TIA ȘERBĂNESCU: „De câțiva ani, economia României e în continuă creștere. O fi adevărat, dar în buzunarul românilor nu se simte nimic”

Analiza politică a lunii SEPTEMBRIE

„Statisticile nu țin de cald”

– Aflat, zilele trecute, într-o vizită în Statele Unite ale Americii, președintele Klaus Iohannis le-a spus românilor de acolo că economia crește și că România merge bine. Au apărut, între timp, și analize care prognozează o creștere ceva mai accentuată a economiei țării noastre în perioada următoare. Sunt acestea motive de optimism, sau creșterea economică nu se va simți în buzunarele românilor?

– De câțiva ani, economia României e în con­tinuă creștere. Și totuși, nu s-a simțit nimic în buzu­narul românilor. Nu știm unde se topește creșterea, Guvernul însuși se vaită că nu poate crește salariul minim, că nu poate mări pensiile, că nu poate acor­da burse copiilor. O fi creștere, dar ea nu se simte în viața de zi cu zi. E ca înainte, când totul mergea strună, planurile erau depășite, aveam creșteri peste creșteri, și lumea se uita la asta ca la o ficțiune. Și acum pare la fel, un discurs paralel cu realitatea, chiar dacă statistic, macroeconomic, oficial, ne mer­ge bine. Problema e că statistica nu a încălzit nicio­dată pe nimeni. Iar dovada e că Guvernul se zbate să găsească soluții la criza din energie, vrea să pla­foneze prețuri, dar nu-și permite, vrea să compen­seze, dar nu poate. Nu știm cine beneficiază de creș­terea economică și unde se revarsă. Trebuie văzut ce facem cu ea, pentru că ne așteaptă ani tot mai grei. Nici pomeneală să ne fie mai bine la anul: răz­boiul continuă, crizele se prelungesc. Ar trebui o ges­tionare mai atentă a acestei creșteri, care deo­cam­dată e doar statistică. Măcar de-ai vedea că au terminat o autostradă, că au făcut o investiție. Podul de la Brăila, „minunea secolului”, cu care se tot lău­dau, tocmai a fost amânat, pentru că s-au descoperit niște defecțiuni. Cum fac o șosea, se găurește, cum fac un pod, se dărâmă!

Domnul Iohannis a mai zis ceva în America: „Îm­preună cu Guvernul, am reușit să menținem pre­țurile la un nivel rezonabil”. Pentru cine o fi re­zonabil? Poate pentru cine are 3.000 sau 5.000 de euro pe lună, căci cine are un salariu mediu sau o pensie medie, nu zic minimă (deși mulți așa o au), nu are cum să se descurce cu prețurile de azi. Pen­sionarii stau la coadă la Casele de Ajutor Reciproc, se împrumută să-și ia lemne. Să trăiască dumnealor, demnitarii, cu o leafă medie, că nu vreau să-i pedep­sesc să-i trec la leafa minimă, deși ar merita! De altfel, își tot măresc salariile. De luni de zile zic că măresc pensiile, ba cu 10%, ba cu 16, ba cu 28, dar, de fapt, amână totul pentru „anul viitor”. Au votat la Senat, la inițiativa UDMR, mărirea salariilor tu­turor demnitarilor cu 10-25%. Vasăzică, poți mări salariile mari cu 25%, dar 10% la pensii, la anul… În fine, a ieșit scandal, așa că au mai reparat ceva la Cameră, unde au scos parlamentarii din ecuația măririi salariilor, i-au lăsat doar pe aleșii locali și pe funcționarii din primării. A intervenit ministrul Marcel Boloș, de la Fonduri Europene, care a zis că e invidios pe miniștrii din UE, care au salarii de 15.000 de euro, iar el are doar 2.500 de euro. Dar nu se întreabă dacă îi merită și pe ăștia? Că nu îi me­rită. Sunt niște politruci, de cele mai multe ori agra­mați, de cele mai multe ori plagiatori, analfa­beți, dar li se pare că li se cuvin lefuri cât mai mari. Nerușinarea asta este dezgustătoare. Măcar să nu mai sfideze lumea! De ce pleacă oamenii în străi­nătate? Că sunt salarii mai mari și pensii mai bune acolo. Și din cauza cui pleacă? Din cauza lor, a unor guvernanți incapabili, care deși sunt bugetari de-o viață întreagă, au averi care nu se justifică de nici un fel. Băieții răi au devenit și mai răi, iar băieții buni, nătărăi! Se pare că Regina Elisabeta a II-a a luat cu ea ultimele urme de decență ale acestei lumi. Am trecut de la aristocrați la autocrați.

