescut. În plus, cunoștințele noastre despre îmbătrânirea ce­lulară se extind. Elizabeth Blackburn, Carol Grei­der și Jack Szostak au cercetat telomerii și en­zi­ma telomerază, responsabile pentru îmbătrânire, fiind re­compensați pentru aceasta cu Premiul Nobel pen­tru Medicină. Telomerii sunt compo­nente ale cro­mo­zomilor noștri. Într-o prelegere, Elizabeth Black­burn i-a comparat cu capetele de protecție trans­pa­rente de la capătul șireturilor. Odată cu fiecare di­viziune celulară, aceste capete de protecție ale cro­mozomilor se scurtează. Când telomerii se consu­mă, celula încetează să se mai divizeze și moare.

Încă nu există o enzimă a nemuririi

Telomeraza, așa-numita enzimă a tinereții, poa­te inversa acest proces de uzură. Administrată pe cale artificială, această enzimă ar putea opri îm­bătrânirea și bolile asociate acesteia, însă ea creș­te totodată enorm riscul de cancer. Totuși, rezultatele cercetării pot fi considerate un câștig. Deși nu ne putem aștepta la o întinerire a pielii sau la nemurire, putem spera cu siguranță la o pre­lungire a anilor sănătoși și trăiți cu plăcere, fără a fi umbriți de boală. După cum a arătat Elizabeth Blackburn în studiul ei, reducerea telomerilor poate fi încetinită printr-o alimentație bogată în plante proaspete și grăsimi sănătoase, precum și prin reducerea stre­sului și suficientă activitate fizică efectuată cu mo­derație.

7 căi de a ne menține celulele tinere

• Cele mai importante tendințe în materie de longevitate •

Multe dintre metodele pentru obținerea lon­gevității par, la prima vedere, desprinse din lite­ratura științifico-fantastică: criosaune, tratamente cu spermidină, transfuzii de sânge sau terapie cu oxigen în cameră hiperbară. În realitate, aceste metode combină adesea cunoștințele vechi cu cele mai noi descoperiri științifice. Iată o privire de ansamblu.

1. Monitorizare și înțelegere

Tot mai mulți oameni utilizează datele pri­vind starea de sănătate pentru determinarea vârs­tei lor biologice – adică vârsta reală pe care pare să o aibă corpul lor, independent de data nașterii. Acest lucru se realizează prin analize de sânge, teste speciale și dispozitive de monito­ri­zare a stă­rii fizice, precum ceasurile sau brățările inteli­gente. Un rol îl joacă și markerii epigenetici – adică „comutatoarele” chimice atașate de ADN, care ne arată cum stilul nostru de viață ac­ti­vează sau dezactivează anumite gene.

2. Cum putem nu doar să ne protejăm celulele, ci și să le întinerim

Un domeniu de cercetare captivant îl cons­tituie așa-numitele senolitice. Acestea sunt substan­țe active, menite să elimine din organism celulele îmbătrânite, care au devenit nefuncționale. În acest fel, celulele tinere și sănătoase se pot mul­tiplica din nou mai eficient – un soi de curățenie de primăvară la nivel celular. În acest scop, sunt utilizate atât medicamente sintetice, cât și substan­țe naturale, cum ar fi compușii vegetali secun­dari.

3. Alimentația, ca factor-cheie al sănătății celulare

Alimentația rămâne una din­tre cele mai pu­­ternice pâr­ghii de care dis­pu­nem, pentru a a­vea par­te de o viață lun­­gă și bună. În prim-plan se află postul in­termitent, di­e­ta ketoge­ni­că, în cadrul căreia organismul nu ob­ține energia din zaharuri, ci din gră­simi, ceea ce se pare că ar proteja celulele de stre­sul oxidativ, precum și un consum moderat de proteine, pentru a încetini anumite procese de îmbătrânire. De asemenea, sunt cercetate substan­­țe precum spermidina, antioxidanți ca resvera­tro­lul sau derivatul de vitamina B3, NMN, deoa­rece este posibil ca acestea să stimuleze repa­rarea celulară și producția de energie.

4. Analize medicale

În loc să ia suplimente alimentare, pro­bio­tice și vitamine „după ureche”, mulți oa­meni aleg să efectueze investigații în cli­nici specia­lizate. Acestea oferă, printre altele, teste ge­netice pentru examinarea predis­po­zițiilor ereditare, analize ale micro­bio­mului, pentru determinarea compoziției bacteriilor intestinale, sau analize de evaluare metabolică, pentru a afla cât de activ este metabolismul nostru.

