TIA ȘERBĂNESCU: „De la an la an, semnele rele se înmulțesc. În toată lumea!”

Analiza politică alunii ianuarie

„Stabilitatea e singura calitate a acestui guvern!”

– A trecut prima lună din 2023. Dacă ar fi să „citim” noul an după semnele din Ianuarie, ce ne așteaptă? Are anul semne bune?

– Semne bune, mai greu. De la an la an, se în­mulțesc semnele rele, și nu numai aici la noi, ci pes­te tot, iar cum în lumea asta totul e în conexiune, și dacă ne-ar merge bine nouă, aici, tot am fi afectați. Anul se anunță tensionat. Mai întâi, pentru că ur­mează să aibă loc rotația premierilor, cu inevitabile schimbări în cadrul guvernului. Deja se discută despre anumite ministere – Finanțele, Transpor­tu­rile – pe care PNL nu ar mai vrea să le lase PSD-ului, iar PSD nu prea are de gând să renunțe la ele. Există și riscul ca „rotativa”, cum îi zic ei, să se blo­cheze, dar nu are nimeni interesul să apară o insta­bilitate la acest nivel. Stabilitatea e singura calitate a acestui guvern, că alta n-are. Te și miri că două partide mari – lăsăm la o parte UDMR, care e acolo ca să avem „Coaliția doi și-un sfert” – nu sunt în stare să pună niște oameni cât de cât capabili în fruntea ministerelor, a instituțiilor, a companiilor de stat. Aproape toate sunt în faliment, toate dau rateuri, se întâmplă tot felul de accidente și de ne­norociri, pentru că sunt puși acolo oameni pe crite­rii politice, tot felul de ageamii care habar nu au de domeniile pe care le conduc. Întreprinderile se scufundă și se întâmplă tot felul de tragedii. Recent a fost un accident la Complexul Energetic Oltenia, unde o liotă de directori nu a fost în stare să asigure transportul unor mineri. Era un camion vechi de 40 de ani, care s-a răsturnat. Oare directorii de acolo um­blă cu mașini vechi de 40 de ani? Când nu faci ni­mic, când nu repari nimic, e normal să se întâm­ple asemenea tragedii. Și în Ucraina s-a prăbușit un elicopter, accident în care a murit ministrul de Interne și alți oficiali, iar elicopterul era reparat la noi, la Ghimbav…

Ne mirăm de eșecul Schengen, dar noi am fost reprezentați de Lucian Bode. Unde l-au găsit pe Bode în ditamai partidul liberal? Nu ai declarat tu, Klaus Iohannis, toleranță zero cu plagiatele? Care Bode mai și sfidează lumea academică, dând în judecată Universitatea „Babeș-Bolyai”, unde și-a susținut doctoratul! S-a făcut de râs peste tot pe un­de a fost. În presa austriacă, e numit „contra-exem­plu de politician”. Doar dacă vrei să pierzi orice negociere îl trimiți pe Bode, așa poți fi sigur că ai pus cruce problemei.

Cam astea sunt semnele. Întreprinderile mici și mijlocii, IMM-urile, sunt într-o situație gravă, din cau­za măsurilor luate de guvern. În loc să sprijine IMM-urile, care scutesc statul de grija multor oa­meni, taman pe astea le-au împovărat, de au dispă­rut o grămadă de firme. Niciodată nu știu ce trebuie încurajat și ce nu. Nici până acum nu au înțeles că e bine să susții zona IMM-lor. Acum vor taxă de soli­daritate pentru multinaționale. OMV Petrom deja le-a dat cu flit! Multinaționalele nu or să de­clare profit sau vor avea profituri infime, de 10.000 sau de 100.000 de lei. Taxează dacă ai ce să taxezi!

Avem și o triplă epidemie, Covid cu gripă și viroză: s-au umplut spitalele, e criză de medica­men­te. Ai fi zis că, după doi ani de pandemie, am bă­gat ceva la cap. Dar nu, am luat-o ca și cum ar fi fost prima epidemie din viața noastră. Dacă a zis ce­va memorabil, istoric, președintele Klaus Io­hannis pe lumea asta e că „statul a eșuat”. Asta ar trebui scris cu litere de aur în dreptul lui. Așa e! E ca vorba aceea de la olimpiadă: „Ai câștigat, con­tinuă! Ai pierdut, continuă!”. La noi, statul a eșuat și continuă. De la an la an, complică viața omului, în loc să o simplifice.

