* Elif Shafak, „10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie”, traducere şi note de Ada Tănasă, Editura Polirom (tel. 0232/217.44.00), 366 pag.

Ca şi alţi valoroşi scriitori turci, nici Elif Shafak nu poate fi de acord cu măsurile de îngrădire a libertăţii individuale impuse de dictatura lui Erdogan. Cu un doctorat în ştiinţe politice şi încă unul în literatură, obţinut în SUA, cu 19 cărţi publicate (traduse în 55 de limbi), ea s-a remarcat şi prin activismul pentru drepturile omului, în special ale femeilor, a ţinut conferinţe şi a publicat articole pe aceste teme în ziare occidentale de mare tiraj. Toate acestea au făcut ca BBC să o plaseze în Topul celor 100 cele mai influente femei. Desigur, cu asemenea idei şi activităţi, e în dizgraţia dictatorului turc care a arestat şi condamnat sub acuzaţii false atâţia scriitori, jurnalişti, universitari. Asta a făcut-o să rămână cât mai departe de patrie, ca profesor invitat la mai multe universităţi americane şi din Marea Britanie (inclusiv la Oxford) sau cu burse de creaţie, în timpul cărora a putut să scrie în libertate despre subiectele tabu în Turcia, precum genocidul armean sau misoginismul tradiţional musulman. Romanul pe care vi-l propun, scris în engleză, i-ar înfuria şi el pe conservatorii naţionalişti religioşi la putere în lumea musulmană. Trei teme se întrepătrund cu măiestrie în compoziţia cărţii. Prima e condiţia femeii în societatea turcă tradiţională: supusă întru totul tatălui şi soţului ales de acesta, care-i rezervă doar rolul de a naşte urmaşi şi de a se ocupa de gospodărie. A doua e prietenia între năpăstuiţi cu suflet mare ai sorţii, mai ataşaţi între ei decât de rudele de sânge care le impuneau cu brutalitate interdicţii, prejudecăţi, superstiţii şi norme ancestrale. Iar cea de a treia temă e Istanbulul, oraş-personaj fabulos (la concurenţă cu Napoli în preferinţele unor romancieri contemporani) şi plin de antagonisme. Eşafodajul pe care-şi construieşte Elif Shafak romanul pleacă de la descoperirea unor cercetători că, după ce inima se opreşte, activitatea cerebrală a mortului continuă încă 10 minute şi 38 de secunde. Personajul principal, Leila Tequila, o prostituată de pe strada bordelurilor (care chiar există în Istanbul) e ucisă din ordinul unui fanatic „care vrea să cureţe oraşul de păcate” în noiembrie 1990 şi corpul îi e înghesuit într-un tomberon. Dar, încă un scurt timp, memoria îi funcţionează „adunând crâmpeie dintr-o viaţă ce se apropie cu repeziciune de final”. Născută în 1947 într-un orăşel, Van, în familia unui croitor ce îşi luase legal o a doua foarte tânără nevastă, fiindcă prima era stearpă, Leila e dată de la naştere primei soţii, pe care o ştie de mamă, în timp ce aceea care a născut-o, „mătuşica”, suferă o cădere nervoasă după ce i se ia pruncul. Croitorul, care prinsese cheag confecţionând îmbrăcăminte occidentală la modă pentru femeile emancipate ale oraşului din anii ‘50, devine, sub influenţa unui şeic, fanatic religios şi începe un „război sfânt” în propria casă, principalul duşman fiind independenta şi emancipata Leila, pe care o retrage de la liceu. Abuzată sexual de fratele tatălui, fata fuge la Istanbul şi încape pe mâna unui traficant de persoane care o vinde unui bordel. Unul dintre clienţi, un pictor troţkist, o scoate de acolo şi se însoară cu ea în 1977, dar în timpul unei manifestaţii din piaţa Taksim, când se trage în demonstranţi, e ucis, aşa că Leila, care e antifanatică instinctiv, se întoarce la vechea meserie. În viaţa ei plină de suferinţă există însă o lumină care-i încălzeşte sufletul: cei cinci prieteni care o înţeleg, pe care se poate baza în orice împrejurare, de la petreceri vesele la necazuri. Fiecăruia romanciera îi consacră un capitol separat: Nalan – Nostalgia, o transsexuală atee, revoltată de „surzenia divină” la nedreptăţile strigătoare la cer; Sinan Sabotaj, fiul farmacistei din Van, care o iubeşte din copilărie şi e absolvent de Universitate, cu slujbă la o bancă, nevastă şi copii, dar continuă să-i fie prieten; Zaynab-122, o pitică originară din Liban, servitoare la bordel şi credincioasă; Jameelah din Somalia, cu o mamă creştină şi tată musulman, răpită şi vândută pe piaţa de carne vie din Istanbul, pe care Leila o îngrijeşte la ea acasă când se îmbolnăveşte şi, în sfârşit, Humeyra Hollywood din Anatolia, tratată de socri ca o slugă, bătută de soţ, care fuge de la ei şi ajunge cântăreaţă într-un bar sordid. Toţi aceşti marginali generoşi, curajoşi, cu suflet cald sunt individualizaţi excepţional, după cum şi ritmul naraţiunii, întorsăturile surprinzătoare, tabloul din bucăţele al societăţii şi culturii turceşti din anii ‘60 până azi m-au convins că Elif Shafak îşi merită multele premii literare.