OANA MOȘNEAGU (interpreta rolului Andreea, din serialul „Adela”, Antena 1): „Când prinzi un proiect atât de mare și de frumos, nu poți decât să spui «Mulțumesc!»”

Pe dealul din Purcăreni

– Din cartea ta de vizită prezentă pe internet am aflat că ești nascută în Mioveni, o localitate celebră în lume, datorită fabricii de mașini Dacia. Cum se naște, într-un oraș cu dominantă indus­trială, o viitoare actriță de film? Ce fel de cultură există în Mioveni?

– Mioveniul nu oferea foarte mul­te, din punct de vedere cultural, în vre­mea copilăriei mele. Abia când m-am mutat în Pitești, am început să merg la cinematograf, la Filarmonică, iar când am venit în București, am început să merg și la teatru. Nu știu cum de mi-am ales meseria asta, în condițiile în care nu cunoșteam niciun actor sau pe cineva care să fi avut vreo tangență cu do­meniul actoriei. Ce îmi amintesc, în schimb, este fap­tul că eu și cea mai bună prietenă a mea ne ju­cam „de-a serialul” și refă­ceam situații din cele pe care le ve­deam la TV, iar eu eram în­tot­deauna personajul negativ. (râ­de)

– În afară de zona indus­trială, Mioveniul are și o zonă veche, aproape rurală, care urcă spre deal, la nord de Argeș. Poți să ne faci o descriere a ei? Am fi curioși să aflăm cum arată, ade­me­nește-ne să mer­gem și noi acolo… Ce-am avea de văzut?

– Eu cunosc dealul copilăriei mele, un loc cu un mare impact emoțional asupra mea, dar nu știu dacă el ar fi un punct de atracție pentru alți oameni. De pe dealul de peste drum de casa bunicii mele din Purcăreni vedeam Mioveniul și uzina Dacia, și știam că acolo lucrează mama. Dealurile pe care am cutreierat sunt spe­ciale, pentru că au fost gazda jocurilor mele, a cu­le­sului de urzici, cu bunica, sau de ciu­perci, cu veri­șorii mei, de prăvălit în iarbă, de căţărat în copaci şi de dat cu sa­nia, iarna. Dar nu știu dacă, pentru ori­cine altci­ne­va, locul ăla ar fi mai mult decât un deal oare­care.

– Mioveniul se află în Argeș: există un fel de-a fi mai special al oamenilor de-acolo? Mai există tradiție, sau indus­tria a șters tot tre­cutul?

– Pot să-i compar pe oamenii din Mio­veni cu cei din Bucu­rești, dar probabil că au multe lucruri în comun și cu alţi oa­meni din alte oraşe mici de provincie. Localnicii din Mio­veni se ştiu între ei, sunt calzi, dis­puşi să te ajute, dacă le stă în putere, sunt so­ciabili şi, faţă de cei din Bucureşti, au mai mult timp, sunt mai puţin stresaţi şi mai puţin agitaţi. Dar aşa e viaţa într-un oraş mic… Nu sunt expuşi la atâtea lucruri ca bucureştenii, deci e normal să fie mai relaxaţi. Sunt oameni muncitori şi cu simțul umorului dezvoltat, uşor oltenesc, fiind vecini.

Frumoasa de la UNATC

– Ești o femeie frumoasă! Seducția ta aduce multe procente la succesul serialului „Adela”. E frumusețea un avantaj sau o piedică în cariera unei actrițe de film?

– Dacă am fi la Hollywood, frumuseţea ar fi, în mod clar, un avantaj. Pentru te­leviziune, e un avantaj şi la noi. Când vine vorba de film, zona asta se împarte şi ea în mai multe categorii, şi fiecare e cu nevoile ei. Categoric, tot ce înseamnă film comercial oferă şanse mai mari actriţelor cu as­pect fizic plăcut decât alte tipuri de filme.

– Ai absolvit UNATC-ul din București. Ți-a fost de folos? Mai corespunde facultatea de actorie realității?

