Vara cea lungă, care tocmai a trecut, ne-a pus în fața unei crize energetice fără precedent care lovește întreaga comunitate europeană. Războiul din Ucraina, cel din Iran, seceta istorică de pe cursul Dunării, și peste toate, lipsa noastră de prevedere și iluzia, aproape mistică, legată de faptul că nouă nu ni se poate întâmpla nimic rău, ne sunt fatale. Lipsa unor capacități de stocare peste zi a energiei produse și alte probleme ale sistemului energetic național fac ca România să importe energie scumpă, iar asta ne arde la buzunar pe toți, și persoane fizice, și producători locali.
Energie mai scumpă înseamnă, din start, costuri mai mari de producție, înseamnă competitivitate scăzută, în raport cu concurența externă. Oamenii de afaceri și analiștii din Republica Moldova cu care am discutat acum câteva zile la Chișinău știu cel mai bine acest lucru, pentru că, decuplați de la Rusia, au avut mereu probleme în procurarea de curent și gaz la prețuri decente. La noi nu s-a prea vorbit despre asta, în primul rând pentru că însăși ideea de competitivitate este un subiect-tabu în România. Multă vreme, salariile relativ mici erau un motiv suficient de bun pentru atragerea de investiții străine. Cum însă salariile au tot crescut, iar alte piețe au devenit mai atractive decât noi, analiștii economici ai companiilor au început să se uite la productivitate. Iar aici suntem, la fel ca vecinii bulgari, la coada clasamentului Uniunii Europene. Și atunci când pui la un loc salarii mai mari, productivitate slabă per ora de muncă, costuri mai mari ale energiei, taxe mai mari și eliminarea oricăror facilități pentru investitori, nu ai cum să descoperi altceva decât o competitivitate în scădere. Liderii pieței auto locale vorbesc tot mai răspicat despre acest pericol: firme cu impact major în PIB-ul României, precum Dacia și Ford, se plâng că fabricile noastre încep să piardă producția unor noi modele, în favoarea filialelor din alte țări, unde mașina finită iese mai ieftin decât în țara noastră. Deși a fost o promisiune fermă a autorităților române, autostrada care să scoată spre Vest mașinile Dacia de la Mioveni nu e gata nici astăzi, în 2026! Dinamica piață IT de la noi, multă vreme sprijinită fiscal de stat, dă afară tot mai mulți oameni. La turism, în vreme ce media UE e pe plus, noi suntem pe un minus serios vara asta…
Când vorbim despre reforma statului (cea pe care, de fapt, nu și-o dorește nimeni), vorbim și despre o creștere, în timp, a productivității și a competitivității. Ceea ce, în țări digitalizate complet, precum Estonia, rezolvi din trei click-uri la calculator, la noi durează săptămâni, plus câteva salarii pentru cărătorii de dosare. Într-o Europă care stă ea însăși prost la acest capitol față de SUA și China, România nu-și mai permite să fie în coada clasamentelor competitivității. E nevoie urgentă de politici clare și, măcar în ceasul al 12-lea, de puțină viziune. Asta, desigur, când vom avea și noi un guvern cu puteri depline. Clasa politică, cu președintele Nicușor Dan în frunte, nu pare presată de avertismentele venite din economia reală…
