Analiza politică a lunii iulie

„Ceea ce trăim acum nu e un simplu blocaj politic, ci pare mai degrabă o blocadă”

– În ultima perioadă, numărăm zilele în ritmul dronelor militare care violează spațiul aerian al României. Din fericire, ele sunt doborâte, cu costurile aferente, de piloții români din cadrul trupelor NATO. Totuși, ce spun aceste evenimente despre situația noastră geopolitică, despre capacitatea de a ne apăra și, nu în ultimul rând, despre politicienii care s-au opus constant legilor privind apărarea contra dronelor străine și investițiilor în înzestrarea militară a României?

– E un moment în care, punând cap la cap lucrurile din mai multe domenii-cheie, am putea trage concluzia că ceea ce trăim acum nu e un simplu blocaj politic, ci pare mai degrabă o blocadă. Nu e o simplă criză politică, ci pare, mai degrabă, un complot. Se lucrează din mai multe părți. Avem un context delicat: un guvern interimar, o clasă politică profund divizată, ajunsă la antagonisme foarte radicalizate, economia e într-o situație grea. Peste toate acestea, care par convergente, avem de-a face cu atacuri susținute împotriva Guvernului Bolojan. Oamenii ăștia nu au citit Constituția: Ilie Bolojan nu poate să plece, e obligat să gestioneze țara până când e învestit un nou guvern. Ilie Bolojan nu e Mihai Tudose, să lase țara baltă! Probabil, unora chiar asta le-ar conveni, ca să fim complet descoperiți. Sunt atacuri și la Nicușor Dan, amenințat cu suspendarea, care, dacă s-ar realiza, ar încununa toată blocada asta. Și, pentru ca toate lucrurile astea să poarte un nume, vorba poetului, avem și atacuri cu drone, provocatoare și amenințătoare în același timp. Nu mai sunt simple rătăciri de drone, cele din ultimele zile au fost în mod clar țintite, dovadă că una a ajuns tocmai la Buzău! Atacurile sunt sincronizate, atât în interior, cât și în exterior.

Pe de altă parte, sindicatele, învățate încă de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu să slujească PCR, slujesc acum urmașii PCR-ului, adică PSD și, mai nou, AUR. Au început să amenințe cu grevele, ca și cum o grevă generală acum ar rezolva ceva. Ce îi ceri cui? Unui guvern cu atribuții reduse, în situația economică în care ne aflăm și în care ne-a adus PSD-ul, cu acest deficit bugetar înfiorător, pe care Bolojan a reușit să îl mai reducă? Uneori te întrebi dacă atacurile acestea succesive și dure la adresa lui Bolojan nu sunt pedeapsa pentru ce a reușit să facă, pe ideea că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Bolojan a arătat că se poate, a mai tăiat pe ici, pe colo, din abuzuri și presupun că a stricat niște afaceri. Au apărut în presă informații despre o afacere cu zăcăminte de cupru și de aur din Hunedoara, foarte aproape de Roșia Montană, pe care Viorica Dăncilă a încredințat-o fără licitație unei firme de apartament din Canada, cu încrengături serioase. Firmă care acum venise cu cereri de expropriere de pământuri din trei sate… Premierul nu a semnat și a stricat bunătate de afacere, cu comisioanele aferente. Marii patrioți dădeau zăcămintele unei firme oarecare! Dar Călin Georgescu nu-i promisese lui Frank Timiș, care și el e amestecat în povestea cu firma din Canada, minele de aur de la Roșia Montană, în schimbul unor bani de campanie? Ba, adăuga, că „orice” e negociabil. Cam așa arată patriotismul în zona politică. Și atunci, nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva toate aceste lucruri se leagă, dând impresia că suntem sub o blocadă hibridă – și pe rețelele de socializare, și în plan politic, și în plan sindical, și militar, plus spargerile de sisteme de securitate la Cadastru și eliberarea marilor corupți de către Justiție. Democrația românească, atâta cât am putut noi să consolidăm în acești ani, e sub un asediu permanent. Trăim într-un climat periculos, suntem pe muchie.

„Atacurile la Uniunea Europeană sunt la ordinea zilei”

– Un sondaj recent chiar asta arată, că suntem pe muchie: 47% dintre români ar renunța la democrație în favoarea dictaturii, în timp ce 47% sunt de partea democrației.

