Un munte al superlativelor
Unul dintre locurile pe care fiecare iubitor al muntelui, fie el și începător, TREBUIE să îl viziteze este Parcul Național Retezat, un paradis al naturii, binecuvântat de Dumnezeu prin frumusețile cu care l-a înzestrat. Un munte în care superlativele se întrec în toate, fie că vorbești despre apele bogate, despre cele peste 20 de vârfuri mai mari de 2000 m înălțime, despre zecile de lacuri alpine, despre pădurile virgine și despre vietățile ce-l populează. Senzația de rai pe pământ pe care o ai și astăzi, în timp ce-i străbați văile sau înălțimile, i-a făcut acum mai bine de 70 de ani pe oamenii de știință, îndeosebi pe eminentul profesor Alexandru Borza, de la Universitatea din Cluj, să-și dorească înființarea în acești munți a primului parc național al țării, care s-a și născut în 1935: Parcul Național Retezat. Profesorul Borza nu a încetat niciodată să numească Retezatul altfel decât „un monument sacru al naturii”. Habitatele naturale ale parcului sunt deosebit de diverse, alcătuind un adevărat mozaic sălbatic. Aici putem întâlni pajiști alpine și subalpine pline de flori, tufărișuri pitice, ca cele de rododendron, azalee, merișor și afin, stâncării – mediu de viață pentru grupe rare de plante și animale, jnepenișuri „împănate” cu cei mai frumoși zâmbri din Carpații României, păduri de conifere boreale și subalpine, păduri de foioase montane, habitate acvatice, între care faimoasele lacuri glaciare, sute de pâraie și turbării care te uimesc cu bogăția florei rare și a tufărișurilor de pe văile râurilor.
Pădurile ocupă aproximativ 49% din suprafața parcului, 4800 ha din aceasta fiind considerată de către specialiști pădure virgină și cvasivirgină, o suprafață nemaiîntâlnită în alte parcuri europene. Specialiștii au găsit aici ultimul Peisaj Forestier Intact din Europa centrală și de sud.
Flora
O simplă excursie în Retezat, la sfârșitul lunii mai sau în iunie, te face să crezi că toate florile munților și-au dat întâlnire pe pajiștile lui. Privirea îți fuge de la dediței la gențiane, de la rododendroni la azalee, iar dacă ești destul de atent, observi că florile mici ale orhideelor de aici concentrează parcă frumusețea celor mari, tropicale.
Din păcate, florile Retezatului sunt amenințate, în anumite locuri, de pășunat, dar și de turiștii care nu înțeleg că dragostea pentru plante nu se manifestă prin ruperea lor, ci prin păstrarea lor în amintire sau în imagini foto. De multe ori găseam (în anii în care am avut cea mai frumoasă slujbă din lume – biolog al Parcului Național Retezat) pe cărări buchete de flori ofilite, unele din acestea fiind reprezentantele unor specii rare.
Fauna
Datorită habitatelor sale foarte diverse, naturale sau puțin modificate de intervenția umană, Parcul Național Retezat adăpostește o faună deosebit de bogată. Bogăția și raritatea fluturilor de aici i-a făcut pe specialiștii europeni să declare Lunca Berhinei din Parcul Național Retezat „Zonă de Importanță Lepidopterologică Europeană”.
Vertebratele au în Retezat reprezentanți din toate clasele întâlnite în România. În apele numeroase de aici înoată 11 specii de pești și o specie de chișcar. În anii ‘60-’70 ai secolului trecut, au fost introduși în câteva lacuri din Parcul Național Retezat păstrăvii de lac. Amfibienii sunt reprezentați, și ei, prin 11 specii, mai mult de jumătate din numărul de specii de amfibieni întâlnit în România. Broaștele, salamandrele și tritonii întâlniți aici în număr mare arată că poluarea nu are nimic în comun cu Retezatul.
