Restaurantul magic din Bali, în care mâncarea e cea care-și alege clienții

În Bali, „insula zeilor” din Indonezia, s-a deschis un restaurant unic în lume, care se bucură de un succes uriaș, devenind renumit la nivel internațional nu numai pentru mâncărurile sale rafinate, ci și pentru experiențele inedite pe care le oferă. Merlin’s a fost conceput în așa fel încât să le dea clienților senzația că pășesc într-o lume a misticismului și a magiei. Arhitectura clădirii duce cu gândul la o catedrală cu un dom spectaculos, din vitralii colorate, și cu nenumărate plante care par să se reverse din tavan. Din centrul domului se pogoară, ca o cascadă luminoasă, un candelabru monumental, care răspândește lumina sa caldă asupra unei mese rotunde masive, care amintește de cea a legendarului Rege Arthur și a cavalerilor săi. Fiecare detaliu al decorului duce cu gândul la o lume mistică, populată de zâne, alchimiști și dragoni. Însă adevăratul spectacol începe abia după ce clienții se așază la masă. Înainte să vină mâncarea, ei primesc ceva care seamănă cu o pastilă mică, peste care se toarnă apă „magică”, pentru a o face să crească instantaneu, transformându-se ca prin minune într-un șervet umed, cu care-și pot curăța mâinile. Preparatele sunt aduse uneori în cutii misterioase, din care pare să se reverse fum, și în care sunt ascunse mici cadouri, cum ar fi cristale în formă de inimă pentru cuplurile care se află în luna de miere. Dar aspectul cel mai special la acest restaurant este că, în loc de meniu, oaspeților li se prezintă un pachet de cărți oraculare, ca cele de Tarot, din care sunt invitați să extragă trei sau mai multe. Ospătarul le explică apoi clienților simbolistica arhetipală a acestor cărți, care determină și ce anume vor primi ca antreu, ca fel principal și ca desert. De exemplu, dacă cineva extrage o carte asociată aventurii, focului sau curajului, poate primi preparate mai intense, mai condimentate sau mai îndrăznețe. O altă variantă a acestei inedite experiențe este cea numerologică. În acest caz, diferite date, indicii și combinații de numere generează meniul considerat a fi potrivit respectivei persoane, dar și o „profeție” de viață în ceea ce o privește. Așadar, în loc să-și aleagă singuri mâncarea dintr-un meniu, mâncarea este cea care pare să-i aleagă pe oaspeți, surprinzându-i și oferindu-le o experiență nu doar magică, ci și antrenantă și jucăușă.   

Universitățile chineze le oferă tinerilor admiși scrisori și daruri ieșite din comun

În unele țări se obișnuiește ca tinerii admiși la facultate să primească o scrisoare de acceptare. Dar China a dus lucrurile mai departe. Unele universități au început fie să trimită scrisori ieșite din comun, fie să le ofere celor admiși mici daruri surprinzătoare, care se potrivesc mănușă cu profilul pe care și l-au ales. De exemplu, potrivit publicației „China Daily”, anul trecut, Universitatea Agricolă Jilin le-a trimis noilor săi studenți scrisori de acceptare în care a inclus câte o foaie detașabilă comestibilă, făcută din ciuperci, care se poate folosi fără griji ca ingredient în mâncăruri, precum puiul înăbușit. Reprezentanții universității au explicat că au conceput această scrisoare specială pentru a-i încuraja pe noii studenți „să fie asemenea ciupercilor: să răzbată cu curaj din pământ, având calmul drept pălărie și încrederea drept tulpină”. La rândul ei, Universitatea de Tehnologie Chimică din Beijing a trimis scrisori confecționate din fibre de carbon, material compozit de înaltă performanță, folosit, de exemplu, la producerea rachetelor sau aeronavelor. Deși au o grosime de numai 0,2 mm, scrisorile sunt atât de rezistente, încât studenții pot tăia cu ele pepeni, fără a se teme că le vor deteriora. Alte universități au preferat să-și surprindă bobocii cu mici atenții. Universitatea Oceanică a Chinei, din Qingdao, le-a trimis de pildă tinerilor, la pachet cu scrisoarea de acceptare, câte un pandantiv în formă de picătură, care conține apă de mare prelevată de echipa de cercetare a universității direct din Antarctica. Gestul a fost făcut în speranța că fiecare nou student se va lăsa inspirat de reziliența apei și va învăța să măsoare lumea prin prisma vastității oceanului.

