Primăvara nu este prea departe, zilnic ne trimite câte un semn al frumuseții ei divine! O rază caldă de soare, un ghiocel înflorit sau o ramură de cireș încărcată cu muguri, grăbită să înflorească. Timpul trece atât de repede, că omul aproape nu reușește să țină pasul cu el! De multe ori mă plimb de-a lungul falezei râului Olănești. Este universul sufletului meu, care mă surprinde în fiecare anotimp, prin puzderiile de păsări ce și-au găsit aici un mic paradis. Odată cu renașterea vegetației, o mulțime de plante și flori sălbatice apar pe marginea râului. Natura, ca de fiecare dată, e cea care ne vindecă, ne liniștește, ne dăruiește bucurie sufletească și ne dă lecții surprinzătoare!
Odată cu venirea primăverii, sosesc cârduri de cocostârci, rândunici și chiar egrete. Sunt și păsări care iernează aici: rațe sălbatice, pescăruși… însă vedeta râului este un pui de cocor rămas din toamna trecută. Îl priveam în zilele ploioase cum căuta hrană prin vegetația uscată sau prin apa rece și tulbure. Părea trist și abandonat în singurătatea lui! Am sperat să facă față zilelor și nopților geroase, să nu înghețe de frig. Poate că nu fusese abandonat de părinți, ci lăsat din motive temeinice, poate că mic și fragil cum era, n-ar fi rezistat la un zbor lung și obositor. Oricum, a fost un examen de viață greu și chinuitor. Dar Dumnezeu, în marea lui iubire, l-a protejat cu un strop de noroc! Nu l-am mai zărit săptămâni bune, și de fiecare dată când treceam pe faleză, îl căutam cu privirea. Lipsa lui mă îngrijora și nu știam dacă mai trăiește. Mi-era teamă că nu a izbutit să reziste frigului. Dar zilele trecute, l-am revăzut, și mare mi-a fost bucuria. Zbura grațios, împreună cu pescărușii, o pată mare și albă pe deasupra apei. Crescuse, nu mai părea așa firav ca în toamna trecută. M-am gândit că în curând va fi împreună cu părinții și frații lui, întorși acasă din țările calde, că își vor regăsi cu drag cuiburile ascunse pe malul râului, că ne vor transmite și nouă marea bucurie a primăverii și a rostului împlinit al vieții. Mă emoționează izbânda puiului de cocor, așteptarea, curajul, nădejdea lui. Sper din suflet să-i fie pe deplin răsplătite, când pe cerul albastru al primăverii se vor întoarce acasă stolurile mari de cocori.
LUMINIȚA ROȘOAGĂ – Râmnicu Vâlcea
