Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Natura strigă „ajutor”!

– Lupta cu pandemia a împins în umbră marile pro­bleme legate de mediu, a căror gravitate crește constant. Suntem amenințați nu doar noi, oamenii, ci tot ce mișcă și crește pe planeta Pământ –

Păsările care și-au uitat ciripitul

Mâncătorul de miere regent

Înflorirea eucalipților dă startul împerecherii unei specii de păsări care nu trăiește decât în Australia și căreia i se spune „Mâncătorul de miere regent”. În urma pierderii a circa 90% din habitat, numărul drăgălașelor înaripate cu coada galbenă s-a împuținat însă atât de mult, încât nu mai depășește azi 300 de exemplare, risipite pe o arie de vreo zece ori mai mare decât Ma­rea Britanie. Cum să se găsească aceste păsări, pentru a se putea împerechea și a-și perpetua specia? Singura lor soluție este cântatul. În mod normal, masculii se folosesc de ciripitul lor sonor, pentru a le atrage pe femele. Atâta doar că, între timp… l-au uitat! Păsările își învaţă trilurile specifice cam în același fel în care copiii învață să vorbească: și anume, ascultându-i pe adulți. Dar „mâncătorii de miere” sunt atât de rari, încât „ado­lescenții” nu reușesc să găsească un maestru de la care să învețe să cânte și aleg trilurile unor păsări din specii diferite, pe care le aud cântând în peisajul înconjurător. Conform specialiștilor, 27% dintre masculii studiați scoteau ciripituri diferite de trilurile tipice ale speciei lor. În cazul a 12% dintre ei, situația era și mai dramatică: cântecul natural al propriei specii dispăruse complet, el fiind înlocuit cu cel al unor specii diferite. Dar se pare că există soluții pentru remedierea acestei probleme. Oamenii de știință folosesc înregistrări de triluri corecte, pe care le „predau” unor păsări aflate temporar în captivitate. Aceste exemplare sunt apoi eliberate, pentru a le putea „preda” trilul specific și altor tineri masculi din specia lor.

O insulă model

Insula Tilos

În Marea Egee, la jumătatea distanței dintre renumitele ei surate, Rhodos și Kos, se află Tilos, o insulă lungă de aproape 15 kilo­metri și având o suprafață de circa 61 de kilo­metri pătrați. Dar, chiar și așa micuță cum e, Tilos face de ceva vreme istorie. La sfârșitul anilor ‘80, ea a devenit prima insulă din Marea Egee care a interzis vânătoarea, locuitorii ei luând decizia de a o trans­forma într-o zonă de conservare a plan­telor și a animalelor sălbatice. Acum, locuitorii Tilosului au făcut încă un teme­rar pas înainte, în încercarea de a-și trans­forma insula într-una și mai „verde” decât până acum. Energia electrică a fost înlocuită de energia solară, de o turbină eoliană, înaltă de 55 de metri, și de o cen­trală electrică hibridă, care stochează ener­gia în baterii. Operațiunea a fost în­tre­prinsă în așa fel încât să nu deranjeze păsările, care cuibăresc aco­lo în fiecare primăvară și pe care locuitorii sunt în continuare deciși să le pro­tejeze cu orice chip. Pro­iectul Tilos, care a costat 15 milioane de euro, a fost între timp recompensat de Uniunea Europeană cu două premii pentru „Ener­gie Durabilă”. Există însă și alte insule care experi­mentează noile tehnologii energetice. Insulele Ork­ney, din Scoția, sunt, de exemplu, alimentate cu aju­torul vântului și al ener­giei obținute cu ajutorul valurilor, în vreme ce locuitorii din Fiji au hotărât să construiască cea mai mare fermă solară din insulele Pacificului. Modelul „Tilos” a devenit inter­național. El este un exemplu pentru toți cei ce doresc să trăiască într-o lume în care omul să se bucure de confort, dar să nu distrugă na­tura.

Lista rușinii: cele 9 țări repetente la ecologie

Pornind de la informațiile unui raport ONU dat publicității în prima parte a lunii martie, câțiva cercetători de la Universitatea Oxford au în­cercat să calculeze ponderea în care diferite țări ale lumii și-au folosit fondurile de redresare destinate re­lansării economice pentru a-și re­veni și din punct de vedere eco­logic. De la cele sărace sau puter­nic îndatorate nu are nimeni mari pretenții. Ele nu pot spera deocamdată decât să-și re­construiască econo­miile. Alte state au, însă, am­biții mai mari. Ele nu vor doar să-și recon­struiască econo­miile, ci să o facă ținând cont de necesitatea atât de strin­gentă a redresării ecologice. În Europa, campi­oane la investițiile „verzi” în economie sunt Fin­landa, Norvegia, Da­nemarca, Germania, Franța și Po­lonia (aceasta din urmă a repre­zentat o reală surpriză, în condițiile în care țara e puternic dependentă de cărbune). Există însă și mari dezamăgiri, țări considerate sufi­cient de bo­gate pentru a investi în redre­sarea ecologică, dar care nu au în­treprins nimic. Pe această „listă a rușinii” figurează Marea Britanie (doar o liră din zece a fost investită în redresarea ecologică), Aus­­tralia (care a investit cu o mână în redr­esarea ecologică, dar a chel­tuit cu cealaltă bani încă și mai grei pentru susți­nerea unor industrii puternic poluante), Japonia (de la care lumea aștepta să investească mai mult în sfera „verde”, în condi­țiile în care este cea de-a treia ţară dintre cele cu cea mai puternică economie a lumii), Olanda (care a preferat să re­ducă impozitele pentru cor­porații și persoane fizice, neglijând în schimb aproape complet redresarea ecologică), Portu­galia, Mexic, Fili­pine, China (care a cheltuit doar circa o zecime din fondurile de redresare pentru redresarea ecologică) și Statele Unite. Raportat la Produsul Intern Brut, SUA au cel mai mic pachet de re­dresare dintre toate economile avansate, și numai un sfert al acestuia este „verde”.