În Coreea au apărut „site-urile de dopamină”

În Coreea de Sud au apărut aplicații și site-uri care le permit oamenilor să savureze întregul ritual relaxant al comenzilor online de mâncare, fără nici cea mai mică remușcare. Cine se trezește pe la zece seara cu o poftă mistuitoare de clătite, poate intra, de pildă, pe pagina de internet FoodNeverComes, care funcționează, aproape până în ultima clipă, exact ca orice alt site obișnuit pe care se vând preparate culinare. Utilizatorii parcurg fotografiile cu mâncăruri care mai de care mai apetisante și aleg exact ce anume vor, cât de mare să fie porția și așa mai departe, apoi plasează comanda, pe care au posibilitatea să o urmărească până în secunda în care „le ajunge la ușă”. La sfârșitul acestui proces, clientul primește o notificare presărată cu emoticoane simpatice: „Mâncarea nu vine niciodată – dar ai primit doza de dopamină și ți-ai păstrat fiecare bănuț. Criza a fost evitată. Portofelul a rămas intact”. Pe același principiu funcționează și aplicația ­FakeEats, care-și întâmpină utilizatorii cu următorul mesaj: „Înfrânge-ți poftele. Economisește banii și evită caloriile. Comandă toată mâncarea pe care ți-o dorești. Nimic nu va ajunge la tine. O aplicație gratuită de livrări fictive care te ajută să-ți stăpânești poftele și să-ți resetezi creierul”.

Tot în Coreea există un site pentru pauzele de țigară. Odată ce intră pe pagina de internet damta.world, utilizatorii văd imaginea unei țigări, pe care o pot „aprin­de” cu un click. În plus, văd afișat numărul celor care se mai află în respectivul moment în salonul virtual de fumători, precum și cel al mucurilor de țigară lăsate deja în urmă în ziua respectivă. De exemplu, în ziua redactării acestor rânduri, se adunaseră 5.635 de mucuri de țigară până la ora 18.00, iar pe platformă erau prezenți 14 utilizatori. Fiecare poate alege unde să facă pauza de țigară (de pildă, pe acoperișul companiei sau în fața universității) și, pentru ca experiența să fie cât mai realistă, poate auzi cum mocnește jarul, poate scruma sau poate face rotocoale de fum. Dar cel mai plăcut e că utilizatorii pot interacționa, dacă au chef, cu ceilalți fumători din acest spațiu virtual. „Nu fumez de fapt, dar am impresia că iau o pauză împreună cu cineva, iar asta este, într-un mod ciudat, reconfortant”, a explicat, pentru publicația „The Korea Times”, unul dintre fumătorii virtuali.