– S-a lucrat serios ca să se ajungă aici, pe toate canalele, pe toate filierele. Atacurile la Uniunea Europeană sunt la ordinea zilei. Atacuri pline de ură: nu zicea George Simion că „UE e iadul”, iar Călin Georgescu, la fel? Ba ei mai spun și explicit că salvarea e „sufletul rusesc”? Mizează pe un public care nu mai gândește, dependent de tot ce i se servește pe rețelele sociale, pe TV, pe ce spun anumiți lideri. Li s-a servit Georgescu, despre care nimeni nu știa cine e, și l-au votat! Nicio secundă nu se gândesc că UE, care are defectele ei, desigur, a fost singura care ne-a dat vreodată ceva pe lumea asta. Despăgubiri la inundații și la secetă, bani pentru șosele, autostrăzi, spitale. N-am fost noi capabili să luăm toți banii, pentru că nu ne convin banii care sunt controlați. Nouă, dacă se poate, să ne dea 10 miliarde de euro și apoi să facem ce vrem cu ei, să îi jucăm la păcănele. Chiar și așa, se vede ajutorul UE. Plus că mulți români și-au găsit acolo un rost, mai ajută acasă cu banii câștigați, avem tineri care studiază sau muncesc acolo, dacă nu au condiții aici. Ce să facă dacă aici sunt conduși de șefi numiți politic, idioți sadea sau corupți? Dar pe unii nu îi interesează: „Să scăpăm de Ursula!”. Să scăpăm de Ursula ca să dăm de URSS?!

România e acum în evaluarea agențiilor de rating. Auzindu-i cum vorbesc, ai impresia că unii politicieni s-ar bucura dacă am fi retrogradați la categoria „Junk”, numai ca să mai aibă muniție împotriva lui Ilie Bolojan. Până acolo ajung cu orbirea. Toate pensiile noastre sunt pe împrumut, iar dacă suntem retrogradați, adio împrumuturi! Dar nu le pasă. Ei abia așteaptă să mai poată da cu o piatră în Bolojan. S-ar putea să nu le iasă bucuria asta, pentru că Bolojan, așa înghesuit cum e – nu zic că e un înger, dar măcar e de bună credință și încearcă să facă ceva – a îndeplinit criteriile economice impuse de agențiile de rating. Singurul criteriu problematic e instabilitatea politică, pe care nu a creat-o el. Suntem într-un punct critic, cu miză uriașă, pentru că e vorba de destinul țării. Vasile Dâncu, marele sociolog de la PSD, spunea că „PNRR nu e un proiect de țară, e un surogat”. Care ar fi atunci proiectul de țară? Scoaterea țării din UE, îndepărtarea de democrație? În toate sondajele apare că direcția țării e greșită. Care o fi atunci direcția bună? Renunțarea la democrație, în siajul Rusiei? N-am mai trăit asta?

– Pe de o parte, suntem prinși cu analiza agențiilor de rating, pe de altă parte, suntem pe ultima sută de metri cu îndeplinirea unor borne din Planul Național pentru Redresare și Reziliență (PNRR), care înseamnă sute și sute de milioane de euro. Nicușor Dan spunea că există o înțelegere politică pe marile proiecte, dar ea a fost aruncată în aer de PSD…

– Ce încredere poți să ai în PSD? Acordul coaliției, pritocit săptămâni la rând, n-a însemnat nimic pentru PSD. Dacă acum ar fi intrat primii la așa-zisa rotativă, mai plecau de la putere? Tocmai avem o sesiune parlamentară specială, din care lipsește legea salarizării. Cineva îți dă peste 700 de milioane de euro ca să faci o lege decentă, echilibrată, ai ani întregi la dispoziție, iar tu o lași pe ultimul moment! Dacă aveau un pic de minte, se apucau să o facă cât mai bine și mai rapid posibil. S-a apucat de ea Florin Manole de la PSD, a plecat, s-a lepădat de ea, iar apoi au început atacurile la noul ministru, Dragoș Pâslaru. Legea e discutabilă, evident. Cum se poate ca în situația dată, când toată lumea e enervată, să faci o lege în care salariile demnitarilor cresc foarte mult, iar cele ale altor categorii de bugetari nu cresc? Sună prost, oricum o iei. Problema e că oricâți bani ai pompa în Sănătate, în Educație, nu se cunoaște nimic. Dimpotrivă, calitatea serviciilor se tot degradează, iar de plic tot nu ești scutit. Toți banii se strâng în buzunarele mafiei din fiecare domeniu. Fiecare domeniu are, de ani de zile, mafia lui, care controlează tot și de care nu se atinge nimeni. Nici sindicatele nu suflă nimic despre asta. Sar ca arși doar când e vorba de salariile lor. Iar Justiția nu se atinge de mafiile acestea.

