– Țările Baltice și Finlanda, iar mai nou Danemarca, Polonia și Cehia, au început o ofensivă diplomatică pentru a determina Uniunea Europeană să blocheze acordarea de vize turistice pentru cetățenii ruși. Care sunt argumentele lor pentru o asemenea măsură și de ce Germania, ezitantă și în privința ajutoarelor militare pentru Ucraina, refuză să accepte această propunere?
– Toate țările UE care au o frontieră comună cu Rusia se plâng că rușii care primesc vize turistice din partea altor țări din UE ocolesc sancțiunile impuse în urma invadării Ucrainei. Ei intră pe teritoriul acestor state cu mașina, pentru că zborurile din Federația Rusă au fost blocate de Bruxelles, și apoi călătoresc cu avionul oriunde doresc în zona Schengen. Astfel, sancțiunile devin ridicole, iar țările limitrofe Rusiei sunt afectate de un aflux nedorit de cetățeni ruși. Legislația internă a statelor în cauză nu permite blocarea vizelor, iar modificarea legilor ar dura prea mult. Totodată, opțiunea închiderii frontierei i-ar afecta pe acei cetățeni ai Țărilor Baltice care călătoresc frecvent în Rusia pentru motive economice sau familiale. În consecință, statele afectate de tranzitul nedorit al rușilor pe teritoriul lor cer UE să le ajute prin blocarea acordării de vize turistice cetățenilor ruși. Evident, imaginile cu soția purtătorului de cuvânt al Kremlinului spărgând farfurii la o nuntă în Grecia au ridicat acut problema eficienței sancțiunilor. Cum sunt pedepsite elitele regimului putinist, atâta vreme cât se pot distra în UE, după pofta inimii, în timp ce Ucraina este distrusă de armata rusă? În replică, Germania, dar nu numai ea, susține că nu ar fi corect să fie penalizați și rușii care se opun războiului sau cei care fug din Rusia pentru a scăpa de persecuții. Berlinul și Bruxelles-ul vor trebui însă să răspundă și argumentelor valide ale balticilor, scandinavilor, polonezilor și cehilor, mai ales că opozanții regimului Putin, în frunte cu Alexei Navalnâi, cer înăsprirea sancțiunilor la adresa Rusiei, nu menajarea turiștilor ruși. Știm însă că există un curent pro-rus în Partidul Social-Democrat al cancelarului german Olaf Scholz și că Germania, care a acceptat mult prea ușor dependența de bunul plac al Kremlinului, se teme de întreruperea livrărilor de gaze rusești, ceea ce, din perspectivă istorică, pune problema răului pe care, conștient sau nu, Germania postbelică l-a făcut Europei.
– Apropierea sezonului rece amenință să sporească presiunea pe sistemele energetice ale țărilor din Uniunea Europeană. Cât de disperată este situația în contextul decuplării tot mai accentuate de gazul rusesc? Ce alternative s-au găsit și ce se mai poate face până la venirea iernii? Cât de dependentă este România de o încetinire a economiei germane, pe fondul crizei energetice?
– Majoritatea analiștilor occidentali spun că iarna aceasta va fi hotărâtoare pentru viitorul Europei: fie economia UE va rezista, cu perturbări minore, și atunci Rusia va fi eșuat în politica sa de șantaj, fie guvernele europene vor ceda șantajului rusesc. Elementul-cheie este aici voința politică a liderilor europeni. Până acum, aceasta a existat. Aproape toate țările, cu excepția notabilă a Ungariei, devenită stat paria al UE, au luat măsuri de înlocuire a gazului rusesc și de economisire a energiei. Majoritatea au răspuns apelului UE de reducere cu 15% a consumului de gaze naturale și asigurării unor rezerve de gaze de 80% din capacitate. Germania și-a redus dependența de gazele rusești la 25%, sporind importurile din Olanda, la fel ca Italia, care a încheiat acorduri cu furnizori de gaze naturale din Algeria, Libia și Angola. Întreaga Europă va beneficia de importurile de gaze lichefiate din SUA și din unele țări arabe, importuri care vor ajunge in toată Europa printr-o rețea de conducte ce va conecta Vestul continentului de Estul său. Pe de altă parte, Germania pare a fi renunțat la închiderea ultimelor trei centrale nucleare, decisă de guvernele Merkel, care arată și faptul că energia nucleară este practic nepoluantă, iar opoziția la adresa ei ar fi de sorginte ideologică și politică, la fel cum s-a dovedit a fi și campania orchestrată de Kremlin, inclusiv prin discursurile lui Vladimir Putin împotriva gazelor de șist. Desigur, soluțiile identificate nu vor rezolva toate problemele în iarna imediat următoare, iar economiile din UE vor fi nevoite să facă față unor dificultăți, mai ales că toate sunt integrate și depind de „locomotiva” economică a UE care este Germania. Germania este și principalul partener economic al României, astfel încât problemele ei economice vor afecta economia noastră. Dar companiile europene se adaptează din mers la noul context economic, renunțând la unele activități și deschizând alte domenii de producție. Același lucru ar trebui să facă și România. Dacă este în stare.
Romanian