– Dacă nu făceam UNATC-ul, nu aş fi profesat, categoric. Nu știu ce înseamnă să cores­pun­dă realității, dar facultatea asta formează actori care sunt activi în câmpul muncii, dacă au avut norocul să prindă proiecte, deci cred că da, studiile de profil sunt importante. Nu cred că diploma de absolvent al unei Facultăți de Teatru te face actor, dar fa­cultatea îți oferă niș­te instrumente de bază, cu care să ope­rezi apoi în me­serie, da­că ai oca­zia.

– După cum îl re­comandă și nu­mele, serialul de te­leviziune pre­su­pu­ne filmări aproape non-stop. Ești mai mult plecată decât acasă. Cum arată o zi de filmare?

– Aşa este, în perioada filmărilor, programul este unul destul de încărcat. Mă trezesc la dife­rite ore, depinde de cum arată ziua res­pectivă. Formula stan­dard e ca la 6-7 dimineaţa să plec spre platoul de fil­mare, întorcându-mă acasă între orele 18.00 şi 20.00. În in­tervalul ăsta sunt pe platou, iar aici sunt mai multe va­riante. Fie filmez sce­­nă după scenă, fie există pauze în­tre secvenţe, pe care eu și colegii le folosim ca să repetăm. Faţă de primele două se­zoane ale seria­lului „Adela”, în care am fost ab­solut în fiecare zi pe set, în ultimele două s-a în­tâmplat să mai prind şi câte o zi „liberă”, cum este aceasta, când facem acest interviu. Spun „liberă”, pentru că ea ajunge să fie, de fapt, destinată lucru­rilor pe care le tot amân în restul săptămânii.

Pentru iubire e loc oricând

– Viața ta se compune majoritar din profesie. Cât timp mai ai pentru tine? Pentru un pic de distracție mai este loc? Cum îți echilibrezi viața?

– Aşa cum spuneam, în ultimele două sezoane ale serialului „Adela” s-a întâmplat să mai am şi câ­te o zi fără secvenţe, care s-ar putea traduce în mai mult timp liber. Dar nu destul încât să nu amân foarte multe lucruri pentru după terminarea proiec­tului. Este destul de greu să îţi programezi lucruri personale când pleci mai mereu de acasă la 6 di­mineaţa şi te întorci seara. Înghesui în week­end cât de multe pot, de la cumpărături la curăţe­nie, la în­grijire personală, la vizionarea unui film cu prie­tenii… Evident că nu reuşesc să bifez totul în doar două zile, însă… asta e! Ca actor, poţi să ai parte de perioade în care nu ai de muncă mult şi bine, aşa că, atunci când prinzi un proiect atât de mare, de frumos şi de solicitant, deopotrivă, nu poţi decât să spui „Mulţumesc!” şi să speri că pauza până la următorul angajament nu va fi mare.

– La vârsta ta, de 31 de ani, ar trebui să fii în plină pârgă sentimentală. E loc în viața ta și pen­tru iubire?

– Oricând e loc și pentru iubire, dacă… îi faci loc! Cât de mult sau cât de puţin, asta depinde de fac­tori pe care nu îi poţi controla întotdeauna, dar ca­tegoric, timp poate să existe, dacă faci şi din asta o pri­oritate. Și, pentru mine, acest timp e o prio­ritate…

– Ce-ți dorești cel mai mult în clipa de față? Cum îți închipui viitorul vieții tale? Ești opti­mis­tă?

– O să fie foarte tristă despărțirea de colegii mei din serial, şi mă refer aici nu doar la cei din faţa ca­merelor de filmat, atât la echipa din spate, alcă­tuită din oameni extraordinari, cu care împart şi bune, şi rele, de foarte multă vreme. O să îmi fie tare dor de personajul căruia i-am dat viaţă în ultimii doi ani de zile, dar sunt optimistă. Proiectul „Adela” mi-a dat o încredere pe care nu o aveam înainte şi nu pot decât să fiu recunoscătoare pentru asta. Mi-aş dori să reuşesc să fac şi lungmetraj, să pot să intru într-o zonă a industriei, în care nu am avut acces până acum, să învăţ să fac și comedie, să urc din nou pe scena unui teatru… Sunt multe visuri de împlinit! Dar, deocamdată, ceea ce vine sigur este vacanţa de vară, pe care de-abia o aştept!