TIA ȘERBĂNESCU: „Va fi o campanie electorală scăpată de sub control: mult irațional, multă improvizație, multă disperare, multă violență”

Analiza politică a lunii martie

„Suntem o țară bogată, dar trăim ca una săracă”

– Anul acesta s-a petrecut un mare eveniment, asupra căruia nu s-a insistat pe cât merită: pro­cesul Roșia Montană a fost câștigat de România. Un câștig de cauză și împotriva corupției clasei po­litice. Ce valoare are verdictul de la Washing­ton, care vine împotriva acțiunilor și previziunilor liderilor de la București?

– Dacă ar fi pledat politicienii noștri, am fi pier­dut, în mod sigur, acest proces. Din fericire, la Washing­ton a pledat o echipă de avocate foarte bine pregătite, care au reușit ceea ce părea im­po­sibil și au scutit România de plata câtorva miliarde de dolari. O afacere ciudată, ca să nu zic mai mult, fă­cu­tă de la bun început, nu atât cu gândul de a ex­ploa­­ta aurul, ceea ce oricum era foarte rău, ci de a in­duce o aparență de care să profite prin specu­la­țiile la bursă. A fost o înscenare care a adus mili­ar­­de, pe urma unor declarații contradictorii care ve­neau de la București, parcă special – când să salte pre­țul acțiunilor, când să îl scadă, spre profitul uno­ra… Din fericire, a existat o presiune uriașă din par­tea societății civile, revoltată de felul în care po­li­ti­cienii noștri se purtau cu rezerva de aur a Ro­mâ­ni­ei, o moștenire pe care o putem lăsa genera­ții­lor vii­toare, să aibă ce amaneta și ele, că și-așa le-am în­gro­pat în datorii. Pe fondul acestei pre­si­uni, Dacian Cioloș, pe atunci premier, a reușit să în­cadreze Roșia Montană în Patrimoniul UNESCO, fapt ce a închis această pseudo-afacere a „Gold Corpora­tion”. România a fost amenințată atunci cu solici­tarea unor pagube uriașe. Din feri­cire, s-a terminat cu bine epopeea fără de sfârșit a aurului românesc.

Cât despre vinovați, parcă văd că nu o să se mai cerceteze nimic. Au fost mai multe guverne impli­cate, fiecare aruncă vina pe celălalt. Nicio surpriză: ce afacere au făcut vreodată politicienii în câștigul României? Ori nu știu să facă afaceri, și atunci te întrebi de ce se mai bagă, ori știu, iar în schimbul pagubei aduse României, primesc comisioane sub­stanțiale. Dezgustător este că, după toate astea, mai fac și declarații de mare patriotism. Dar în cazul Roșia Montană, politicienii au avut ghinion, iar Ro­­mânia a câștigat procesul. S-a mai întâmplat asta și când cu litigiul cu Ucraina privind Insula Șer­pilor. Dacă apelezi la profesioniști, că mai sunt și din ăștia, nu doar șnapani și corupți, ai o șansă. Asta ar trebui să fie învățătură de minte: apelează la unii care se pricep! Politicienii noștri nu o fac, pentru că nu le convine. Degeaba avem atâtea re­surse, dacă nu reușim să profităm de ele. Suntem o țară bogată și trăim ca una săracă. Gândiți-vă ce-ar face Japonia, Olanda sau Israel, dacă ar avea resursele noastre!

S-ar putea să fie absenteism la alegeri

– Politicienii despre care vorbiți vin din nou în fața alegătorilor în acest an. Se lucrează de zor la listele electorale, au început să apară numele pentru funcțiile importante. Cum se prezintă oferta?

– Au început să apară nume, dar când te uiți ce propuneri sunt, îți dai seama că nu ne așteaptă ni­mic bun. Nu e nimic care să lase o speranță că res­pectivii candidați ar avea o brumă de pregătire, de interes sau de devotament. Totul se face exclu­siv pe calcule politice. Până și doamna „indepen­dentă, cu carieră solidă”, pe care și-o dorea Marcel Cio­lacu în fruntea listei la Europarlamentare, Ra­mo­na Chiriac, reprezentanta Comisiei Europene la București, a rezistat doar trei zile în capul listei PSD-PNL, s-a dus mâncând pământul, când a vă­zut ce viermuială e pe acolo. A rămas cap de listă fostul premier Mihai Tudose, ca Miluță Gheorghiu în „Coana Chirița”: dovadă că în spatele fiecărei femei independente stă un bărbat solid. PSD și PNL s-au „comasat”, invocând interesul național. O fac pentru interesul propriu, să se mențină ei în con­tinuare la putere, încă 10 ani. Ca atare, s-ar pu­tea să fie absenteism la alegeri, dacă nu, cum­va, de nervi, lumea va ieși să dea un vot negativ. Benefi­cia­rul ar fi, în cazul ăsta, AUR și, mai puțin, Alian­ța Dreapta Unită, care în scopul ăsta s-a constituit, ca o alternativă la „alianța rușinii”. Și ei sunt con­struiți exact pe același principiu: USR e de stânga, PMP și Forța Dreptei, de dreapta. Că e o variantă mai subtilă, se poate, dar principiul e același. Nu reușesc să convingă prea tare, în parte, și pentru că USR a mai fost la guvernare și s-a văzut cam ce poate.

