• Muzeul Național de Artă Timișoara devine accesibil nevăzătorilor, printr-un proiect inovator •

Cu ochii închiși și palmele deschise, vizitatorii Muzeului Național de Artă Timișoara sunt invitați să intre într-o altfel de întâlnire cu arta. De data aceasta, „privirea” nu mai trece prin retină, ci prin vârful degetelor. Alături de ei se află Corina Ciunae și Mădălin Grădinaru, doi tineri nevăzători, care devin ghizi ai unei experiențe neobișnuite: aceea de a simți pictura. Cu voci calme și sigure, cei doi îi îndeamnă pe vizitatori să se oprească, să închidă ochii și să-și lase mâinile să des­copere relieful lucrărilor celebre din patrimoniul muzeului. Fiecare linie, fiecare volum, fiecare textură spune o poveste. Sub degete se conturează chipuri, gesturi, contraste, iar imaginea prinde formă nu prin culoare, ci prin atingere și imaginație.

Mădălin și Corina nu descriu doar operele de artă, ci oferă o cheie de acces către ele, îi învață pe nevăzători să descopere un alt mod de a înțelege frumusețea, într-un dialog tăcut dintre mâini și relief.

Această experiență tactilă este parte dintr-un amplu proiect comun al Muzeului Național de Artă Timișoara (MNArT) și al Universității de Vest din Timișoara (UVT), prin Centrul de Cercetare TactileLibrary, ca răspuns la o întrebare simplă, aparent paradoxală: ce înseamnă să „vezi” un tablou, fără să-l pri­vești?

Începând cu luna Decembrie 2025, persoanele cu dizabilități de vedere pot explora pentru prima dată zece lucrări din expoziția permanentă a muzeului. Picturi semnate de Corneliu Baba, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady sau Ștefan Luchian au fost reinterpretate sub formă de planșe tactile rezistente, concepute pentru a fi explorate de un număr mare de vizitatori. Nu este vorba despre simple reproduceri, ci despre o traducere atentă a limbajului vizual în relief, texturi și volume ușor de „citit” cu mâna. O experiență tactilă, dar și audio, unică în spațiul muzeal românesc. „Când pui mâna pe un tablou tactil, ți se deschide o lume sub degete. Nu mai întrebi ce este acolo, începi să descoperi singur”, spune Corina Ciunae, studentă la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul UVT și parte din realizarea proiectului.

Arta care se simte și se aude

Demersul propune o formă de accesibilizare care depășește descrierea verbală clasică și oferă o experiență directă, cognitivă și emoțională: „simți­rea” culorilor, a formelor și a compoziției, prin atingere. Fiecare lucrare tactilă este însoțită de un cod QR, care, odată scanat, deschide un conținut audio explicativ – de la ghiduri de explorare tactilă, la infor­mații despre artist, context istoric și artistic, semnificații simbolice și fragmente de critică de artă.

„Arta vizuală pare un paradox pentru nevăzători, dar, de fapt, nu este. Are texturi, volume, ritmuri – trebuie doar tradusă într-un limbaj accesibil”, spune Mădălin Grădinaru, student, și el, la Comunicare și Relații Publice, și una dintre vocile ghidajelor audio.

Descrierea narativă joacă un rol esențial. Vocile celor doi studenți care ghidează explorarea transformă experiența într-una autentică și empatică. „Este pentru prima dată când pot să-mi construiesc propria imagine despre un tablou, fără să depind permanent de explicațiile altora. Faptul că pot să ating o lucrare și să ascult explicațiile în același timp îmi oferă independență. Nu mai sunt doar un spectator pasiv”, mărturisește Mădălin.

La accesibilizarea lucrărilor de artă din cadrul MNArT a muncit o echipă interdisciplinară de studenți ai Universității de Vest din Timișoara, coordo­nați de dr. Alina Satmari. Din echipă fac parte, pe lângă Corina Ciunae și Mădălin Grădinaru, și Daniel Matei (Științe Cognitive), Iulian Rotaru (Infor­matică – Engleză), Ioana Satmari și Briana Toader (Media Digitală), toți membri ai TactileLibrary.

