A făcut mare vâlvă, luna trecută, apariția în presă a unui document intern al Comisiei Europene, prin care li se recomanda angajaților să evite folosirea termenului „Crăciun” și înlocuirea lui cu „sezonul sărbătorilor”. Documentul a stârnit reacții vehemente din partea politicienilor și intelectualilor de dreapta, care au atras atenția că protejarea „diversității” nu poate însemna și negarea rădăcinilor creștine ale Europei. Chiar dacă intenția nu a fost cea de „anulare a Crăciunului”, Comisia s-a văzut nevoită să retragă controversatul document. O victorie simbolică a lumii conservatoare în fața ofensivei tot mai puternice a unei ideologii care își propune nu doar să schimbe cutumele lumii în care trăim, dar care pune în discuție fundamentele istorice pe care s-a construit civilizația europeană.
Curentul „corectitudinii politice” e prezent de decenii bune în Occident, cu mare trecere în mediile universitare, unde a fi „creştin, alb şi căsătorit” a devenit o referință mai degrabă proastă. Marele regizor Andrei Șerban povestea că a plecat de la faimoasa „Columbia University” din Statele Unite, în momentul în care i s-a sugerat să angajeze în catedră persoane pe criteriul „diversității”, și nu pe cel al valorii – „ni s-a spus că suntem prea mulți profesori albi, prea mulți bărbați”. Uciderea, în timpul unei acțiuni de arestare, a unui cetățean de culoare de către un polițist alb a dat și mai multă forță acestei mișcări. Sunt de notorietate acțiunile sportivilor de top, sub deviza „Black lives matter” (care pun genunchiul pe pământ deși n-au nici o legătură cu problemele rasiale) („Viețile celor de culoare contează”), dar la fel de cunoscute sunt și acțiunile de vandalizare sau dărâmare a statuilor unor mari personalități americane care au deținut sclavi. Ca și cum, la noi, s-ar începe dărâmarea statuilor lui Mihai Viteazul pentru că, în timpul cât a domnit în Ardeal, i-a menținut pe iobagi legați de glie! Senzația că această „cultură a anulării” a ajuns prea departe e dată de reacția a tot mai mulți mari intelectuali din Occident. Ultimul nume mare care s-a alăturat acestui curent e Papa Francisc. Cunoscut ca un papă progresist, cu vederi mult mai liberale decât predecesorii săi, Papa Francisc a condamnat, în prima fază, recomandarea evitării cuvântului „Crăciun”. Zilele trecute, a revenit cu un punct de vedere extrem de critic, la adresa întregii mișcări. „În numele protejării diversității, ajungem să ștergem sensul oricărei identități. Asistăm la dezvoltarea unei gândiri care e menită să nege istoria sau, mai rău, să o rescrie. Cred că aceasta este o formă de colonizare ideologică care nu lasă loc libertății de exprimare și care astăzi ia tot mai mult forma unei «culturi a anulării»”, a afirmat Papa, referindu-se la „un mod de gândire care neagă fundamentele naturale ale umanității și rădăcinile culturale care constituie identitatea multor popoare”.
Dacă ar fi venit din partea unui mare prelat ortodox, rândurile de mai sus ar fi fost repede taxate drept anacronice. Ele vin, însă, de la un papă liberal, și reprezintă un avertisment cât se poate de serios. Când una dintre extreme întinde coarda – și încă o coardă sensibilă, legată de tradițiile și de credințele unor popoare – riscul unei contrareacții din partea celeilalte extreme, și ea populistă și agresivă, e foarte ridicat. Avem de dus, în ultima vreme, tot felul de „războaie”, un război ideologic e ultimul lucru care ne lipsește…