„Se vorbește că Maia Sandu are șanse la președinție”

– 2023 e și an preelectoral. Să ne așteptăm să intre deja în fierbere scena politică?

– Va fi tensiune! Marcel Ciolacu, liderul PSD, de-abia așteaptă să fie premier. Va fi bătălie pe ministere, sunt voci din PNL care nu ar mai vrea UDMR la guvernare, pentru că „nu se poate ca un partid cu 5% să se ocupe de Dezvoltarea României sau de Mediu”. Se știe de ani de zile care e pro­cen­tul UDMR, și tot de ani de zile nu există guvern fără UDMR. Acum, coaliția e suficient de puterni­că, se putea dispensa de UDMR, dar pesemne s-au temut de un UDMR în opoziție, cu susținerea lor pu­ternică din Ungaria. Ca să nu se radicalizeze UDMR, care e un fel de filială a FIDESZ în Româ­nia, le-au dat și lor o sinecură, să fie scutiți de scandaluri, că oricum nu ducem lipsă de ele. 2023 va însemna și o bătălie pentru posturile de prezi­den­­țiabili de anul următor. Recent, a avut loc „Fo­rumul de la Davos”. A fost acolo și Maia Sandu, ca­re s-a întâlnit cu cancelarul Germaniei, cu pre­mie­rul Spaniei, cu premierul Olandei. Are contacte la cel mai înalt nivel și e bine văzută peste tot. Se vorbește la București despre faptul că ar avea șanse la președinția României, pe ideea că în acest fel, s-ar produce reunificarea României cu Moldova. Tra­ian Băsescu spune că o unificare ar fi binevenită, că România poate să suporte costurile și că ar dura prea mult până s-ar integra Moldova în UE. Dar Maia Sandu are destule probleme la ea, acolo, cu toți KGB-iștii pe cap, ca să își dorească o asemenea funcție. Nu a dat niciodată vreun semn, nu a spus vreo propoziție din care tu, forțând lucrurile, să de­duci că și-ar dori așa ceva. Și, oricum, nu poți vorbi de unire, până nu o vrea Republica Moldova. Fa­cem și noi ca rușii în Ucraina, intrăm cu tancurile în Chișinău, cum sugerează George Simion? Idei aiu­ristice, într-un context extrem de exploziv. Oa­menii ăștia nu se gândesc la ce spun. Ori e exces de imaginație, de scăpări ale lucidității, ori e un joc per­fid. Altfel nu se explică. Dar cum majoritatea lide­rilor noștri au epoleți pe dedesubt, începi să crezi că fac niște jocuri ascunse și extrem de pe­riculoase. Altă candidată citată e Laura Codruța Ko­vesi. Ea a și zis, în toate limbile UE, că nu o in­teresează președinția României, și o cred. E axată pe cariera ei, care e solidă și sigură. În fine, Marcel Cio­lacu, care nu are candidat în PSD, că nu are, s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta, apoi s-a uitat pe jos și l-a văzut pe Ion Cristoiu. „Un intelectual de stânga, în fibra dânsului se regăsesc toate valorile stân­gii”, a spus Ciolacu. „Maestrul” Cristoiu s-a și lău­dat că Ion Iliescu i-a spus că e mai comunist de­cât el. O fi! Mircea Geoană e și el în plină cam­pa­nie, se tot oferă PSD-ului, dar nu primește sprijin. Nu se știe ce candidat va scoate PSD-ul. Nici de PNL nu se știe. Se vorbea, ba de Nicolae Ciucă, se vorbește mai nou de Eduard Hellvig. Prin urmare, suntem puși să alegem între cizme și epoleți.