A ajuns Capitala oraș „piedonal”

– Se conturează o luptă în trei, pentru Pri­mă­ria Capitalei. Gabriela Firea (PSD) și Sebastian Burduja (PNL) au pierdut bătălia pentru nomi­na­lizarea din partea coaliției, în favoarea docto­rului Cătălin Cârstoiu. Alături de el, a intrat în cursă și Cristian Popescu Piedone, pe lângă actu­a­lul primar general, Nicușor Dan. Cum se pre­figurează această bătălie politică?

– Coaliția PSD-PNL a dat încă o dată dovada capacității sale de a propune candidați cât de cât valabili, cât de cât credibili. A amânat desemnarea candidatului (Gabriela Firea mai avea un pic și, în capul ei, câștiga primăria), ca pe urmă să    propună un candidat comun, pe care să nu-l urască nici ăia, nici ăia. L-au găsit pe doctorul Cătălin Cârstoiu, de la Spitalul Universitar, de unde ne-a venit și be­lea­ua Sorin Oprescu. E acolo o pepinieră de ca­dre, me­dicale și nu numai. Cârstoiu vine pe clișeul cunoscut, „cum vindecă el orașul”. Îl pune în cârje, că e ortoped. Omul nu are pic de carismă, măcar Oprescu avea ceva de șmecher, care plăcea unei părți din electorat. Credibilitate zero, deocamdată, notoritate la fel, carismă zero. Fac și o campanie ră­suflată, că nu știu altceva: sădesc un copac, taie o panglică, vizitează un șantier. Cristian Popescu Piedone sparge tiparele, dar le sparge în sens rău. Deci, se poate și mai jos. Merge cu parizer și ceapă pe șantier, merge cu roaba în studioul TV. Chiar el s-a descris: „provin din pleavă și am rămas în pleavă”. Săracul, o fi vrut să zică ceva cu ple­be, dar nu l-a ținut vocabularul și, fără să vrea, a rostit un adevăr. Stilul ăsta prinde: deocamdată, e pe primul loc în sondaje. A ajuns Capitala „oraș pie­do­nal”! Are un mic avans, dar Nicușor Dan stă, și el, destul de bine. El are un electorat cucerit deja cu „Salvați Bucu­reș­tiul”, un electorat anti-PSD. E și el poticnit, și la vorbă, și la port, dar are un elec­torat stabil. La Cârstoiu, electoratul abia se coagu­lează și pare greu de crezut, cu toate „mașinăriile” politice ale PSD și PNL, bune de programul „Ra­bla”, că va reuși să-i prindă din urmă pe cei doi. E și varianta ca Piedone să se retragă la un moment dat, să-și vândă locul la carne, cum se întâmpla pe vremea lui Ceaușescu. E posibil să renunțe, în schim­bul unui loc de europarlamentar pentru fiica sa sau în schimbul unor dosare la DNA, că a cam început să plouă cu dosare. Au apărut deja discuții despre Cârstoiu, care are o avere incomensurabilă, trecută, însă, pe firmă. Pe declarația de avere, e doctor cinstit, s-a gândit și la asta! DNA va juca un rol important în acest proces electoral. S-ar putea să avem surprize, să apară defecțiuni exact când trebuie, în favoarea cui trebuie.

„Lui Iohannis îi stă mai bine când tace”

–    Cum credeți că va arăta, politic, toamna?

– Alegerile locale și cele europarlamentare vor fi un indicator bun pentru ce se va întâmpla în toam­­­nă. Sondajele mai mint, comentariile exage­rea­ză, politicienii manipulează în neștire. Alegerile sunt evaluarea națională, și se știe că noi stăm prost la evaluarea națională. Vom vedea și cât e electo­ra­tul de pregătit să evalueze corect partidele poli­tice. Dacă lucrurile vor merge ca până acum, vor urma degradări din ce în ce mai accentuate în toate domeniile, în educație, în sănătate, ceea ce e fatal pentru orice societate. Peste toate astea, mai vine și avalanșa inteligenței artificiale, cu toate falsurile, pe care mulți le iau de bune. Va fi o campanie elec­torală scăpată de sub control: mult irațional, multă improvizație, multă disperare, multă violență.

– Klaus Iohannis și-a anunțat, recent, can­didatura la postul de secretar general al NATO, „în numele României și al Europei de Est”. Cum vede lumea occidentală decizia aceasta? Ce vrea, de fapt, Iohannis?

– Anunțul președintelui a fost o surpriză. Nu e clar cum l-a mandatat România să facă declarația asta, nici cum l-a mandatat Europa de Est. Dacă te dai reprezentantul Europei de Est, te pozi­țio­nezi ca rival al Europei de Vest. România a fost mereu solidară cu Vestul în ultimii 30 de ani, ăsta era punc­tul nostru forte, căci Vestul are arme să ne ape­re, în caz că Putin pune la cale vreun atac.    Iohannis se poziționează prost, în partea care se opune mersului firesc al NATO. Prin ce a făcut, amână numirea unui nou șef NATO în plin război. E o mișcare în interes personal, în interesul României sigur nu e. Se spune că ar forța candida­tura în schimbul unui post bun la UE. Dar și așa e un calcul meschin. Lui Iohannis îi stătea mai bine când tăcea. În cazul ăsta, a ratat o ocazie bună.