CIPRIAN ALIN BELEAN (Primar PNL al comunei Râciu, jud. Mureș): „Nu există o școală de primari, n-ai cum să le știi pe toate”

PRIMARII NOȘTRI

În partea de nord a Câmpiei Transilvane, la doar 25 de kilometri de Târgu Mureș, se află comuna Râciu, formată din cinci sate mai mari – Râciu, Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Coasta Mare și Nima Râciului – și alte zece cătune, cu maxim 10-20 de familii fiecare.

Primarul comunei, Ciprian Alin Belean, are 38 de ani și în doar doi ani de mandat a reușit ce nu se reușise înainte, în aproape 30. Când mi-a acordat interviul, a vorbit mereu la plural, subliniind în mod repetat meritele întregii echipe din primărie. O echipă de oameni tineri, entuziaști, dornici să de­mon­streze că le pasă de comunitatea în fruntea căreia au fost aleși.

„N-are rost să candidezi ca primar doar ca să dea bine la CV”                               

Ciprian Alin Belean a lucrat timp de 15 ani în Romgaz. Fiu al comunei, a prins microbul admi­nistrației publice în perioada 2016-2020, când a fost consilier local. În 2020, a câștigat alegerile cu 64 la sută din voturi. „Atunci am văzut că, dacă te implici, rezultatele vin negreșit. Campania mea electorală nu a fost de o lună-două, ci de-a lungul întregului mandat de consilier local. Am fost mereu între oa­meni, am încercat să-i ajut, să le rezolv o parte din probleme. Căci și consilierii locali au rolul lor, tre­buie să se implice concret, să cunoască pro­blemele oamenilor, să fie în mijlocul lor, nu trebuie să se limiteze doar la a veni la ședințele Consiliului Local, o da­tă sau de două ori pe lună”.

– Știu asta și consilierii locali de acum ai co­munei Râciu?

– Din fericire, da. Avem con­silieri care se implică, e un dialog per­manent între primar și ei, indi­ferent de culoarea politică. Cu toții avem același țel, mergem în aceeași direcție. De altfel, toți cei din echipa primăriei sunt oameni cu care mă mândresc, cu care mă sfătuiesc și pe care mă pot baza. Mulți primari au impresia că dacă au câști­gat ale­gerile, se coboară Duhul Sfânt peste ei și se pricep la toate, de la cons­trucții de drumuri, la pa­vaje, re­țele de apă etc. Nu e nici pe departe așa. Nu există o școală de primari, n-ai cum să le știi automat pe toate. Și atunci e bine să ai lângă tine oa­meni ca­re au aceeași vi­ziune, aceeași li­nie cu ti­ne, oa­meni cu care poți să te consulți, ca să iei de­cizia cea mai bună pentru co­mu­nitate.

– V-a fost mai simplu ca „gazist” sau acum, ca primar?

– Nu e ușor să fii primar, chiar dacă unora așa li se pare. Că primarii umblă, că fură, că așa și pe dincolo. Or fi și din ăștia, nu zic că nu, doar și pe lângă Hristos au fost apostoli care L-au trădat… Dar eu cred că n-are rost să candidezi ca primar, doar ca să dea bine la CV, dacă nu intenționezi să pui suflet în ceea ce faci. Ca primar, trebuie să rămână ceva după tine, să iubești oamenii, să fii printre ei, să faci orice ca să-i ajuți.

Marii investitori, o provocare

– Ați reușit să atrageți fonduri europene? Ce investiții ați făcut în comună?

– Tocmai am semnat al patrulea contract pe PNRR. Am început cu câteva proiecte pentru efi­cien­tizare energetică: un milion de euro pentru blocuri, 1,1 milioane euro pentru două școli și 450 mii euro pentru clădirea SMURD și Pompieri MAI. Am amenajat o stație de autobuz ultra­mo­dernă, pe un proiect în valoare de 40 mii euro.    Avem multe proiecte depuse, așteptăm să vedem ce linii de finanțare se deschid. Orice apare și e în beneficiul comunității noastre, încercăm să atra­gem. Pe fonduri guvernamentale, Programul „A. Saligny”, urmează să semnăm un proiect în valoare de două milioane de euro, de la Compania Na­țio­nală de Investiții am primit bani pentru reabilitarea unui cămin cultural. Intenționăm înființarea unui Centru Integrat de Servicii Medicale, practic, al doilea dispensar din comuna noastră, cu mai multe specializări medicale, dar și un Centru de zi pentru copiii nevoiași. În total, sunt 14 proiecte pe fonduri europene și guvernamentale, pe care le-am câștigat deja. Facem investiții și din bugetul local; nu sunt sume mari, dar încercăm să-l eficientizăm în fiecare an, ca în fiecare localitate să facem câte ceva.

– Aveți și investitori pe raza comunei?

– Nu avem, și asta e o mare lipsă. Sunt câțiva localnici, care au mici afaceri, dar nu suntem la potențialul la care eu consider că poate să ajungă comuna. Am creat o zonă industrială în Râciu, pe două hectare, cu toate utilitățile. Deja sunt patru firme care s-au arătat interesate. E o provocare pentru adminis­tra­ția actuală, sunt necesare lo­curi de muncă în comună, pentru ca oamenii să nu mai fie nevoiți să meargă la oraș să-și câștige pâinea.

