Vandalizarea unei ambulanțe medicale (în comuna clujeană Recea-Cristur) pe baza unei „știri” lansate pe tik-tok, cum că în țară ar circula o ambulanță neagră ce răpește copii, a arătat – încă odată – cât de vulnerabilă este societatea românească. Se cunosc, desigur, nenumărate împrejurări în care un zvon, o lozincă incitantă, un fapt oarecare, lansate într-un moment prost ales, au declanşat instant reacții iraționale, violente și, practic, gratuite, în comunități (aparent, cel puțin) normale. Psihologia socială (psihologia „mulțimilor însingurate”) a explicat coerent mecanismele ce duc la mobilizarea rapidă a unor grupuri de natură diferită (social, economic, profesional etc.) printr-o simplă dezinformare cu impact afectiv. Dezinformarea poate fi accidentală sau intenționată, ultima situație presupunând existența unor forțe interesate în realizarea unei manipulări. Dezinformarea se bazează pe carențele educative ale publicului-țintă, căruia îi este adresată „ştirea”, o comunitate informată, deschisă la asumarea comunicărilor din mediu, fiind mult mai greu de orientat în atitudinea față de evenimentul prezentat, decât una cu cunoștințe limitate, primare. Reacția cetățenilor violenți de la Recea-Cristur este rezultatul unei astfel de dezinformări manipulative, fără un scop intenționat vizibil, având mai degrabă rolul de „a ține în priză” comunitatea pe care o vizează. Acțiunea „spontană” a cetățenilor din Recea-Cristur are, așadar, ” meritul” de a dezvălui carențele unei comunități educate precar (și deci manipulabilă prin „ştirile” vehiculate de centre mediatice de impact) și, concomitent, distanțarea ei față de instituțiile statului care ar trebui să îi organizeze optim viața. Într-o comunitate educată, cu viață socială normală, cetățenii care ar fi observat, pe fondul unei ştiri neverificate, un eveniment ce pare a o confirma, ar fi trebuit să sesizeze imediat „organele statului”, fără să „își facă singuri dreptate”. Cultivarea neîncrederii în instituțiile statului (justificată de politizarea lor excesivă), a devenit, în consecință, principalul țel al rețelelor informaționale de masă atașate mercenar unor forțe politice opuse. Molima dezinformării manipulative servește clar grupărilor ce asaltează puterea și vor să o mențină cu orice preț. Cu cât cetățenii sunt mai stimulați să „înghită” propaganda insinuată prin „ştirile” strecurate intenționat în mesajele difuzate de rețelele mediatice, cu atât grupările politice în cauză au siguranța păstrării aderenței la programele lor și a respingerii, fără judecată, a celor ale adversarilor.
În actuala criză politică, ce a lăsat România de peste trei luni în administrarea unui guvern interimar cu puteri limitate, dezinformările manipulative s-au ținut lanț, au acoperit cea mai mare parte a așteptărilor pe care cetățenii le au față de autoritățile ce trebuie să îi pună la curent cu toate datele ce afectează buna funcționare a statului. Or, ce află, de pildă, cetățeanul afectat de efectele crizei economice (ce dublează criza politică) consultând rețelele mediatice de masă (tik-tok, instagram, facebook, etc.)? În plină secetă, cu consecințe grave pentru sistemul energetic național, i se insinuează că nemții și austriecii ne fură apa din Dunăre, cum – mai înainte – francezii au cărat apa din lacul Vidraru și au luat aurul depus pe fundul lacului secat… Nu am sa fac inventarul tuturor dezinformărilor manipulative, care fac ca cetățeni obișnuiți să se comporte în anume împrejurări ca o turmă decerebrată de sălbatici. Exemplele sunt nenumărate și, pentru oricine le analizează cât de cât responsabil, toate susțin – cum am notat mai înainte – o percepție negativă a instituțiilor statului, o neîncredere marcată în obiectivitatea lor în raport cu interesul general al țării și cu interesele comune ale fiecărui cetățean.
O cercetare serioasă a efectelor provocate de dezinformările manipulative regizate prin social-media permite nu numai surprinderea carențelor educative, a lipsei de cunoștințe valide, ale unor categorii de cetățeni, ci și autorii (și profitorii!) inoculării falselor „știri” din scena publică. Cine vrea să afle ce grupări politice câștigă în urma acestor manevre mediatice nu are decât să se întrebe care este ținta lor evidentă și care este alternativa propusă de ele la situația evidențiată prin dezinformările lansate. Or, la orice inventar al conținuturilor diverselor „dezvăluiri de senzație”, se poate constata că vinovați de relele afișate sunt occidentalii (nemții, francezii, austriecii etc.), care – pasă-mi-te – vor să ne transforme în colonie a Vestului, alternativa fiind înlocuirea actualelor partide pro-europene la putere cu „adevărații patrioți” din PSD, AUR, SOS și ceilalți „naționaliști”. Mediile care potențează zvonurile destabilizante, ştirile false, dezvăluirile șocante și calomnioase se feresc însă ca dracul de tămâie să comenteze „programele” prin care „patrioții” ajunși la putere vor reface credibilitatea instituțiilor statului și vor relansa economia grav afectată de criză.
Ce ar putea face statul, pentru stoparea consecințelor aberante ale dezinformărilor manipulative? Reforma sistemului educațional este o chestiune de durată și efectele sale se vor vedea abia mai târziu. Un control al „surselor” care induc pe piața publică falsurile și insinuările manipulative, cu amendarea lor severă, este absolut necesar. Tot așa cum publicarea reiterată a adevărului despre situația acuzată în dezinformare este obligatorie, pentru eliminarea reacțiilor instinctive ale cetățenilor implicați. Și, evident, refacerea încrederii societății în instituțiile statului care, prin depolitizare și profesionalizare, rămâne pricipala modalitate de armonizare a ansamblului, de asigurare a funcționării unei societăți normale.