„În multe privințe, Nicușor Dan e de nerecunoscut”

– Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) tocmai a dat o replică foarte dură față de situația din Justiție. După numai câteva zile, faimoșii frați Tate, pe care Justiția noastră i-a lăsat să umble liberi, au fost arestați în Statele Unite ale Americii.

– CJUE a taxat dur, într-adevăr, abuzul de prescripții de la noi, care e una dintre tacticile folosite frecvent în ultima vreme, pe lângă anularea probelor, subțierea dosarelor și eliberările condiționate. Cine a sărit să apere Justiția după criticile de la CJUE? Președintele Nicușor Dan! „Principalul vinovat e Parlamentul”, a zis el, pasămite, pentru că nu ar fi dat ceva lege, de parcă Justiția de la noi ține seama de lege! Toate noile numiri pe funcții înalte din Justiție îi aparțin președintelui, care și le-a și asumat. Se dă șeful sistemului, dar nu e decât o rotiță, acolo. Președintele e „foarte mulțumit” de Justiție. Dacă așa arată Justiția care îi place lui Nicușor Dan, ce-ar mai fi de zis?! În multe privințe, Nicușor Dan e de nerecunoscut, cred că nici el nu se mai recunoaște pe sine. Foarte rar mai are câte o intervenție pe linia promisă, probabil pentru păstrarea aparențelor. Justiția lăudată de Nicușor Dan a fost atât de vizibil implicată în conflictul politic de la noi încât te miri că nu le e jenă. Au intervenit rapid în defavoarea aripii Bolojan și a celor din jur, dând prioritate liberalilor PSD-izați. A intervenit într-un mod care nu îi face cinste deloc. Sunt multe lucruri cusute cu ață albă. Justiția e stat în stat, dă în judecată pe cine vrea, câștigă toate procesele și nu dă socoteală nimănui. Când o critică cineva, scoate „liste negre” cu jurnaliști, politicieni și activiști. Sunt abuzuri fățișe, pe care nu are cine să le sancționeze, ba le mai și laudă, cum le-a lăudat președintele. Atunci ce mai poți spera? Iar când vine cineva cu un minim de bună-credință și dorință de a schimba ceva, e pus la zid și executat. E stârnită toată țara împotriva lui, e campanie generală, e transformat în „inamicul public numărul 1″.

– Totul pare a se contura, din multe puncte de vedere, inclusiv atacurile cu drone dinspre Rusia și poziționările politice din țară, în niște amenințări mai grave ca oricând. Nu poate fi acesta un moment de limpezire pentru unii? Dacă nici acum, când zboară dronele deasupra unui sfert din țară…

– Nu știu dacă mai e posibil acest punct de inflexiune, pentru că lucrurile s-au degradat foarte mult. În afară de președinte, de premier și de ministra de Externe, care au reacționat prin comunicate, n-am auzit niciun lider politic să condamne provocările Rusiei. Blocul pro-european e și el tensionat, sunt și acolo orgolii, priorități diferite, interese personale, rivalități. În mod normal, președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan ar fi trebuit să fie solidari, să se apere unul pe altul și să încerce să curețe ceva. Uite că nu! Dimpotrivă, cine a girat dărâmarea Guvernului Bolojan? Președintele Dan. Cine a încercat să rupă PNL? Președintele Dan. Dacă președintele, care e la vârf, care e cineva, o persoană cultivată în Occident, are asemenea oscilații, ce așteptări poți să ai de la omul de rând? E imposibil să scapi de scepticism și, mai ales, de temerea că s-ar putea ca lucrurile să sfârșească într-o direcție nedorită, de care credeam că am scăpat. Nimic nu e ireversibil pe lumea asta, democrația trebuie apărată în fiecare zi, libertatea de exprimare, la fel, trebuie apărată în fiecare zi.