De când eram mică și lumea a început să capete un contur și un sens pentru sufletul meu de copil, alături de mama și de alte ființe dragi s-a alăturat și natura, cu tot ceea ce ne oferă ea: de la peisaje frumoase, la apele în care mă scăldam, la cerul pe care-l priveam atât de des, la plante sau chiar vreo piatră mai ciudată, culeasă prin drumeții. Iar în acest univers minunat, un loc aparte l-au ocupat dintotdeauna animalele. Atâtea și atâtea suflețele ce s-au perindat prin viața mea, lăsându-și amprenta pe o inimă aflată în căutare de căldură și frumos: porumbeii de pe acoperișul casei vecine, fluturii pe care îi transportam pe deget când urcam pe măgura de la bunici, cârtița cenușie găsită tot acolo, puișorii de găină sau de rață cumpărați din piață, cu care mă jucam de-a v-ați ascunselea prin casă, papagalii pe care i-am primit în clasa a 5-a, atâția și atâția pisoiași culeși de pe stradă, ca să nu mai vorbesc de câinele și pisicuța pe care îi am și acum… Și cum pisicile sunt favoritele mele, nu mă pot abține să nu vă spun despre „o poveste de dragoste” ce ține de doi ani, când o colegă care-mi știa nebuniile m-a întrebat dacă nu vreau un pisoi. Din clipa în care am văzut motocelul acela gri, cu două urechi imense (de unde i-a și rămas numele Ciuș), am știut că nu ne vom despărți. Așa a început o poveste presărată cu atâtea momente minunate, căci el este cel care zi de zi stă lângă mine, oriunde aș fi în casă, doarme cu mine noapte de noapte, mă caută cu disperare prin fiecare cameră când lipsesc mai mult de acasă, îmi toarce în brațe și când sunt veselă, și când plâng. Doi ochișori ce mă privesc mereu cu atâta înțeles, care mă cunosc și comunică într-un fel în care nu mulți pot înțelege. Un suflețel atât de bun, care știe să-ți fie mereu alături.
Natura ne oferă atâtea lucruri minunate, atâtea lucruri de unde avem ce învăța, asupra cărora putem medita îndelung. Putem oricând schimba ceva în viața noastră, putem să fim mai buni. O posibilitate pe care e păcat s-o ratăm.
MARINA C. – București
