Timișoara

• Premiul „Péter Jecza” pentru Sculptura Anului a ajuns la cea de-a treia ediție și propune în acest an o schimbare importantă: juriul de specialitate a selectat cele patru lucrări finaliste, dar alegerea aparține publicului. Lucrarea care va primi premiul de 8.000 de euro va fi amplasată în Piața Unirii și va deveni parte din peisajul cotidian al Timișoarei •

Regele bronzului

Péter Jecza (1939-2009), supranumit titanul modernismului bănățean și „regele bronzului”, rămâne una dintre cele mai proeminente și influente personalități ale artelor vizuale din România postbelică. Sculptor monumentalist de etnie maghiară, profesor universitar și doctor în arte vizuale, Jécza a lăsat în urmă o operă titanică ce redefinește spațiul public și colecțiile muzeale din țară și străinătate.

Stilul său s-a remarcat printr-o fascinație profundă pentru formele geometrice pure — în special cubul și sfera – pe care le-a șlefuit într-o sinteză perfectă între figurativul clasic și abstracțiunea modernă. Dincolo de atelier, impactul lui Péter Jecza asupra comunității este unul continuu. Prin Fundația Interart Triade (înființată în anul 2000 alături de soția sa, Sorina Jecza), artistul a creat la Timișoara un nod cultural de anvergură europeană. Astăzi, memoria sa este activată anual prin Premiul Național „Peter Jecza” pentru Sculptura Anului, un demers cultural major care premiază excelența în arta tridimensională și aduce sculptura contemporană mai aproape de publicul larg.

Un premiu despre sculptură, dar și despre memorie

Au trecut aproape două decenii de la dispariția lui Péter Jecza, însă memoria sa rămâne legată de proiectele dedicate sculpturii contemporane și de ideea că arta trebuie să aibă un loc real în viața orașului. Pentru soția sa, Sorina Jecza, președinta „Fundației Jecza”, premiul poartă o dublă semnificație: este dedicat sculpturii, dar păstrează și memoria personală a unui om care a contribuit la apropierea acestei arte de public. Sorina Jecza își amintește de perioada în care, în urmă cu mai bine de două decenii, era inițiat Parcul de Sculptură din Timișoara, și Péter se număra printre artiștii care își propuneau lucrările pentru acel spațiu: „Péter avea un soi de generozitate și un fel de ingenuitate în același timp”, își amintește Sorina Jecza despre soțul său – un artist discret, care își aștepta rândul alături de ceilalți sculptori, cu respect pentru colegii săi. Aceeași idee pare să se regăsească astăzi în premiul care îi poartă numele. Memoria lui Péter Jecza nu este conservată printr-un monument static, ci prin susținerea unei arte vii și prin crearea unor contexte în care alți sculptori pot fi descoperiți.

Sculptura, un manifest cu voce tare

Una dintre ideile centrale ale proiectului este aceea că arta publică nu poate fi separată de public. O sculptură amplasată într-o piață sau într-un parc nu mai aparține exclusiv artistului. Ea intră în viața oamenilor, este fotografiată, comentată, criticată, admirată, reinterpretată. „Sculptura este ca un manifest cu voce tare”, afirmă Sorina Jecza, explicând de ce relația dintre lucrare și public este atât de importantă. De aici vine și decizia de a introduce votul popular în cadrul Premiului Sculptura Anului. Publicul nu mai este doar spectator. Devine parte a procesului de selecție.

Patru lucrări, patru feluri de a privi orașul

Pentru ediția din acest an, juriul a ales patru finaliști, prezentați în ordine alfabetică, tocmai pentru a nu sugera o ierarhie între ei. Finala îi reunește pe Șerban Ionescu, Bogdan Rața și Dan Vișovan, Virgil Scripcariu și Larisa Sitar, cu lucrări care folosesc materiale și limbaje artistice diferite.