5. Regenerarea prin metode avangardiste

Noi terapii urmăresc activarea capa­cității de autovindecare a organismului. Printre acestea se numără tratamentele cu celule stem sau repararea celulară pe bază de ARNm, în cadrul căreia sunt sti­mulate în mod specific procesele de re­generare proprii organismului.

6. Mișcarea, ca izvor al tinereții

Activitatea fizică regulată rămâne una dintre cele mai importante căi de a obține un plus de e­ner­gie vitală. Din perspectiva lon­gevității, sunt con­siderate de­osebit de efi­cien­te antre­na­men­tele mode­rate de an­du­ranță, în tim­pul cărora nu ne pier­dem su­flul, ci mai pu­tem pur­­ta o con­versație. Se con­sideră că a­ceas­tă formă de a face miș­care îm­bună­tă­țește a­por­tul de oxigen și întă­rește pe ter­men lung i­nima și me­tabo­lismul.

7. Sănătatea mentală

Un aspect central al cercetării în do­meniul longevității este bunăstarea psi­hică. Atenția conștientă, meditația, tim­pul petrecut cu regularitate în mij­locul naturii și relațiile sociale bune ajută la reducerea stresului și la menținerea echilibrului organismului.

Bine de știut: Un interes deosebit în studiul longevității îl trezesc „Zonele Al­bastre”, regiuni în care un număr deo­sebit de mare de oameni ating vârsta de peste 100 de ani, având o stare bună de sănătate. Printre acestea se numără Ikaria (Grecia), Sardinia (Italia) sau Okinawa (Japonia). Dacă inițial s-a încercat expli­carea longevității oamenilor din aceste zone prin intermediul statisticilor, astăzi s-a impus ideea că ceea ce le permite să îmbătrânească atât de frumos este core­larea dintre o alimentație bazată pre­ponderent pe plante, activitatea fizică moderată, dar efectuată cu regularitate, un stil de viață mai puțin alert, o rețea socială de sprijin funcțională și o atitu­dine pozitivă față de viață.

Ce ne menține tineri

După cum explică Elizabeth Black­burn, modul în care gestionăm stresul cronic și atitudinea noastră față de viață influențează, într-o mare măsură, îmbătrânirea celulară. Procesul în­cepe încă din prima co­pilărie și are efecte de du­rată. Stresul cronic, însoțit de o eliberare ne­în­treruptă de cortizol, scurtează capetele de pro­tecție ale cromozomilor și ne scoate, la propriu, fire albe de păr. Fiecare reproducere a celulelor „con­sumă” telomeri. Însă dacă reușim să scăpăm din caruselul stresului și să privim situația mai degrabă ca pe o provocare pozitivă, fără să avem așteptări negative, celulele noastre necesită mai puține repa­rații. Telomerii rămân mai lungi, iar noi rămânem astfel mai tineri.

Antocianine împotriva radicalilor liberi

O altă cheie pentru a încetini procesul de îm­bătrânire constă în menținerea formării radicalilor liberi la un nivel cât mai scăzut. Aceștia sunt ge­nerați de compușii reactivi ai oxigenului sau azo­tului în timpul proceselor metabolice din organism. Dacă acești compuși încep să pre­domine, dete­riorează celulele. Acest lucru se întâmplă, de exem­plu, din cauza fumului de țigară, a alcoolului, a par­ticulelor fine de praf și a alimentelor procesate in­dus­trial, dar și prin supraso­licitarea fizică și psihică. Aceste reacții care afectează ce­lulele sunt corelate cu o multi­tu­dine de afecțiuni fizice și psihice și accelerează procesul de îmbă­trâ­nire.

Bine de știut: organismul dis­pune de me­ca­nisme de reparare prin care neutralizează radicalii liberi cu ajutorul antioxidanților. Antioxi­danți tipici sunt, de exemplu, zincul, se­leniul și vitaminele A, E și B12. Acești micronutrienți acționea­ză cel mai efi­cient atunci când sunt asimi­lați prin alimentație. În acest caz, nu pot fi su­pra­dozați, așa cum se poate întâmpla în cazul ad­mi­nistrării haotice de supli­mente, care poate avea, la rândul ei, efecte nocive asupra celulelor.

