Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Războiul pâinii

ROMÂNIA LA ZI

– În ziua atacului militar al Rusiei (24 februarie 2022), Ucraina, țara agre­sată, avea în hambare și silozuri zeci de milioane de tone de ce­reale și semințe de floarea-soarelui, pregătite să fie exportate. Porturile ucrainene au fost însă blocate și mari depozite cu mărfuri agricole au fost distruse de rachete. Situația stârnește o mare îngrijorare: fără grâ­ul din Ucraina, sute de milioane de oameni din Africa și Asia vor ajunge să sufere de foame! –

S.O.S. grâul ucrainean!

Foto: Shutterstock – 4

Înainte de război (Moscova îl numește „ope­rațiune militară specială”), Ucraina era unul dintre cei mai importanți furnizori de cereale de pe planetă. Rusia, la rândul ei, contribuia cu cantități uriașe la comerțul mondial. Vapoa­rele grele de grâu și porumb por­neau din porturile din nordul Mării Negre, dintre care cel mai impor­tant este Odesa, și ajungeau în Egipt, în țările din Peninsula Ara­bică și, mai departe, în China și Ja­ponia. Atât de im­por­tante erau ce­realele re­coltate de pe câmpiile în­tinse ale Niprului, ale Do­nului și, mai spre est, ale Volgăi, încât cele două țări aflate acum în conflict erau numite „coșurile cu pâine ale lumii”. Bombele și rachetele lan­sate împotriva Ucrainei au rupt aces­te lanțuri ale hranei. La Cairo și în multe alte capitale din Orien­tul Mijlociu s-a insta­lat panica. Guvernanții acelor state se întreabă, pe bună dreptate, cu ce își vor hrăni zecile de milioane de locuitori. Una dintre cele mai mari bogății ale Ucrainei zace în silozuri care, în parte, au fost dis­truse de bombe. În depo­zi­te se află recolta de anul trecut, una record pentru Ucraina: 106.000.000 tone! Recolta de anul acesta este pusă, în mare parte, sub semnul întrebării. Sute de mii de hectare de teren agricol din estul țării au fost afectate de răz­boi. Ogoarele sunt făcute har­cea-parcea de obuze, care au provocat adevă­rate cratere în pă­mânt. Pe tarlale, zac fierătănii arse, con­torsionate, iar împrejurimile sunt minate. Via­ța agricultorilor este supusă unei amenințări con­tinue. Unii fermieri și lucrători agricoli s-au înar­mat și se află în tran­șeele din Donețk, nu la fer­mă, pentru a pregăti recolta de anul acesta. Multe pământuri au rămas, pur și simplu, nese­mă­­nate.

Soluții de avarie

Până la viitoarea recoltă, care ar trebui strânsă în curând, întrucât secerișul bate la ușă, auto­ritățile de la Kiev, dar și din marile capitale ale Europei și de la Washington, își bat capul pe unde anume să scoată ce­realele din Ucraina, astfel în­cât să poată fi livrate, în final, țărilor be­ne­ficiare. Men­ționez că nu numai lo­cuitorii din zonele deșertice ale Africii și Asiei sunt dependenți de cerealele din vastele câm­pii ucrainene și rusești. Chiar și fermieri din state europene sunt strâns le­gați de aceste surse. De pil­dă, crescă­torii de porci din Spania se aprovizionau, în procent de 30%, cu po­rumb obținut în fermele din nordul Mării Negre, spaniolii sunt cei mai mari expor­tatori de carne de porc pe piața chine­zească. Totodată, să nu uităm, spaniolii produc celebrul ja­mon, o șuncă apreciată pe tot mapamon­dul. Ucraina furniza pe piața europeană și ulei comestibil din floarea-soarelui. Poate nu vă vine să credeți, dar cartofii prăjiți și vânduți în cornet, la tonetele din orașele belgiene, sfârâiau, până mai ieri, în ulei de floarea soarelui de producție ucrai­neană. De acum, bucătarii folosesc mai mult ulei de palmier. Ceva trebuia făcut, pentru a repune în circulație mărfu­rile agricole din Ucrai­na. Două sunt rutele princi­pale: prin nord, prin Ma­rea Baltică, și prin sud, prin România. Țara noastră a devenit o veritabilă plat­formă comercială pentru cerealele din Ucraina. Marfa este încărcată în camioane sau trenuri și adusă, în final, în portul Constanța sau în marile porturi dunărene. Flu­viul este, din nou, o ar­te­ră comercială impor­tan­tă. Bar­jele încărcate cu grâu urcă spre inima Eu­ropei. Din păcate, infra­structura portuară româ­nească nu era pregătită pentru un volum atât de mare de mărfuri. Zeci de vapoare stau înghesuite în rada por­­tului. Nici pe calea terestră lucru­rile nu stau mai bine. Sute de camioane așteaptă la ne­sfârșit, încolonate în vămi, ca să intre în țară. Ni­cio­dată, pro­­babil, nu a existat această presiune dis­perată de a transporta în afara Ucrai­nei, hrana așteptată la mii de kilometri distanță, în vreun orășel de la marginea deșertului.