Dintre cele nouă specii de reptile, doar una este periculoasă pentru vizitatori, și anume, vipera comună (Vipera berus). Cu toate că s-au semnalat foarte puține cazuri de mușcături de viperă în zonă, acestea sunt de cele mai multe ori omorâte de turiști și ciobani. Vipera cu corn, citată în majoritatea lucrărilor în care se fac specificări despre Retezat, nu a fost găsită până în prezent.
Păsările sunt bine reprezentate în Retezat, acesta fiind declarat și „Arie de Importanță Avifaunistică”. Specii montane și alpine rare ca acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), șoimul călător (Falco peregrinus), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), buha (Bubo bubo), cucuveaua pitică (Glaucidium paserinum), minunița (Aegolius funereus), ciocârlia urecheată (Eremophila alpestris), fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria) aduc bucurie fiecărui iubitor de păsări. Din păcate, un gol dramatic a fost lăsat prin dispariția, acum câteva decenii, a celor patru specii de vulturi și în special a zăganului, emblema de altădată a Retezatului.
Mamiferele Retezatului reprezintă peste 23% din mamiferele terestre ale Europei. Parcul oferă condiții pentru supraviețuirea celor mai importante dintre carnivorele mari europene: lupul (Canis lupus), ursul (Ursus arctos) și râsul (Lynx lynx). De asemenea, se întâlnesc în parc ierbivore mari cum sunt capra neagră (Rupicapra rupicapra), cerbul (Cervus elaphus) și căpriorul (Capreolus capreolus) și care alături de mistreț (Sus scrofa) alcătuiesc prada carnivorelor mari.
Carnivorele de mai mici dimensiuni, cum sunt pisica sălbatică (Felis silvestris) și mustelidele, găsesc în diversele habitate ale parcului micromamifere care le asigură o parte din hrană.
Peșterile din Retezat sunt folosite de urși pe timpul iernii, iar liliecii găsesc aici condiții bune pentru hibernare sau pentru coloniile de naștere din timpul verii. În Parc au fost identificate 13 specii de lilieci.
Râurile bogate în pește sunt adevărate „restaurante” pentru vidrele (Lutra lutra) atât de rare în alte părți.
În elita Europei
Din păcate, chiar acum, când vârsta-i venerabilă ne-ar îndemna să-i asigurăm o „bătrânețe” cât mai liniștită, Parcul Național Retezat trebuie să facă față unor amenințări din partea oamenilor însetați de câștiguri. Vânătoarea, fie ea legală sau nu, exploatarea pădurilor, atitudinea unor turiști și, mai ales, amenajările hidrotehnice prin care importante râuri de pe fața nordică vor fi captate pentru a rezolva o greșeală de proiectare a lacului de acumulare Gura Apei sunt pe cale să distrugă una dintre puținele zone sălbatice care a mai rămas în Europa.
Administrația Parcului Național Retezat face eforturi deosebite pentru a putea arăta Europei ceea ce aceasta a pierdut prin nesăbuința oamenilor. De altfel, putem afirma că Retezatul a intrat în Europa cu puțin înaintea României. În 2004, a fost declarat al cincilea parc național european și primul din România care a primit certificarea PAN Parks, o rețea a parcurilor naționale de elită din Europa. Această recunoaștere este urmarea împletirii dintre valorile naturale deosebite ale Retezatului și modul profesionist de gospodărire.
Voi încheia cu vorbele cu care inginerul silvic și ornitologul S. Pașcovschi își încheia articolul „Prin Retezat”, scris într-un ziar timișorean în 1939: „Vizitați Retezatul. E poate o excursie obositoare. Totuși nu veți regreta. Veți avea prilej să aruncați o privire într-o lume din povești. Vă veți întoarce fermecați de tainele munților, ce vi se vor desvălui pentru o clipă, și mult timp vă veți întreba, ca și mine: le-am văzut într-adevăr? Sau a fost numai un vis?…”
Acum, aceste vorbe sunt încă de actualitate, dar peste alți 83 de ani, vor mai fi? Depinde doar de noi!