Recomandarea noastră

Oamenii care își păstrează tinerețea se disting atât prin agilitate mentală, cât și fizică. Meditația, qigong-ul sau alte tipuri de exerciții practicate cu re­gu­laritate, care aduc un grad ri­di­cat de con­ști­en­tizare și relaxare, ajută la încetinirea îmbă­trâ­nirii celu­lare. Ele ne oferă un nou nivel de înțele­gere, precum și acea atitudine po­zitivă față de pro­cesul de îmbă­trânire. Pe plan men­­tal, ne e de folos să privim din­colo de pro­priul orizont și să explo­răm noi arii de cunoaș­tere. Descifra­rea patrimoniului nos­tru genetic ne-a oferit numeroase cu­noș­tin­țe despre legătura ca­re există între dete­rio­rarea celulară, îm­bătrânire și așa-nu­mitele boli ale ci­vilizației. În­să a îm­bătrâni înseamnă ceva diferit pentru fiecare din­tre noi. Depin­de de fac­tori ca stilul de viață, cul­tură, să­nă­ta­te. În orice caz, fe­lul în care percepem viața nu îm­bă­trânește, astfel încât putem avea trăiri tinerești și la vârste înaintate.

Plante medicinale care ne mențin tineri

• Substanțele vegetale ne sunt aliați importanți în efortul de a avea un corp sănătos, cu țesuturi ferme. În loc să mizeze pe un singur superaliment, știința ne recomandă astăzi să recurgem la o diversitate plină de culoare •

Mărul – fructul paradisiac al zeilor  

Mărul poate fi considerat pe bună drep­tate și un adevărat remediu de sănătate. Acest fruct men­ține in­tes­tinul în formă, stimu­lează ar­de­rea grăsimilor și ne fur­nizează energie. Iar acestea sunt condiții de bază pentru a rămâne sănătoși. Mărul este bogat în vi­tamine, minerale și substanțe vegetale secundare, precum antocianinele, motiv pen­tru care poate proteja îm­po­triva cancerului și a deterio­rării celulare. Însă mărul nu este bun doar pentru consum. O mască de îngrijire cu măr ras are efect antiinflamator, hidra­tant și de întinerire. Eva știa ce știa, când i-a dat lui Adam să mănânce din măr…

Urzica – putere înfocată

Urzica ne taxează orice atingere neatentă cu vezicu­lele ei care ustură și umflă. Acestea sunt provocate de numeroșii peri urzicători de pe frunzele și tulpinile plantei. Însă nu doar frunzele pot fi utilizate. Semințele mici, aproape triunghiulare, care atârnă din Iulie până în Octombrie pe inflorescențele de aproximativ trei centimetri ale plantei, au un gust asemănător nucii și sunt bogate în substanțe nutritive.

Utilizare și preparare

Da­torită conținutului ridicat de minerale și fier, ne oferă energie și vitalitate. În plus, urzica elimină ex­cesul de acizi din organism și contribuie la un echi­libru acido-bazic, ceea ce poate să prevină artroza. În același timp, rinichii sunt purificați prin efectul ei diuretic, iar metabolismul e stimulat. În acest scop, putem ține de mai multe ori pe an o cură cu ceai de urzică, cu o du­rată de aproximativ șase săptămâni. Fruc­tele urzicii au și ele un veritabil efect anti-îmbă­trânire. Micile se­mințe sunt foarte gustoase și conțin vitamina E, acid linoleic, carotenoide și uleiuri grase. Sunt o hrană excelentă pentru creier și susțin puterea de con­cen­trare. Semințele stimulează chiar și crește­rea părului, ca expresie a vitalității și tinereții.

Angelica – îngerul păzitor al nervilor

În patria vikingilor, angelica (Angelica archangelica) era considerată atât plantă alimentară, cât și medicinală. În Europa Centrală, această plantă aromatică a fost cultivată mai ales de călugări în grădinile mâ­năstirilor. Datorită substanțelor sale ama­re, angelica a devenit, încă din Evul Me­diu, un ingredient al teriacului, reme­diul universal al acelor vremuri. Potrivit unei legende, un înger ar fi adus această plantă pe pământ, unde a fost folosită îm­potriva ciu­mei. În zilele noastre, această plantă impunătoare, cu un ciclu de viață de doi pâ­nă la patru ani și o rădăcină ase­mănătoare napilor, se găsește rar în flora spontană. De aceea, e recomandabil ca per­soanele care doresc să utilizeze rădă­cinile plantei să recurgă la produsele culti­vate, disponibile în comerț.

Utilizare și preparare

În perioadele agitate, angelica este ca un înger păzitor. Ne ajută să procesăm ex­periențele trăite și să ne păstrăm echilibrul interior. În plus, este una dintre cele mai bune plante medicinale împotriva neurasteniei și stimulează hipo­fiza, activând glandele sexuale și suprarenale. Când se apropie menopauza și ovulațiile încetează, efectul în­călzitor al angelicăi poate reactiva puterea ovarelor. Acest lucru le poate fi util și celor care doresc să aibă copii. Angelica este considerată, pe bună dreptate, o plantă anti-îmbătrânire, care acționează, ca adaptogen, și împotriva stresului.

