SELECȚIA „FORMULA AS”

* Michel Houellebecq, „Anihilare”, tra­ducere şi note de Daniel Nicolescu, Edi­tura Hu­manitas Fiction (tel. 0723/68.41.94), 524 p.

Scriind mai demult aici despre unele romane ale lui Houellebecq, prezentat pe coperte ca drept „cel mai important şi mai cunoscut scriitor con­tem­poran”, îmi arătam rezerve faţă de ostentaţia pro­vo­cărilor lui, faţă de programarea scan­da­lu­rilor mediatice care i-au adus celebritatea. În con­­textul „corectitudinii politice” şi sfidând „cum­secădenia” generală, îşi juca rolul de ni­hi­list cinic şi pescuitor în ape tulburi cu un aplomb enervant. Cărţile i-au adus atât fani din noile generaţii rebele (care exclud sexualităţii orice conotaţie senti­men­tală, sunt indi­ferente la istorie, la ideologiile de orice culoare şi resping în bloc valorile încetăţe­ni­te), cât şi antipatia, da­că nu chiar ura, femi­nis­telor, musul­manilor, or­ga­­ni­za­ţiilor umanitare şi pentru drepturile omului, indignarea unor oameni politici şi din mass-media care n-au ezitat să-l eti­cheteze „politic abject” pentru temele ce re­veneau ob­sesional în textele şi declaraţiile lui. Dar iată că, odată trecut de 60 de ani, deşi nu re­nunţă la pesimism, încep să-l atragă şi registrele dispreţuite înainte: afecţiune, compa­siune, emoţii îm­pinse până la patetism, iar agresi­vitatea ve­chi­lor diatribe anarhice e înmuiată de tandreţe filia­lă, fraternă, conjugală. Cel mai nou roman al lui Houellebecq, apărut în Franţa astă-vară şi tradus rapid la noi, aduce o altă lumină asupra contro­versatului scriitor. Cu „Anihilare” nu mai vrea neapărat să şocheze (şi-a făcut „pli­nul”), nu mai urmăreşte să dea efect de real unei lumi a urii, de sine şi tot restul, cu excepţia ani­malelor. Deşi anumite idei ale post-umanis­mului nu lipsesc nici acum, el construieşte o intrigă în jurul unui personaj principal, Paul Raison, ali­niind romanul polițist axat pe servicii secrete, cel politic şi social, cel de familie şi de dragoste. Cu cât avansezi în lec­tură (deşi unele fire epice sunt aban­donate), găseşti personajele mai compre­hensibile. Într-un interviu, Houellebecq îi numea surprinzător pe romancierii care l-au marcat: Bal­zac, Dostoievski, Thomas Mann între alţii. La această tradiţie ar vrea acum să revină după pute­rile lui, reprezentând realităţi ale prezentului: po­vestea se petrece în 2027, în timpul alegerilor prezidenţiale din Franţa, iar unele per­sonaje au corespondent uşor de recunoscut de fran­cezi în lumea reală. Romanul de acţiune e axat pe o serie de atentate în diferite ţări, difu­zate în timp real pe internet şi ai căror autori sunt căutaţi, cu aju­torul unor hackeri, de servi­ciile secrete. Tatăl lui Paul fusese o eminenţă a serviciului francez de infor­maţii dar, în urma unui atac cerebral, ajun­sese le­gumă şi nu-şi mai putea ajuta colegii. Paul în­suşi, consilier al ministrului Economiei, re­curge în anumite împrejurări la aceștia. Romanul de fa­milie o conţine pe soţia lui, Prudence, şi căsnicia lor reînnodată după o perioadă de criză, pe sora lui, Cécile, credincioasă catolică prac­ti­can­tă, soţul acesteia, un notar de treabă, plus fiicele lor, pe alt frate, mai mic, chinuit de o scorpie de nevastă din pricina căreia se sinucide. Majoritatea perso­na­jelor fac parte din clasa medie, iar întâmplările gra­ve prin care trec, abil puse în scenă, le re­levă firea profundă. Paul e nemulţumit de soţia lui, ne­fericit de situaţia în care îl pun slujba, familia, realităţile cotidiene de care se freacă. Până ce, la 50 de ani, o boală incurabilă îi taie brusc spe­ranţa de viaţă şi abia atunci, sub spec­trul morţii, începe să o preţuiască aşa cum e ea, cu bune şi cu rele. În „Anihilare”, Houellebecq îşi pune în valoare inteligenţa raţio­nal-afectivă, ştie cum să creeze aşteptări şi să te facă să vezi prin ochii lui anii noştri otrăviţi la propriu şi la figurat.