Fundația Jecza a încercat să evite situația în care o lucrare câștigătoare să fie singura care rămâne vizibilă, iar celelalte propuneri să dispară imediat după competiție. În parteneriat cu un centru comercial din oraș, a fost creat un spațiu care funcționează ca un nou parc de sculptură. Acolo vor fi expuse și lucrările care nu câștigă votul pentru amplasarea în Piața Unirii. Astfel, competiția devine mai puțin despre învingători și învinși și mai mult despre construirea unei colecții temporare de artă publică. În final, câștigătoarea va ajunge în Piața Unirii, iar celelalte lucrări vor continua să facă parte din peisajul artistic al orașului. Timișoara a trecut, în ultimele decenii, de la o cultură a monumentului solemn, la una în care arta poate fi ludică, provocatoare, interactivă și apropiată de viața de zi cu zi, o artă care devine „socială, sociabilă, socializabilă”. Este o schimbare care poate fi observată chiar în felul în care oamenii folosesc astăzi sculpturile orașului. Unele devin fundal pentru fotografii. Altele provoacă dezbateri. Unele sunt criticate la început și, după câțiva ani, devin parte atât de firească din peisaj, încât orașul pare greu de imaginat fără ele. Exemplul lui Vlad Nancă, câștigătorul Premiului Péter Jecza pentru Sculptura Anului în 2025, este relevant. Lucrarea lui amplasată în Piața Unirii, pentru luni întregi, i-a invitat pe copii să intre într-un spațiu creat de sculptură. Nu mai exista distanța clasică dintre privitor și monument. Copilul putea să intre în lucrare, să o exploreze și să o transforme într-o experiență personală. În momentul în care lucrarea este lăsată în spațiul public, ea începe să aibă propria ei viață. Artistul se detașează de obiect, iar comunitatea îl reinterpretează prin propria cultură, educație și experiență.

Timișoara, orașul care învață să-și privească sculpturile

Relația dintre Timișoara și arta contemporană din spațiul public nu a fost întotdeauna una simplă. Sorina Jecza își amintește reacțiile provocate de primele lucrări contemporane amplasate în oraș după Revoluție. Unele au fost percepute ca intruziuni. În timp, însă, publicul s-a obișnuit cu ele. Unele au devenit repere. De aceea, proiectele de sculptură trebuie însoțite de întâlniri directe cu artiștii. Arta publică nu este doar despre amplasarea unui obiect într-o piață. Este despre construirea unei relații.

Ce aleg timișorenii?

Votul a început pe 8 August și se încheie pe 3 Septembrie. La momentul acestui articol, platforma înregistra 650 de voturi. Rezultatul final va fi făcut public pe 4 Septembrie. Pentru a evita voturile multiple, participarea se face printr-o adresă de e-mail, iar fiecare persoană poate vota o singură dată. Platforma prezintă informații despre lucrări și despre artiști, iar votantul poate lăsa și un comentariu despre motivul alegerii sale. Există, astfel, nu doar un rezultat numeric, ci și o colecție de reacții care poate arăta cum sunt primite lucrările de public. În plus, organizatorii au anunțat și o tombolă pentru cei care votează, premiul urmând să fie o lucrare de artă.

În acest punct, premiul depășește granițele unei competiții artistice. Dacă o sculptură este amplasată în centrul orașului, ea devine parte din viața tuturor: a celor care au votat-o, a celor care nu au votat-o, a celor cărora le place și a celor care o contestă. Tocmai de aceea, implicarea Primăriei Timișoara în proiect este considerată de organizatori importantă. Acceptarea proiectului înseamnă și asumarea faptului că arta contemporană poate face parte din spațiul oficial al orașului. Premiul este susținut și de UniCredit, partener al proiectului încă de la început, iar colaborarea cu Shopping City permite extinderea programului și prezentarea unui număr mai mare de lucrări în oraș.

„Aceasta este lucrarea mea”

Poate cea mai puternică idee a întregului proiect este aceea că arta publică poate deveni o formă de apartenență. Nu doar artistul să poată spune „Aceasta este lucrarea mea”, ci și cetățeanul. Este o formulă care schimbă radical perspectiva asupra artei publice. Sculptura nu mai este ceva ce orașul primește de sus în jos. Devine ceva ce comunitatea poate alege, poate discuta și, în timp, poate revendica drept parte din propria identitate.

Iar acesta este, poate, adevăratul pariu al Premiului Peter Jecza pentru Sculptura Anului. Nu doar să desemneze o lucrare câștigătoare, ci să-i învețe pe timișoreni să privească orașul cu mai multă atenție și să înțeleagă că spațiul public nu este doar infrastructură, clădire sau mobilier urban. Este și memorie, este și expresie, este și cultură. „Dacă învățăm să lucrăm împreună, dacă învățăm să ne apropiem unii de alții, dacă învățăm să ne educăm și să ne formăm împreună, sigur că lucrurile acestea pot să se ducă mai departe și să ne facă viața mai armonioasă”, conchide Sorina Jecza.

Votul pentru cele patru lucrări finaliste se desfășoară până pe 3 Septembrie, iar câștigătoarea urmează să fie anunțată pe 4 Septembrie. Amplasarea lucrării în Piața Unirii este programată pentru finalul lunii Octombrie, când va fi vernisată și expoziția colectivă dedicată finaliștilor.

ANDREEA OANCE