Rhodiola – un scut împotriva stresului

Rhodiola a fost multă vreme un remediu secret al persoanelor puternic soli­citate. De aproximativ zece ani, au apărut pe piață și preparate autorizate, iar vân­zările au explodat. Nu este de mi­rare, de­oarece efectul rho­diolei co­respunde nevoilor epo­cii noastre agitate. Ea ne ajută să gestionăm mai bine solicitările, reglând secreția hor­monilor de stres la nive­lul glandelor supra­re­nale. De aceea este conside­rată și un adap­­togen, care acțio­nea­ză împotriva stresului. Are efect anxiolitic, stimulant și cardio­protector. Deși nu sunt de așteptat efecte secundare în cazul unei utili­zări corecte, rhodiola nu le este recomandată femeilor însărcinate și copiilor. Deoarece are un gust ușor amă­rui, admi­nistrarea sub forma capsulelor care se găsesc la farmacie este mai la în­demână, însă tratamentul nu ar trebui să depășească șase până la opt săptămâni.

Coada-calului – susținere pentru țesuturi

Coada-calului are o textură mai degrabă fermă, stabilă și ușor aspră și atinge o înălțime de maximum 50 cm. Înainte de apariția detergenților in­dustriali, vasele din cositor erau lus­truite de regulă cu această plantă, pen­tru a-și recăpăta strălucirea.

Utilizare și preparare

Datorită conținutului său ridicat de acid silicic, coada-calului oferă structură și fermitate atunci când forța de susținere a țesutului se reduce. Vizată este in­clusiv capacitatea coloanei vertebrale de a se menține dreaptă. Mai mult decât atât: coada-calului poate fi utilizată în toate procesele inflamatorii cronice. Astfel, ceaiul de coada-calului este un remediu consacrat împotriva infecțiilor urinare cronice recurente și a pro­ceselor reu­matice. Datorită efectului său diuretic, reduce aci­ditatea organismului.

Afinele – delicioasele captatoare de radicali liberi

Afinele (Vaccinium myrtillus), care cresc într-un ar­bust cu o înălțime de 15 până la 40 cm, sunt de cu­loare indigo. Această plantă din familia Eri­caceae se găsește adesea în pădurile montane de molid sau în pădurile de foioase și de pini. Afinele sunt delicioase în smoothie, în muesli, sau consumate ca atare, direct din mână.

Utilizare și preparare

Afinele sunt un superalimentul suprem! Fiind doldora de polifenoli, reduc radicalii liberi. Cu cât fructele sunt mai închise la culoare, cu atât conțin mai multe antocianine. În plus, afinele ne furnizează numeroși micronutrienți, precum zincul și vitamina C, ne răsfață pielea hidra­tând-o intens și o mențin elastică. Totuși, nu ar trebui să con­sumăm mai mult de 100 g de fructe pe zi, oricât de gus­toase ar fi,    de­oarece afi­nele conțin acid sali­ci­lic, care sub­țiază sângele și poate provoca alergii.

Usturoiul – fitness pentru vasele de sânge

Usturoiul (Allium sativum) întinerește va­sele de sânge. Dacă de-a lungul vieții vasele se în­gus­tează din cauza depunerilor care se for­mea­ză în in­te­riorul lor, țesuturile nu mai sunt alimen­tate su­fi­cient. Acest fenomen este cunoscut și sub numele de arterioscleroză. Usturoiul împiedică depu­nerea coles­terolului, reduce formarea de mici chea­guri de sânge și scade tensiunea arterială. Astfel, va­sele îngustate se dilată, iar sângele poate circula mai bine. În plus, us­turoiul stimulează sistemul imu­ni­tar, protejează îm­potriva radicalilor liberi și deto­xi­fică. Cu 4 g de usturoi pe zi, fie sub formă de su­pli­ment ali­men­tar, fie proaspăt, din bucătărie, avem la în­demână un excelent remediu de întinerire pentru va­sele noas­tre de sânge și, implicit, pentru întregul or­ganism. În­cer­cați, de exem­plu, o cură cu usturoi și lămâie, pen­tru a curăța eficient vasele de depunerile de calciu.

Un măr pentru frumusețea femeilor

În special semințele de urzică ne mențin tineri

Plantele adaptogene pot ajuta organismul să facă față solicitărilor

Un înger ar fi adus angelica pentru a fi folosită ca plantă de leac împotriva ciumei

Rhodiola nu se mai găsește decât rareori în flora spontană

Coada-calului ne ajută să ne menținem postura dreaptă

Și afinul de cultură este un superaliment