„Mișto-uri” în stil american: femeia misterioasă de la înmormântare

Am văzut cu toții genul acela de filme în care, la o înmormântare, își face apariția un personaj enigmatic, a cărui legătură cu decedatul nu e cunoscută de nimeni. Cel mai dramatic e atunci când personajul în cauză este o femeie frumoasă, elegantă și sobră. Glumind pe tema acestui clișeu, întâlnit mai ales prin telenovele sau în filmele polițiste, Dana Schwartz, o cunoscută jurnalistă și scriitoare americană, a postat în 2019 următorul mesaj: „Dacă mă plătiți cu 50 de dolari, îmi voi face apariția la înmormântarea dvs., dar voi păstra distanța, ținând în mână o umbrelă neagră, indiferent de cum va fi vremea, în așa fel încât oamenii să creadă că ați murit având un secret întunecat și interesant”. Gluma a avut un impact neașteptat. Mulți au dus-o mai departe, brodând comentarii pe marginea ei: „Sau cum ar fi ca, atunci când înmormântarea e la final, să-ți scoți telefonul, să suni pe cineva, să spui «S-a rezolvat», iar apoi să te întorci cu spatele și să pleci?”, a întrebat unul dintre urmăritorii jurnalistei. „Ți-aș da 75 de dolari dacă ai așeza o cutie mică dea­supra sicriului, când va fi coborât în pământ, și ai șopti «De-ar ști ei…», suficient de tare cât să te audă câțiva oameni din jur”, a comentat altul. „Genial. Să trec suma în testamentul meu sau să-ți trimit pur și simplu 50 de dolari și să am încredere că vii și faci oamenii să creadă că am fost o persoană interesan­tă?”, a scris un domn. Unii internauți chiar i-au trimis americancei mici sume de bani, pe care aceasta, neștiind ce să facă cu ele, le-a dat mai departe unor organizații caritabile. Deși de atunci au trecut ani buni, ideea femeii misterioase de la înmormântări continuă să-i bântuie pe americani. De exemplu, în primăvara acestui an, a apărut pe rețelele sociale un val de postări despre așa-numitul „Dark service” („Secret întunecat”), un serviciu la care clienții pot apela pentru a „închiria” contra sumei de 500 de dolari o femeie îmbrăcată în negru, cu ochelari de soare și umbrelă, care să-și facă apariția la înmormântare într-o limuzină, să verse în tăcere câteva lacrimi, ca și când și-ar fi pierdut iubirea vieții, iar apoi să dispară fără un cuvânt, lăsând-i pe toți cu zeci de întrebări fără răspuns. Postările pe această temă nasc un viu interes pe internet, pentru că îi amuză pe utilizatori, stârnindu-le totodată ima­ginația.

Problema goblinilor

Fiecare om are fixurile lui. Iar Inteligența Artificială, care e făcută după chipul și asemănarea lui, a moștenit această trăsătură. O dovedesc experiențele unor utilizatori, care au observat, din Noiembrie încoace, că un anumit model al ChatGPT a făcut o adevărată obsesie pentru făpturi fantastice de tipul goblinilor, căpcăunilor și trolilor, pe care a început să le aducă în discuție tam-nesam, fără nicio legătură cu subiectul conversației. Aceste derapaje au devenit atât de frecvente, încât utilizatorii au ajuns să se plângă.    În aceste condiții, reprezentanții companiei care se află în spatele celebrului chatbot s-au văzut siliți să demareze o anchetă internă. În luna Aprilie, ei au anunțat într-un comunicat că, în urma verificărilor întreprinse, s-a constatat că folosirea termenului „goblin” în răspunsurile oferite de ChatGPT crescuse cu 175% în ultima perioadă, iar cea a cuvântului „gremlin”, cu 52%. Din câte se pare, problema a apărut deoarece creatorii ChatGPT au vrut să dezvolte modele de Inteligență Artificială cu personalități „vii”, cât mai „autentice”, dintre care utilizatorii să poată alege variante pe sufletul lor. Printre aceste personalități se numără tipologia tocilarului împătimit de tehnologie și de literatură fantastică – de unde și această tendință de a aduce des în discuție personaje de tipul goblinilor. După cum a notat compania, „un singur goblin mic într-un răspuns ar putea fi inofensiv, chiar fermecător”, însă… ce e prea mult strică. Pentru a remedia lucrurile, dezvoltatorii i-au băgat lui ChatGPT mințile în cap, instruindu-l ca, de acum încolo, să nu mai vorbească „niciodată despre goblini, gremlini, ratoni, troli, căpcăuni sau alte creaturi, cu excepția cazului în care acest lucru este absolut și neechivoc relevant pentru întrebarea utilizatorului”.

