Interviuri cu copii – Comete magice

– Oana, Maria și Lili, trei cititoare fi­dele ale revistei „Formula AS”, ne-au acor­dat in­terviuri, cu prilejul Zilei Co­pilului. Prima e brașoveancă și are 5 ani, a doua a îm­plinit recent 7 ani și e din Iz­voarele, un sat mus­ce­lean, iar a treia nu știe sigur dacă are 6 sau 9 ani, fiindcă ma­ma nu era acasă când am sunat-o la te­lefon. E suceveancă și-i place la nebu­nie să „desemneze” –

OANA, 5 ani

De-a casa

„Noi n-avem casă, avem bloc. Și-un bătător de covoare. Eu mă joc tot mereu acolo, cu o prietenuță de-a mea. Știi cum mă cheamă pe mine? Oana. Și pe ea tot Oana o cheamă. Și pe încă una. Suntem trei Oana, pentru că trei e mai mare ca nouă. Noi ne jucăm de-a mama și tata. Eu sunt mama și ea este tot mama. Și eu am făcut niște plăcințele mici, de nisip, și l-am găsit în ele pe gândacul Costel. Nu l-am mâncat, săracul! Stă colea-așa și păzește păpușile alea, că toată ziua fac pipi pe ele și pe urmă trebuie să le spălăm în băltuță. Pe urmă mergem în locul ăla care vine așa și ne mai odihnim. Noi suntem și obosite puțintel. Dacă vreau, eu pot fi și tata, dar mai bine mă sui pe bătătorul ăla și mă dau huța. Dar cel mai mult îmi place să stau la televizor. Pot să citesc toate literele, cu toate că televizorul scrie prea repede. Ai înțeles?”

MARIA, 7 ani

De-a nunta

Rep.: Ce fel de jocuri se joacă copiii la țară?

Maria: Noi jucăm jocuri prea frumoase: as­cunsa, leapșa, nunta.

Rep.: Care este jocul tău preferat?

Maria: Mai repede leapșa, pe urmă nunta.

Rep.: Nunta cum este?

Maria: Vine Tilică la noi în grădină și ne luăm.

Rep.: Doar voi doi?

Maria: Eu sunt mireasa, el e mirele și toți copiii fac un alai. Devine că el sare gardul unde taica a înălțat un frunzar pentru mine. Acolo stau când pasc caprele și eu citesc la len­gende. Bate cu bățul în gard: „Cioc, cioc!”. „Cine-i?” mă ari­dic eu și spun. „Mirele”, zice Tili­că. „Care mire?”. „Mirele de l-ai ales”, zice el. Și atunci el întinde mâna peste gard și eu îi leg o iarbă pe deget. Sare gar­­dul, pe urmă se învârtește în jurul meu de trei ori. Pe urmă mergem noi prin gră­di­nă și copiii ăia vin după noi. Pe urmă noi intrăm în frun­zar.

Rep.: Ce faceți în frunzar?

Maria: În frunzar noi stăm. Tilică mă ține de mână și-mi zice: „Tu ești muierea mea”. Cam la trei ori îmi zice asta și pe urmă facem horă și jucăm. Copiii cântă: „Pe un câmp mare negru trece un cioban mare alb”.

Rep.: Ce fel de cântec e ăsta?

Maria: Este un cântec așa.

Rep.: Și voi ce faceți?

Maria: Devine că Tilică mă ține lângă el.

Rep.: Cum te ține?

Maria: De-a talia.

Rep.: Și?

Maria: Stăm așa cam o vreme și pe urmă el se duce acasă și eu bag caprele în frunzar.

Rep.: Cine te-a învățat jocul ăsta?

Maria: Nunta nu e joc, e de-a viața.

LILI, 6-9 ani

Descrierea mamei

„Părinții mei sunt compuși din ma­ma și tata. Eu și pe tata îl iu­besc, cu toate că pe mama o iu­besc deosebit. Ea ne dă de mân­care, ne îngri­jeș­te și face la co­pi­lași. Mama este ceva ce nu se exis­tă pe lume. Cum are ea gri­ja noastră, cât și altor mici li­ghioi! Când răsare cos­mosu peste noi, ea e deja la treb­șoa­rele ei. De aceea copilul cumin­te o res­pectă pe ma­ma lui. El îi să­rută mâna și o iu­bește destul. Ma­ma mea, te rog să mă ierți dacă ți-am greșit! Copiii au greșelile lor, dar se și străduiesc.”