„Mulți politicieni din UE sunt duși cu pluta”

– Ne așteaptă una dintre cele mai problematice ierni din ultimii ani. Va fi un test pentru soliditatea UE? Cum se văd lucrurile pe scena europeană acum, la început de toamnă?

– Momentul acesta de criză energetică i-a prins și pe alți politicieni din UE nepregătiți. Credeam că doar ai noștri sunt duși cu pluta, dar nu, e fenomen eu­ropean, ca să nu zic mondial. Un ministru german propunea să ne ștergem cu cârpa udă. În loc de baie, un ministru elvețian propunea dușul în doi, tot pen­tru economisire. Păi cine e singur ce face, caută par­tener de duș la mica publicitate? Mai logic era să ne sugereze să facem economie de unde putem, să nu plătim prea mult la factură, căci plafonările nu pot merge la infinit. Iar cine își permite să stea cu luminile aprinse, nu are decât să stea. Să nu mai zic că la Palatul Parlamentului sunt niște candelabre care consumă curent de 200.000 de euro pe lună! Ce-or să facă, or să pună felinare din loc în loc, că tot nu se duc ei pe acolo, iar dacă se duc și e frig, nu pot dormi în fotolii…

Toată lumea a fost luată prin surprindere. Nicio țară, darmite toată Uniunea, nu trebuia să își creeze astfel de dependențe față de o singură sursă: Rusia. E o vorbă românească: „Nu ține toate ouăle în ace­lași coș!”. Occidentalii au crezut că vor domestici Rusia, deși cine știa puțină istorie trebuia să își pună problema că într-o zi s-ar putea întâmpla ceva rău și s-ar putea închide conducta. Europa de est era pățită, sufla și în iaurt, când era vorba de ruși, pe când Occidentul habar nu avea sau prefera să în­chidă ochii. S-a dezvoltat o dependență excesivă fa­ță de Rusia, cu avantajele de rigoare pentru Ger­ma­nia, de exemplu. Acum, și-au dat seama, în frunte cu Ursula von der Leyen, că democrațiile europene sunt în pericol, asediate fiind de autocrații. Ame­ricanii, care mereu află ultimii, inclusiv ce li se în­tâmplă lor, au descoperit că Rusia plătea partide și lideri politici în 20 de țări. Brusc, apărea un protest acolo, cădea un guvern dincolo. Toți adversarii lui Vla­dimir Putin au căzut de la guvernare, și în An­glia, și în Italia. În Bulgaria, acum, e un guvern pro-rus, care făcea demonstrații cu „Rusia e sora noas­tră”. Păi, și Ucraina era sora lor: atenție la ruși, că sunt mari meșteri la fratricid!

„Dacă dispare UE, care este alternativa?”

Cât despre viitorul UE, Viktor Orbán tocmai a prezis că până în 2030 va dispărea: exact visul lui Putin. E un pericol în acest sens, pentru că sunt mișcări centrifuge în mai multe țări, sunt partide favorabile rușilor. În România nu e pericol, lumea vrea să muncească dincolo, își trimite copii la școli afară, își dorește în UE. Dar întrebarea e: dacă dis­pare UE, care e alternativa, autocrațiile? E suficient să te uiți la Rusia, la China, la Iran, unde vedem ce se întâmplă, o nenorocire, la Siria, Belarus, la Turcia chiar. Asta e alternativa?

S-au auzit și la noi voci, cea mai surprinzătoare și mai comentată a fost cea a filosofului Andrei Marga, care a preluat teza lui Putin că Ucraina e o țară formată din bucăți, și bine ar fi să-și ia fiecare bucata ei, înapoi, bineînțeles, Rusia, bucata cea mai mare. Acum ce facem, ne luăm la bătaie să luăm fiecare ce bucată am avut cândva? Așa, fiecare poa­te revendica o altă perioadă istorică, cu altă confi­gurație pe hartă și încep războaie peste tot. Dacă se apucă Erdogan să refacă Imperiul Otoman, sau italienii să refacă Imperiul Roman? Venim apoi și noi, cu Dacia Felix…

„Creierii prăjiți sunt adevărata noastră problemă, nu gândacii”

– Pe acest fundal tot mai agitat, a apărut și la noi, în ultima vreme, o nouă direcție „de atac” la Europa: anume, că vom fi obligați să mâncăm gândaci.

