Despre catastrofala moștenire urbanistică a comunismului nu sunt prea multe de spus: cartiere sau orașe întregi construite peste noapte, în marșul forțat pentru industrializarea României, care impunea relocarea a sute de mii de oameni, din mediul rural în cel urban. În mod evident, hei-rup-ul imobiliar socialist s-a lăsat cu soluții neinspirate și cu execuții fușerite. „Cutiile de chibrituri”, înghesuite unele în altele și lipsite de cel mai elementar simț estetic, te înfioară și azi, când ajungi prin cartierele anilor ’70-’80. Dar, cu tot hei-rup-ul și cu toată economia de materiale, comuniștii n-au făcut, totuși, rabat de la niște principii de bază: fiecare „micro”, fiecare zonă mai mare a unui cartier avea, obligatoriu, o creșă, o grădiniță, avea obligatoriu o școală, o mică zonă comercială la parterul unor blocuri, un parc cu loc de joacă pentru copii. Și, obligatoriu, avea drumuri de acces și conectare la utilități. Evident, ultima specificație ține de domeniul hilarului, numai că, ceea ce era de râs în anii ’80, a devenit de plâns, 40 de ani mai târziu, când standardele urbanistice ale noilor cartiere au ajuns mult sub nivelul celor din comunism.
Într-o ieșire salutară, după luni de absență din viața publică a Bucureștiului, primarul Nicușor Dan a dat semnalul de luptă împotriva rechinilor imobiliari, pe care i-a avertizat că nu vor mai primi avize pentru complexe mari de blocuri, dacă nu vor include în proiecte, de la bun început, drumuri de acces, școli și grădinițe, pe care să le ridice pe banii lor. Decizia vine după ce o comisie de urbaniști a analizat documentele pentru zeci de proiecte noi: aproape toate urmează să fie respinse de primarul general, care le-a comparat cu niște ghetouri. Urbaniștii spun că în unele complexe imobiliare construite în ultimii ani în Capitală încape populația unui oraș de dimensiunea Predealului. Dar spre deosebire de Predeal, aceste cartiere noi nu au nicio școală, nicio grădiniță și nici drumuri de acces. Pe lângă complexele de azi, cartiere comuniste precum Balta Albă sau Drumul Taberei au ajuns să pară SF-uri!
Nicușor Dan intră într-un război dur, cu rezultate care nu se vor vedea în puținii ani care i-au mai rămas din mandat. Dar semnalul dat de el e unul absolut necesar. A venit timpul ca, măcar după 30 de ani, marii dezvoltatori să întoarcă o fărâmă din profitul fabulos pe care îl fac spre comunitate, către clienții cărora le vând „cutii de chibrituri” fără locuri de parcare, cu acces pe drumuri desfundate, fără grădinițe și școli, pe o rază de mulți kilometri. E nevoie însă ca mai mulți primari să forțeze lucrurile în această direcție, iar semne se văd deja. Nu va fi ușor, pentru că mafia imobiliară e puternică și îndărătnică. Tocmai de aceea, dincolo de declarațiile belicoase ale edililor, e nevoie și de presiune din partea societății, care prea s-a obișnuit cu serviciile proaste pe bani mulți. S-a tot vorbit despre „momente zero” în ultimii ani, în diverse domenii roase de corupție până la temelie. Să sperăm că direcția propusă de Nicușor Dan va fi un „moment zero” al industriei imobiliare. Peste încă 10 ani, s-ar putea să fie deja prea târziu…