Cuiburi din chiștoace

Presa internațională a semnalat în ultimii ani că unele specii de păsări din mediul urban au început să-și facă cuiburi din chiștoace. Fenomenul i-a intrigat într-o asemenea măsură pe oamenii de știință, încât aceștia au decis să-l studieze mai îndeaproape. Rezultatele studiilor făcute pe această temă au fost surprinzătoare. Conform acestora, păsările nu folosesc chiștoace doar pentru că acestea le sunt „la îndemână” și asigură o izolare termică bună, ci în urma unui proces de adaptare biologică. Unele îna­ri­pate, precum pițigoii albaștri, obișnuiesc să aducă în cuiburi diferite plante aromatice, ale căror uleiuri esențiale acționează ca repelenți naturali împotriva căpușelor, puricilor și muștelor parazite. Însă printre substanțele organice cu rol de autoapărare împotriva insectelor și dăunătorilor se numără și nicotina conținută în planta de tutun. Aceasta le reduce paraziților capacitatea de a se reproduce eficient. Așa că unele păsări de la oraș, unde plante cum ar fi lavanda și menta nu se găsesc cu ușurință, au început să-și căptușească cuiburile cu mucuri de țigară pentru a-și proteja puii de paraziți. Deși substanțele din filtru, în frunte cu nicotina, nu anihilează complet paraziții, ele le reduc semnificativ numărul, astfel încât puii nu mai sunt storși de puteri din cauza insectelor care le sug sângele și nici nu se mai aleg cu atâtea boli din cauza lor.

Pentru a înțelege mai bine efectele acestui fenomen, cercetătorii polonezi au făcut recent un experiment, în cadrul căruia au comparat sănătatea puilor din cuiburile obișnuite cu cea a puilor din cuiburile la construirea cărora au fost folosite și mucuri de țigară. În urma analizelor, s-a constatat că puii crescuți în cuiburile făcute cu resturi de țigări sunt, într-adevăr, mai viguroși și au o stare generală de sănătate mai bună, motiv pentru care supraviețuiesc în număr mai mare. Noua strategie la care recurg anumite păsări din centrele urbane ar putea să vină însă cu un preț: cercetătorii se tem că substanțele nocive din filtrele de țigară, între care se numără arsenicul și unele metale grele, ar putea afecta pe termen lung sănătatea înaripatelor, otrăvindu-le lent.

Povestea pelicanului Petros, mascota insulei Mykonos

Multor turiști din Mykonos li se întâmplă să rămână cu gura căscată când văd că, printre clienții pestriți ai tavernelor, își face apariția și un pelican mare, care intră în restaurant ca la el acasă, se plimbă alene printre mese și se duce apoi, cu mersul său legănat, până în bucătărie, unde primește negreșit ceva bun de mâncare. Lucrurile decurg astfel de peste 70 de ani. Cum e posibil așa ceva? Petros din Mykonos a fost primul pelican adoptat de locuitorii acestei frumoase insule grecești, în 1958, după ce a fost rănit în urma unei furtuni puternice și oblojit de un pescar căruia i se făcuse milă de el. După ce pelicanul s-a înzdrăvenit, pescarul a vrut să-i dea drumul, însă, spre surprinderea tuturor, pasărea migratoare a rămas în Mykonos. N-a trecut mult și simpaticul pelican a cucerit inimile tuturor, devenind mascota insulei. Răsfățat de toți locuitorii, care se întreceau în a-i oferi bunătăți, Petros a dus o viață deosebit de lungă pentru un pelican, trăind aproape 30 de ani. Când a murit, în 1985, întreaga insulă a plâns după el. Atât de mare a fost jalea locuitorilor, încât Jackie Kennedy Onassis, văduva președintelui american John F. Kennedy, a simțit nevoia să le ridice moralul, dăruindu-le la scurtă vreme după aceea un nou pelican, pe nume Irini. Grădina zoologică din Hamburg i-a donat la rândui ei insulei un pelican, căruia i s-a spus tot Petros, în amintirea primei mascote. Celor doi li s-a alăturat apoi un tânăr mascul numit Nikolas, care a fost rănit și salvat de locuitorii din Mykonos, la fel ca „Petros I”. Așa se face că mulți dintre turiștii care se plimbă prin Mykonos, mai ales prin zona portului, au astăzi șansa să vadă și, cu puțin noroc, chiar să filmeze un asemenea exemplar hălăduind liniștit pe străduțele pitorești ale insulei.