* Nicholas Reynolds, „Scriitor, marinar, soldat, spion. Aventurile secrete ale lui Ernest Hemingway 1935-1961”, traducere de Carmen Tauwinkl, Ed. Humanitas (tel. 0723/68.41.94), 380 p.
Nu știu cât de citite mai sunt de către tinerii de azi nuvelele și romanele lui Ernest Hemingway (1899-1961). Sigur e că omul, ajuns o figură legendară încă din timpul vieții, un „erou” intelectual cu o celebritate asemănătoare marilor campioni sportivi, continuă să fascineze. Despre el s-au scris nu numai exegeze care relevă forța novatoare a temelor și stilului (considerat unul dintre cele mai influente ale secolului 20 și care a creat „o școală” cu urmași de mare calibru) ci și biografii și romane, s-au făcut filme documentare. Persoana e mai cunoscută marelui public decât opera, ca întruchipare a unui aventurier viril care exaltă curajul individual și demnitatea în luptă cu fricile și moartea, solidaritatea, fraternitatea în fața nedreptății. Aceste trăsături ale personajelor lui memorabile le-a ilustrat cu propria viață de militant temperamental, care n-a ezitat să se implice în marile evenimente din epocă. A trăit frenetic experiența Primului Război în Europa și a fost rănit; ca reporter de front a participat de partea republicanilor la războiul civil din Spania, apoi, în aceeași calitate, pe câmpul de luptă din războiul chino-japonez. A patrulat cu yahtul lui prin Marea Caraibelor în căutarea submarinelor naziste; a însoțit, după debarcarea din ziua Z, armatele aliate care eliberau Europa de ocupația germană hitleristă. A susținut revoluția din Cuba și s-a mutat acolo. Și-a pus marea notorietate, sporită încă de Premiul Nobel primit în 1954, în slujba unor idealuri umaniste, dar nu a criticat niciodată excesele criminale ale comunismului din URSS, China sau Cuba. Deși știa de execuțiile unor camarazi din Spania puse în fapt de NKVD-ul stalinist, știa de „procesele de la Moscova” prin care Stalin își elimina concurenții, de gulagurile în care erau distruse milioane de existențe, deși a văzut la fața locului masacrele puse la cale de prietenul lui, Fidel Castro – a tăcut. Chiar dacă simpatiile lui de stânga erau cunoscute, nu a fost suspectat de „activități antiamericane” în campania senatorului McCarthy din timpul războiului rece. Iată o întrebare. La ea, dar și la întrebarea asupra motivelor pentru care un om atât de implicat în marile probleme ale timpului a preferat să denunțe doar „excesele unei părți”, răspunde cartea pe care v-o recomand. Nicholas Reynolds, doctor în istorie la Oxford, fost ofițer CIA, care studiază de 40 de ani istoria militară și istoria serviciilor secrete, a avut și are acces privilegiat la arhivele CIA, FBI, dar și în arhivele KGB, atât cât au fost ele deschise după căderea comunismului sovietic. El demonstrează, cu finețe psihologică și o bună cunoaștere a subiectului sub toate aspectele, că Hemingway era marcat de un secret murdar. În 1940, în virtutea idealismelor lui, semnase un angajament cu serviciul secret al poliției politice sovietice, NKVD, care presupunea să-și spioneze patria în favoarea lui Stalin și a urmașilor acestuia. Antifascistul devine astfel spion comunist. Scriitorul nu a făcut însă acțiuni propriu-zise de spionaj, sovieticii știau că e mai valoros ca „factor de influență” și îl foloseau în acest scop. Angajamentul care reprezenta o trădare de țară l-a măcinat în restul vieții, a devenit una din cauzele depresiei care l-a dus la sinucidere. Hemingway a fost victima încrederii sale nemăsurate că ar putea schimba lumea prin forțe proprii (nu-i ajungea că a modificat hotărâtor calea literaturii). Cartea lui Reynolds e o reconstituire serioasă, cu dovezi, a ultimelor trei decenii din viața unui mare scriitor care, deși nu a putut ieși din „capcanele lumii”, a marcat-o prin opera lui.