Când Texasul a fost lovit de îngheț

În ianuarie, lună considerată în Texas ca fiind cea mai rece a anului, temperaturile minime variază undeva între cel mult -5 și 11 grade Celsius, iar maximele pot ajunge la 23 de grade. Gheața și zăpada sunt o raritate. Dar nu și în luna februarie a acestui an, când un vortex polar a provocat un frig atât de năprasnic, încât a paralizat mai multe regiuni ale Statelor Unite, între care și Texasul. Pe 14 februarie, deci chiar de Ziua Îndrăgostiților, în unele părți ale statului american temperaturile au scăzut la minus 9 grade Celsius. Nu e greu de imaginat că din cauza frigului ieșit din comun pentru această parte a lumii, lucrurile au luat-o complet razna. Milioane de oameni au rămas zile întregi fără curent electric și apă și zeci dintre ei au murit. Din cauza frigului din case, unora li s-au spart țevile, apa începând să șiroiască pe pereți și apoi să înghețe. Poleiul și ninsorile au condus și la blocarea șoselelor. Camioanele cu marfă au rămas țintuite în loc, iar magazinele s-au închis.

Dar valului de frig nu i-au căzut victime doar oamenii, ci și bietele animale, pe care dezastrul le-a lovit și mai rău. Printre cele mai afectate au fost broaștele țestoase, care au sângele rece și intră, atunci când temperaturile coboară prea mult, într-un soi de stare de stupoare: ele nu mai reacționează la stimuli și nu se mai mișcă. Iar atunci când această stare vecină cu paralizia le cuprinde în apă, rezultatul poate fi unul fatal. Această reacție la frig a broaștelor țestoase a mai fost observată și în trecut, dar oamenii de știință susțin că ea nu a cunoscut niciodată și nici pe departe proporțiile de acum. Până acum, recordul pentru numărul broaștelor țestoase paralizate de frig era deținut de Florida, unde se înre­gistraseră, în 2010, peste patru mii de asemenea cazuri. Dar Texasul a zdrobit acest record. În timpul frigului din februarie, au fost vătămate nu mai puțin de 12.155 de broaște țestoase, dintre care doar 35% au supraviețuit.

Groenlanda se face verde

Oamenii de știință au descoperit dovezi că Groenlanda este mult mai sensibilă la schimbările climatice decât se credea. Deși numele uriașei insule arctice înseamnă, în daneză, „Pământ verde”, ea este de fapt acoperită în proporție de circa 85% cu gheață. Lucrurile stăteau însă complet diferit în urmă cu apro­ximativ un milion de ani. Oamenii de știință au descoperit, sub un strat de gheață de peste un kilometru, plante fosilizate și în­ghețate: muşchi, crengi şi frunze întregi, perfect conservate. Prin emisiile de gaze cu efect de seră de care e responsabilă omenirea, gheața din Groenlanda amenință să se topească, rede­venind verde, ca la facerea ei.

Un poluator travestit: mâncarea

Un studiu susținut de ONU și publicat la începul lunii martie relevă că 34% din emisiile globale de gaze cu efect de seră pot fi atribuite modului în care producem, procesăm și ambalăm alimentele. Potrivit „UN News”, capul răutăților este procesul de producție al alimentelor, care include, între altele, utilizarea fertilizatorilor și care contribuie cel mai mult la poluarea cauzată de oameni. O altă mare problemă, generată în special de țările industria­lizate, sunt emisiile de gaze fluo­rurate, cu efect de seră, utilizate în refrigerare, și care au avut, potrivit specialiștilor, un „efect turbocompresor asupra încălzirii globale”. Refrigerarea este responsabilă pentru aproape jumătate din consumul de ener­gie din sectorul comerțului cu amănuntul și al supermarket-urilor. Emisiile au crescut de peste patru ori în Europa, începând cu 1990. Pe lângă frigi­dere, se dovedesc deosebit de nocive și ambalajele, a căror pondere în materie de poluare se ridică la aproximativ 5,4 la sută, depășind-o de pildă pe cea a transportului.

Numele uraganelor s-au epuizat

Anul trecut a fost a doua oară în istorie, după 2005, când în Atlantic s-au produs atâtea uragane, încât obișnuita listă de 21 de nume utilizată pentru a boteza furtunile tropicale a fost epuizată. Specialiștii au recurs la alfabetul grecesc. Sistemul produce însă confuzie. Unele litere greceşti sunt pronunţate într-o manieră similară, fapt care a complicat comu­nicarea anul trecut, când au izbucnit simultan mai multe furtuni. Pentru ca asemenea situații să nu se repete, OMM a hotărât ca atunci când lista de 21 de nume va fi epuizată, pe parcursul unui sezon, să se recurgă la reluarea lor în ordine alfabetică.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian