În luna iulie s-au împlinit șase ani de când pensionarul Dezideriu H. din Brașov s-a împrietenit pe viață cu vulpea Lisa. Era într-o zi senină de vară, când mergând la pădure să culeagă ciuperci, fostul tâmplar a văzut țâșnind pe potecă un pui de vulpe. Era mică, roșie ca o flacără vie, și s-a ascuns repede într-un tufiș. Dar d-l Dezideriu e văduv. Un bărbat care nu știe cum să-și omoare singurătatea, de când draga lui soție, Ecaterina, l-a părăsit. Orice tovărășie îi place, chiar și aceea a unui mic animal. Ce-ar fi s-o îmblânzesc? – și-a spus, și i-a pus jumătate din mâncarea pe care o luase de-acasă într-un loc mai ferit. Pentru că fusese o primăvară ploioasă, d-l Dezideriu a venit de mai multe ori în săptămânile următoare să culeagă ciuperci. Și ori de câte ori ajungea în pădure, nu uita să lase la locul știut câteva bunătăți pentru micuța Lisa. Ea le mânca și fugea. A trecut un an până când vulpea i-a acordat încredere prietenului ei din oraș. Primul semn de „colaborare” a fost atunci când Lisa a ieșit să mănânce merindea, de față cu cel care i-o aducea. În săptămânile următoare, ieșea din tufiș imediat ce d-l Dezideriu își făcea apariția. Acum, Lisa îi mănâncă din mână, se lasă mângâiată și mârâie ușurel de plăcere când e scărpinată după urechi. În ce privește culesul ciupercilor din pădure, nasul ei ascuțit și dibaci scoate la iveală de sub frunzele uscate adevărate „comori”.
„Abia aștept să se facă vremea frumoasă, ca să-mi iau motocicleta și să mă duc”, spune d-l Dezideriu. „Când ajung la pădure, Lisa mea îmi iese-n întâmpinare imediat ce aude gălăgia motorului. Apoi se pune jos și așteaptă să o mângâi, scoțând niște sunete ascuțite, ca un pui de cățel. O oră sau două, cât rămân în pădure, nu mai pleacă de lângă mine, iar când mă urc iarăși pe motocicletă, mă privește cu spaimă și-ngrijorare: «Oare mai vii?»”.
Și uite așa, zilele unui pensionar din Brașov, în loc să fie pline de singurătate și de tristețe, sunt pline de prietenia și dragostea unui animal. O vulpe roșie, care îl așteaptă și îi alungă tristețea, de șase ani.
ANA