– Nu te obligă nimeni să îi mănânci, Uniunea Eu­ropeană doar a declarat insectele    comestibile, cum și sunt în anumite părți ale globului. Nici lui Pe­tre Daea, nici lui George Simion, nu o să le bage nimeni gândaci prăjiți pe gât. Creierii prăjiți mi se pa­re că sunt adevărata noastră problemă, în momen­tul de față. Pe de altă parte, să te ferească Dumnezeu ce chimicale sunt pe rafturile magazinelor noastre! De astea nu zice nimeni nimic. De fapt, acum, că s-a cam „vărsat” ca subiect pandemia, trebuia o te­mă nouă. Pe asta mizează și cei de la AUR, care vor un protest mare, vor alegeri anticipate, vor revo­lu­ție.    E o vânzoleală generală. În Iran sunt proteste pen­tru drepturile omului, în Cehia sunt proteste anti-UE și anti-NATO. S-ar răsuci în mormânt Vaclav Havel, la cât a luptat el în direcția UE și NATO! Nu e li­niș­te nicăieri. Se vorbește de resetarea lumii, dar nu știi ce va ieși. Poate să iasă ceva și mai rău. Avem au­tocrațiile, pe de o parte, și democrațiile, asediate tot mai tare (și pe baza propriilor greșeli, nimic de zis). Rău cu rău, dar mai rău fără rău, în cazul ăsta. Începe o toamnă periculoasă, urmată de o iarnă di­ficilă. Ziua scade, noaptea crește și, o dată cu ea, vor crește spaimele și neîncrederea în cei care ne conduc, indiferent din ce partide sunt.

„UDMR face dușuri fierbinți cu Fidesz”

– Recent, președintele Klaus Iohannis s-a în­tâlnit cu președinta Ungariei, Katalin Novak. E acesta un semnal de normalizare după tensiunile de la Băile Tușnad?

– E o încercare de normalizare din partea ro­mână, că noi am invitat-o. Ungaria, indiferent ce se spune la București, va face tot ce știe și ce îi convine ei. Și UDMR la fel. Apropo de duș în doi, cum zicea elvețianul, coaliția noastră are trei partide: PSD și PNL, care fac duș împreună (dușuri reci), și UDMR, care face dușuri fierbinți cu FIDESZ, parti­dul lui Orbán din Ungaria. Și-a găsit partenerul! Nu ai cum să nu recunoști asta, își văd, pas cu pas, de țelul lor, în timp ce mai dau câte o declarație împăciuitoare. Când Iohannis vorbea despre invazia Rusiei în Ucrai­na, Novak stătea țeapănă, era evident că nu îi con­vi­ne. E clar că ei își mențin poziția pro Rusia, apoi își mai nuanțează câte o declarație, mai vin cu o explicație halucinantă, cum să s-a scos ceva din context, că nu s-a tradus bine, dar își vor urma in­te­resele. Uitați-vă și la ministrul Sportului, Eduard No­vak: tocmai și-a acordat o rentă viageră de 16.000 de lei, pentru că e campion olimpic. Meriți pensie viageră, dar nu ți-o dai tu, când ești în func­ție! După ce terminai mandatul, făceai o cerere și o co­misie decidea pe ce merite primești renta. Au politicienii ăștia un mod de a sfida lumea și de a o minți în față, ce nu s-a pomenit! De asta au și intrat în politică. Eu cred că, la ora actuală, un copil care nu învață prea bine, nu are șanse mari de facultate, nici nu e prea dotat să facă o afacere, și nici nu e prea harnic, are o singură șansă: în politică. Se li­pește de câte un lider, bucuros că vine unul mai slab ca el, care nu o să râvnească la scaunul lui, îi cară ser­vieta, îi mai rămâne și lui o sacoșă din ce pri­mește șeful, și uite așa, te trezești cu el pus la ANRE, pus la ANPC, mai știu eu unde…