„Mi-aș dori ca oamenii care văd să aibă curajul să închidă ochii și să atingă. Doar așa pot înțelege cu adevărat ce înseamnă această experiență pentru noi”

„Arta este foarte generoasă. De ce să fim zgârciți cu ea, dacă avem tehnologia care ne permite să o aducem aproape de toți?”, spune dr. Alina Satmari, cadru didactic la Facultatea de Geografie a UVT și coordonatoarea proiectului TactileLibrary. „Accesul la artă nu trebuie să fie un privilegiu. Prin aceste planșe tactile, oferim independență, nu doar informație”, spune Satmari. Dar „nimic nu s-a făcut fără feedback-ul nostru”, completează studenta nevăzătoare Corina Ciunae. „Am validat fiecare etapă și acum simt că acest proiect chiar ne aparține. Nu mai cerem acces, îl avem.”

Deși proiectul se adresează în special persoanelor nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere, Corina vine și cu o invitație spre publicul larg: „Mi-aș dori ca oamenii care văd să aibă curajul să închidă ochii și să atingă. Doar așa pot înțelege cu adevărat ce înseamnă această experiență pentru noi”.

Pe lângă planșele tactile și ghidajele audio, proiectul include și ghidaje speciale, susținute de studenți nevăzători, care oferă vizitatorilor o perspectivă diferită asupra modului de a percepe arta. Este o inversare simbolică de roluri: cei care, de obicei, sunt „ghidați” devin ghizi. „Ceea ce se întâmplă acum la Muzeul Național de Artă din Timișoara nu este doar despre nevăzători. Este o invitație pentru toată lumea de a descoperi arta altfel”, spune Mădălin Grădinaru.

Această experiență este însă doar o parte dintr-un demers mai amplu de accesibilizare a spațiului cultural și urban, inițiat și coordonat de dr. Alina Satmari la Universitatea de Vest din Timișoara, prin pro­iectele reunite sub umbrela „TactileLibrary”. De-a lungul ultimilor ani, echipa sa a construit noi teritorii „lizibile” și pentru cei care nu le pot vedea.

Proiectul „TactileLibrary” a început cu hărți tactile și broșuri dedicate persoanelor cu deficiențe de vedere, a continuat cu trasee accesibilizate ale Revoluției din Timișoara din 1989, machete tridimensionale ale monumentelor și chiar cu realizarea primului Atlas Geografic General Tactil din România, care redefinește învățarea geografică pentru persoanele cu deficiențe de vedere și promovează accesibilitatea educațională la un nou nivel. Iar la început de 2025, a accesibilizat expoziția temporară „Luminile lui Caravaggio”, de la Muzeul Național de Artă din Timișoara și care a oferit baza tehnologică și conceptuală pentru actualul proiect din cadrul muzeului, de această dată gândit ca o soluție permanentă.

Un exemplu de parteneriat

Colaborarea dintre Universitatea de Vest din Timișoara și Muzeul Național de Artă, susținută de mediul privat prin Fundația UVT, este un exemplu de parteneriat funcțional între educație, cultură și responsabilitate socială. „Am găsit la muzeu o deschidere reală. Fără ea, proiectul s-ar fi oprit înainte să prindă formă”, subliniază coordonatoarea TactileLibrary.

Inițiativa nu este fără precedent în istoria recentă a MNArT. În 2013, muzeul a găzduit „covorul tactil”, realizat de Asociația pentru Dezvoltare Urbană, în cadrul proiectului „Simte arta”, care includea și audioghiduri pentru nevăzători. Noul proiect duce însă accesibilizarea la un alt nivel, integrând tehnologia digitală și cercetarea universitară, într-o soluție durabilă.

Prin acest proiect, Muzeul Național de Artă Timișoara devine un spa­țiu în care arta nu mai este definită exclusiv de privire, ci de experiență. Un limbaj comun, deschis tuturor, care demonstrează că incluziunea nu este un concept abstract, ci o practică ce poate fi atinsă, la propriu, cu vârful degetelor.

ANDREEA OANCE

(Foto: TactileLibrary & Andreea Oance)