Mai sunt nenumărați candidați, foști președinți de partide, care, pierzându-și pozițiile acolo, și-au făcut repede niște partidulețe. Ludovic Orban, cu „Forța Dreptei”, va candida și el. Florin Cîțu anunță o platformă în PNL, „Forumul Dreptei”. Nu m-aș mira să își anunțe și el candidatura. Mai e George Si­mion, din partea AUR, de la UDMR va fi tot Ke­le­men Hunor, să se afle în treabă. Nu m-ar mira să apară și Diana Șoșoacă, Viorica Dăncilă are și ea un partid, de care nu a auzit decât familia sa. Avem nenumărați actori politici care se învârt în zona pre­zi­dențială, fără ca vreunul din ei să stârnească un minimum de încredere, că de entuziasm nici nu se pune problema. Mai e un an și ceva până la alegeri, dar e foarte posibil ca acest an să se consume pe bătălia pentru prezidențiale. Vor fi patru rânduri de alegeri în 2024, dar, în loc să fie locomotive pentru partidele lor, candidații la prezidențiale par mai de­grabă remorci. Președintele reprezintă, totuși, sta­tul. Nu poți să ieși cu cineva ca Dăncilă. Klaus Io­hannis e criticat mult în ultima vreme, dar apoi stai să te gândești: dacă în locul lui Iohannis era Dăn­cilă, că ea fusese finalistă, ce se întâmpla? Și atunci mai uiți un pic de amar. Adevărul e că Iohannis știe cum să se prezinte în afară, din păcate nu e su­fi­cient de implicat, de activ și de ferm pe cât ar trebui.

„Legea minorităților din Ucraina a nemulțumit pe toată lumea”

– Autorităților române li se reproșează că nu au luat o poziție mai tranșantă referitor la pro­blemele minorității noastre din Ucraina.

– Într-adevăr, în Ucraina, prietena noastră, unde se dă, într-adevăr, o bătălie importantă pentru toată lu­mea, românii se plâng că sunt persecutați de ofi­cia­lități. Nimeni de la vârf nu a reacționat. Nu era normal ca Iohannis să fi pus mâna pe telefon, să îl sune pe Volodimir Zelenski, și să îi spună: „Ti­nere, ai promis ceva în Parlamentul României. Vrei să stricăm prietenia? E o vorbă: ce ție nu-ți place, altuia nu face!”. E criticată și legea minorităților din Ucraina, care e ceva mai bună decât cea de di­nainte, dar, oricum, a nemulțumit pe toată lumea. E adevărat că ei au o comunitate rusă puternică, și din cauza asta sunt rezervați în a da drepturi mino­ri­tăților. Dar puteau să facă o lege prin care să dea drepturi prin simetrie. Cum se poartă alții cu mi­no­ritatea lor, așa se comportă cu ei, și aveau acoperire. Noi avem școli pentru ei, să ne dea și ei nouă…

– Pe lângă toate crizele care s-au adunat în ultima vreme, 2023 se anunță și un an bântuit de o inflație îngrijorătoare. Noi ce așteptări avem, pe plan intern?

– Și la noi e inflație de două cifre. Ai noștri se avântă și spun că până la final de an vom avea in­flație de o cifră. S-o vedem și pe asta! Între timp, mă­rirea pensiilor, care s-a făcut cu 12,5%, după lungi discuții, e oricum înghițită de o inflație de 16,5%. E doar o mică cârpeală, din păcate.

Asta e situația: nu are rost să ne lamentăm, căci degeaba o facem, nici să privim cu vreo speranță că vine cineva și schimbă radical situația. Tot ce putem spera e să nu se agraveze lucrurile. Mă tem că anul ăsta îl vom pierde, tot organizând alegerile. Va veni Ciolacu premier, va anunța că mai mărește pensiile, ca să își pregă­tească alegerile de anul vii­tor. Dar cu ce preț, nimeni nu mai cal­cu­lează. Îm­pru­mutăm miliarde, pe 20, pe 30 de ani, și cine plă­tește, că deja am pierdut 1 milion de oameni con­form recensământului, dar real, am pierdut mult mai mult.

Monica Lovinescu cita foarte des o frază a unui scriitoare: „Adevăratul curaj e atunci când nu mai există speranță”. Se pare că noi acum avem nevoie de adevăratul curaj, pentru a su­porta această rea­litate la care suntem martori și să vedem dacă există vreo posibilitate să mai ameliorăm un pic situația sau măcar să nu o mai deterio­răm.