– Din ce trăiesc oamenii din comuna Râciu? Mai cultivă pământul, mai cresc animale?

– Comuna noastră se află în zona de câmpie-podiș a Transil­vaniei, sunt mulți agricultori, terenurile sunt bune, roditoare, majoritatea oamenilor se ocupă cu agricultura, legumicultura, creș­terea animalelor. În zonă sunt puțuri de gaze, deci un angajator im­portant e și Romgaz, alții fac na­veta la Târgu Mureș.

„Am făcut o școală profesională și am adus copiii acasă”

– Câte școli aveți în comună? Aveți pro­bleme cu aban­donul școlar?

– Avem patru școli, în care învață 462 de copii. Trebuie să vă spun că, încă de când eram con­silier local, am făcut de­mersurile înființării unei școli profesionale la Râciu. Îi vedeam dimineața pe elevii de clasa a VIII-a ple­când spre liceele din Târ­gu Mureș, apoi întor­cându-se seara, obosiți. Nu mai dădeau randament, mulți s-au apucat de fumat, de băut, de consumat dro­guri, abandonul școlar era la cote mari. În primul an, am umblat efectiv după elevi, acasă, să-i conving pe pă­rinți să-i lase la școala profesională. Am avut înscriși 28 de elevi, dintre care 10-12 erau în aban­don școlar, de un an sau doi. Avem un parteneriat cu USAMV Cluj-Napoca, cu IROM Reghin, Agrorom și altele. Acum, avem elevi în clasele IX-XI, care sunt pre­gătiți pentru meseriile de mecanic agricol și agri­cultor în culturi de câmp. Cea mai mare bucurie e că, astfel, am reușit să readucem mulți copii la școală.

– Au ce să facă în timpul liber? Există activități sportive în comună?

– La fotbal, avem echipă în Liga IV, și 60 de copii, pe diferite grupe de vârstă. Fostul fotbalist Ho­rațiu Cioloboc ne e consătean și, în onoarea lui,    orga­nizăm evenimentul „Prietenii lui Horațiu Ciolo­boc”, ajuns în acest an la cea de-a treia ediție. De fie­care dată, am avut alături nume de marcă ale fot­balului românesc, ceea ce ne bucură enorm. Sperăm să readucem în atenție oina, pentru că unul din Cetă­țenii de Onoare ai comunei, profesorul Bucur, acum pensionar, s-a ocupat ani la rând de echipa lo­cală de oină. Avem echipă de darts, cu doi copii care fac parte din echipa națională de darts a Ro­mâniei. Avem handbaliști și practicanți de diverse sporturi de contact. Anual, organizăm evenimentul „Drumul Râciului pe bicicletă sau în alergare”, la care par­ticipă 100-150 de persoane din tot județul, și al că­rui traseu – de 33 km – străbate toate satele co­munei, facilitându-le celor interesați cunoașterea zonei.

– Sunteți relativ aproape de Târgu Mureș. Sunt familii care au venit din oraș și s-au stabilit în comună, așa cum e tendința în ultimul timp?

– Sunt mulți care și-au cumpărat terenuri sau case și revin în sat, inclusiv oameni care nu sunt de loc de aici, dar au decis să se stabilească la noi, pen­tru că le place zona. Avem patru actori ai Teatrului Național Târgu Mureș, cu buletin de Râciu. Din fe­ricire, în doar doi ani, am reușit să asfaltăm aproape 25 km de drumuri, la fel cât se făcuseră din 1990 până în 2020. Marșăm mult pe asta, vrem să se ter­mine cu noroaiele, iar cei ce vor să se stabi­lească aici, să beneficieze de un minim confort.

– Am auzit că aveți un mod interesant de a interacționa cu cetățenii: adunările sătești.

– Nu facem nimic ieșit din comun. Facebook-ul de acum zeci de ani acesta era, adunările sătești. Le-am inițiat la începutul mandatului meu ca primar. Aici vine toată lumea și își spune oful, sunt, de fie­care dată, câte 200-300 de oameni. Dar, pentru că nu avem cum să-i ascultăm pe toți, am ales să mer­gem din casă în casă, ca să vorbim efectiv cu fiecare familie, le notăm problemele, le discutăm în primă­rie și le rezolvăm. Într-o comunitate, nu există doar probleme mari, lumea are și probleme mai mici, care se pot rezolva repede, în zile sau săptămâni, asupra cărora trebuie să ne aplecăm.

– Râciu este localitatea în care s-a născut marele învățat ardelean Gheorghe Șincai, corifeu al Școlii Ardelene. Cum îi cinstiți memoria?

– Cu Gheorghe Șincai ne mândrim că e al nostru, și noi suntem ai lui. E înmormântat în Slovacia, la Svinița, într-un cimitir mistuit cândva de foc, de nu se mai știe exact unde-i e mormântul. Am fost acolo, am amplasat o piatră funerară în memoria lui și am adus o urnă cu pământ, care va fi depusă într-un mormânt din biserica greco-catolică din Râciu, în semn de respect și de omagiu pentru ilustrul nostru consătean. Pregătim și un muzeu me­morial „Gheor­ghe Șincai”, ale cărui lu­crări, demarate în 2021, sperăm să fie fi­nalizate anul viitor.