„Toți ne dorim să profităm de Pădurea Băneasa, de plămânul verde al orașului”
– La început de Octombrie, asociația voastră a organizat două evenimente: o plimbare până la Pădurea Băneasa cu participare numeroasă de bicicliști și o dezbatere intitulată „Scoatem nervii din trafic”. Care au fost rezultatele acestor inițiative și cum se potrivesc ele cu țintele?
– Excursia la Băneasa s-a dovedit a fi un succes, în primul rând, pentru că au participat multe familii, care au profitat de ruta sigură asigurată de escorta Poliției. S-a dovedit că și un copil de 6-7 ani poate ajunge din Herăstrău la pădure în 40 de minute, fără nici o grabă, relaxat. Se pare că toți ne dorim să profităm de Pădurea Băneasa, de plămânul verde al orașului. Deocamdată, ne este interzis să o facem, din cauza semnelor de circulație. La două zile după acțiune am primit un telefon de la Ministerul Transporturilor, prin care am fost întrebată cu ce pot ei să ajute? Pentru mine, această întrebare e un semn de bun augur și arată că eforturile noastre pot aduce rezultate în timp. Am pornit asociația împreună cu prieteni bicicliști, după ce primarul de atunci al Bucureștiului, Sorin Oprescu, a spus că în oraș nu există bicicliști. A fost forma noastră de revoltă, să arătăm că există bicicliști, dar nu avem infrastructură. La 13 ani de atunci, cu toate eforturile noastre, nu s-a schimbat mare lucru în reticența pe care o are factorul decizional, fie că vorbim de autoritatea centrală, fie de cea locală, de a da șanse egale bicicletei, cu celelalte mijloace de transport. Ce s-a schimbat în bine a fost faptul că, alături de alte asociații, am pus bazele unui cadru legislativ. Problema e că aceste noi legi nu sunt cunoscute, nu sunt aplicate de cei ce pot decide, care, practic, sunt răspunzători de viețile bicicliștilor. Nu par a înțelege importanța acestora. Din bani de piste se construiesc trotuare, dacă se fac infrastructuri velo, se fac greșit, creând mai mult pericol, pentru că nu respectă distanțele din standarde, așa că biciclistul se poate trezi pe asfalt. Se creează situații de conflict cu șoferi sau cu pietoni, situații care nu ar trebui să existe. Din păcate, administrațiile aleg să profite de ambiguitatea unor termeni legislativi, pentru a le oferi cât mai puțin spațiu utilizatorilor de biciclete și continuă să încurajeze autovehiculele. Misiunea noastră țintește mobilitatea, alternative la transportul auto. Ne dorim să existe varianta ca un șofer să renunțe la a se deplasa zilnic cu mașina proprie și să poată alege bicicleta în condițiile în care Bucureștiul devine pe zi ce trece un oraș tot mai congestionat. În primul rând, este vorba de sănătatea noastră, cu cât scade poluarea provenită din gazele de eșapament, cu atât crește calitatea aerului și a vieții noastre.
– Ce înseamnă acel „Ghid” propus de Uniunea Europeană, pe care îl promovați?
– Ghidul a fost trimis de U.E. ministerelor de resort din țările membre. El arată că totul stă în proiectare. Atunci când se proiectează o stradă, se pune accent pe viața tuturor celor care o utilizează, pieton, biciclist, prin marcaje vizibile, prin materialele folosite la construcția sa. Vieți salvate prin proiectarea drumurilor.
„Am ales calea mai grea, să luptăm pentru legi și infrastructură”
– Bucureștiul are un „Masterplan Velo”, însă pistele necesare lipsesc.

– Da, Masterplanul, la întocmirea căruia am participat și noi, zice cu literă de lege așa: în cazul în care se regenerează, reconfigurează, retrasează o stradă, e obligatoriu să atașezi și infrastructuri velo, astfel încât rețeaua de piste să fie îmbogățită. În realitate, nu se întâmplă asta. Se reface Calea Văcărești, iar cei de la Primăria Sectorului 4 spun că ei nu știau că trebuie și piste de biciclete. Pe Calea Dudești, conform Masterplanului votat de Consiliul General al Primăriei București, apar piste de biciclete, însă același Consiliu a votat apoi ca ele să nu se mai construiască! Practic, avem legislație, avem normative, avem Master Plan Velo, dar nu avem piste. Asta, pentru că nu există o structură în cadrul Primăriei Generale, cu buget și cu rol țintit pe implementarea planului. Ca multe alte asociații, ne lovim de aceeași indiferență de mulți ani. Am încercat cu un demers diplomatic, apoi am protestat, dar în continuare nu există condiții concrete care să ducă până la capăt un proiect. Soluția tot de la noi trebuie să vină. Anume, să avem pe cineva din comunitate, care să aibă cunoștințe pe partea de legislație velo, urbanism, mobilitate urbană, care să fie tot timpul invitat în comisiile de specialitate, și care, chiar dacă nu are drept de vot, să țină cu dinții ca la masa discuțiilor legate de regenerări stradale, să fie aplicate și normele Masterplanului. Să le amintească tuturor celor prezenți că există standarde și normative și că ele trebuie aplicate.
– Voi militați pentru un mod de a circula sănătos, care ne poate scăpa de dependența de autoturismele personale, care poluează la greu. Dar cum se poate crea o cultură în acest sens, când în parcuri și pe trotuare poți lua amendă dacă te plimbi cu bicicleta, pe șosea este foarte periculos sau chiar interzis, iar copiii nu prea au voie?
– Noi, ca asociație, am ales de la început calea mai grea. Am decis să luptăm pentru infrastructuri și pentru legi care să ne permită să ne deplasăm în siguranță cu bicicleta în oraș. Ușor, ușor, pe măsură ce ni se răspundea la mailuri, administrațiile ne cereau tot felul de informații, de statistici, de lucruri pe care tot ei ar fi trebuit să le aibă. Era treaba lor! Le-am găsit noi. Din păcate, să mergi cu bicicleta în oraș e din ce în ce mai periculos, tot mai multe persoane renunță, de teamă. Ce-i drept, nici bicicliștii nu trebuie să fie agresivi. Nu-i bine nici să mergi cu viteză pe trotuare, pui în pericol pietonii, trebuie să mergi cu respect, nu e teritoriul nostru, ci al lor.

Când ne-am apucat de activism, acum 13 ani, nu aveam nici legi, nici normative. Acum le avem, doar că nu prea se ține seamă de ele, iar pistele pentru biciclete tot nu se leagă între ele, într-o rețea pe care să te poți baza. În schimb, interdicțiile pentru cei care merg cu bicicleta se înmulțesc. Ba chiar suntem uitați, de-a dreptul! Legea pentru motociclete, trimisă săptămâna trecută la promulgare, deschide benzile de transport public motocicliștilor, dar nu spune nimic despre biciclete și trotinete. Rămânem tot Cenușăreasa traficului: ultimii la rând, la baza piramidei vulnerabilității, chemați la discuție abia când s-au împărțit deja locurile. Povestea are însă un sfârșit bun: până la urmă, Cenușăreasa ajunge la bal. Avem deja reguli și avem și oameni care le cer, tot mai mulți. Mai lipsește ca autoritățile să le și aplice. Până atunci, noi mergem mai departe cu bicla și cu cererile către autoritățile locale și naționale.


