„La fotbal și la politică se pricepe oricine”, zicea o vorbă veche. Veche și depășită, pentru că obișnuita flecăreală a chibițului pe seama unui ofsaid – „A fost sau n-a fost?” – ori asupra mersului politichiei – „Pleacă ai noștri, vin ai noștri!” – nu se mai rezumă de mult la cele două domenii atât de populare și atât de expuse analizei publicului larg. În era internetului, ușor-ușor, una după alta, toate specializările, oricât de elitiste și de sofisticate ar fi ele, indiferent câtă școală ar presupune, încep să intre în categoria „toți ne pricepem la orice”, care a început cu fotbal și politică. Nu cu mult timp în urmă, acum două decenii, trebuia să fii cineva ca să îți poți da cu părerea pe domeniul tău de expertiză, la cele câteva ziare, radiouri sau televiziuni de pe piață. Pe vremea jurnalismului clasic, știrile erau riguros filtrate de editori, și doar informația cu adevărat relevantă ajungea la publicul larg. Dacă tu, personal, un om obișnuit, aveai o părere anume despre planurile Ocultei mondiale, publicul tău era format doar din colegii de muncă, din vecini și din prietenii de la terasa din cartier. Acum, odată cu explozia internetului, în plină expansiune „social media”, fiecare utilizator își poate face propriul canal de comunicare scrisă sau audio-vizuală, cu care poate ieși în lumea largă, fără să aibă nevoie de vreo validare profesională sau științifică. Se retrag Statele Unite ale Americii din Afganistan? Imediat apar pe internet sute și sute de experți în geopolitică! Izbucnește peste două săptămâni un vulcan prin Insulele Canare? Aceiași experți în conflicte militare devin, peste noapte, mari vulcanologi. Apare pe „breaking news” o crimă la Caracal? Vulcanologii își strâng trusele de oameni de știință și îmbracă combinezonul criminalistului, ținând lungi perorații despre cum ar trebui să-și facă treaba specialiști care și-au tocit coatele, ani la rând, prin universități, și care mai au și câteva decenii de experiență în domeniu. Despre experții în pandemie, inutil să mai vorbim, doctorii sunt fraieri pe lângă ei…
Până la un punct, acest „exercițiu de libertate”, datul cu părerea despre un caz sau despre un domeniu ca și cum te-ai pricepe la el, poate părea amuzant. Problema gravă este că în larma aceasta asurzitoare, care cuprinde mediile de comunicare, vocile adevăraților profesioniști se aud din ce în ce mai greu, sunt tot mai des acoperite de isteria „specialiștilor în orice”. Adevărul este plictisitor, în comparație cu teoriile conspiraționiste, care sunt mult mai efervescente. Și atunci, ratingul îl vor face nu specialiștii care ies în față să spună adevărul despre conflictul din Afganistan, despre vulcanii din insule ori despre cercetarea unei crime, ci părerologii rețelelor sociale. Asistăm, perplecși, de câțiva ani, la moartea expertizei, și întrebarea gravă e unde vom ajunge în stilul ăsta tribal. Vocile raționale sunt luate la mișto, în vreme ce „guriștii” de pe Facebook capătă greutate pe seama „like”-urilor și a vizibilității paginilor lor cu aberații. E timpul unei reacții rapide a breslelor profesionale, de la medici la jurnaliști și de la istorici la seismologi, pentru apărarea adevăraților profesioniști din toate domeniile și pentru (re)impunerea lor în spațiul public. Altfel, vom ajunge să ne dăm mașina la reparat pe mâna unui părerolog de pe Facebook, să lăsăm un „expert” de internet să ne facă instalația de gaz din casă ori să ne pună mâna în gips, dacă vom cădea pe gheață în iarna ce tocmai vine.