Comerț bizar

Vas pe Dunăre

În mod cu totul curios, Rusia a vân­dut pe piața europeană, în luna Martie, adică în plin război, o cantitate de cereale cum nu mai vânduse vreodată în această lună. 216.183 t de cereale rusești au ajuns pe piața europeană, doborând recordul din Martie 2014, când au fost livrate țărilor europene 211.558 t de cereale. Din cantitatea totală din Martie, anul acesta, aproape 140.000 t au fost de po­rumb, restul fiind grâu și orez. Cel mai bun client a fost Letonia, urmată de Lituania. Țările me­diteraneene (Spania, Italia și Grecia) s-au numă­rat, de asemenea, printre beneficiari. Foamea de porumb a fermelor de porci din Spania a fost mai pu­ternică decât conside­ren­tele geopolitice. Este greu de precizat care a fost sur­sa acestor exporturi. Poate porumbul a provenit chiar din ferme rusești.    Pe de altă parte, au circulat în presa internațională, fiind citate surse diplo­ma­tice și politice occiden­tale, informații potrivit că­rora invadatorii ruși ar fi jefuit depozite de cereale din Ucraina. Un lucru este însă cert: exporturile de cereale ucrainene sunt blocate la nivel portuar, iar comerțul alternativ, prin Țările Baltice, prin Po­lonia și România, este o soluție de avarie. Moscova este aproape implorată de cancelariile occidentale să permită vapoarelor ucrainene încărcate cu cereale să plece, din nou, către porturile din nordul Africii și din Orientul Mijlociu. În caz contrar, foametea va bântui prin zeci de țări, punându-le în pericol stabilitatea politică și socială.

Grâul românesc

Portul Constanța

România este al treilea mare producător de ce­reale din bazinul Mării Negre, după Rusia și Ucrai­na. Războiul dus de cele două state slave pune țara noastră în postura de furnizor-cheie de cereale din această parte a lumii.    Recoltele-record obținute anul trecut în fermele românești au dus la expor­turi-record, până la invazia rusească în Ucraina, dar și după aceea. Date oficiale europene arată că, între Iulie 2021 – Martie 2022, România a vândut pe piețele – terțe ( din afara Uniunii Europene ) aproape 11.000.000 t de cereale, probabil cea mai mare cantitate din toate timpurile, țara noas­tră de­venind astfel cel mai mare exportator de ce­reale din­tre statele membre. Grâul românesc este aștep­tat cu aviditate în Egipt, principalul nostru client, dar și în state din Orientul Mijlociu. Unii comenta­tori spun că cerealele românești sunt vândute de multinaționale, nu de firme românești. Observație corectă, dar trebuie subliniat că, dato­rită acestor exporturi, indiferent cine le face, agricultura de la noi a avut numai de câștigat, fermierii români pri­mind prețuri din ce în ce mai bune pentru recolta lor. Mai mult, unii dintre marii fermieri români încheie direct contracte cu clienții arabi. Anul aces­ta, portul Constanța a devenit cel mai important port de la Marea Neagră, după ce Odesa a fost în­chisă. Pentru a mări capacitatea de preluare a mărfu­rilor agricole (în curând, va începe secerișul și pe câmpiile românești), autoritățile s-au apucat să dezafecteze liniile feroviare pe care zăceau sute sau mii de vagoane ruginite și inutili­zabile, în perimetrul portului. Dunărea este, din nou, o arteră co­mercială vi­tală pentru Europa. Recent, Bucu­reș­­tiul a cerut Sofiei să dragheze partea sa de fluviu, pentru a îmbunătăți na­vigația. Recolta de ce­rea­le de anul acesta se anun­ță a fi cu un strop mai mică decât cea de anul trecut, întrucât, în anu­mite zone, seceta a muș­cat din culturi. Fermele românești vor produce însă destul grâu și po­rumb pentru export. Aceas­ta este o veste bună, atât pentru noi, cât și pentru clienții noștri.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian