Calendar cultural
Nu știu de unde ar trebui să încep descrierea acestor locuri pentru a vă convinge să ajungeți și dvs., neapărat, pe drumurile vacanței, la Ipotești, satul în care s-a născut Eminescu. Să pornesc oare de lângă Lacul cu nuferi înfloriți, peste care plutește ceața dimineții, mult încă după răsăritul soarelui? De la potecile umbroase ale pădurii bătrâne din apropiere sau, poate, de la colinele blânde care se adună și se opresc parcă toate în fața unei case albe cu pridvor? De la cristelnița din biserica veche, care păstrează cu modestie amintirea încreștinării unui Luceafăr, sau poate de la parfumul risipit cu generozitate de zecile de tei înfloriți? Ca să vă atrag și mai mult, aș putea să-mi închipui cum arăta Ipoteștiul în copilăria și tinerețea lui Eminescu și poate că acest exercițiu de imaginație v-ar ajuta să înțelegeți și mai bine ce se întâmplă azi în locul nașterii lui. Dar ca să nu greșesc, am cerut ajutorul doamnei Ala Sainenco, manager al complexului care poartă numele marelui nostru poet.
ALA SAINENCO, directorul “Memorialului Ipotești”
“A fost o mare sărbătoare a poeziei”
– Suntem la Memorialul Ipotești, gazdă a Festivalului “Zilele Eminescu”, iar dvs. conduceți de câțiva ani activitatea acestui centru de cultură. Ce cuprinde acesta, ce înseamnă azi această instituție?
– Memorialul Ipotești are calitatea de muzeu-colecție publică, prin Casa Memorială “Mihai Eminescu” și prin Muzeul “Mihai Eminescu”, dar este și un centru de cercetare, cunoscut sub numele Centrul Naţional de Studii “Mihai Eminescu”. Acesta identifică parteneri interesați de studierea operei eminesciene și a literaturii române în general, inclusiv prin stagiile anuale de cercetare și traduceri. Instituția noastră găzduiește o foarte bogată Bibliotecă Națională de Poezie “Mihai Eminescu”, o colecție de artă și săli de expoziție. Pe lângă acestea, în complex mai există o Casă țărănească de epocă, amenajată ca muzeu etnografic, cu obiecte ale culturii tradiționale din zona Botoșaniului, și Biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, monument istoric de sfârșit de secol XVIII, aflată în apropierea casei memoriale. Dar Memorialul Ipotești nu înseamnă doar clădiri și parc, noi desfășurăm și activități de editare de carte și a unei reviste de specialitate, Glose. De asemenea, avem proiecte anuale, tabere, concursuri, ateliere de literatură care fac din instituția noastră un centru complex cu activități diverse. În perioada imediat următoare, vrem să înscriem Memorialul Ipotești în ceea ce se numește, în sistemul și politica culturală actuală europeană, The New European Bauhaus. Proiectul depus de noi a acumulat cel mai mare punctaj și de aceea putem vorbi acum despre Memorialul Ipotești ca despre un Centru pentru Arte, Cercetare, Educație și Agrement. Mai vreau să adaug că susținem și turismul cultural, având spații de cazare, tip apartament şi tip bungalow, cu o capacitate de 59 de locuri.
– De curând s-au încheiat manifestările care au marcat 135 de ani de la moartea lui Eminescu. Ce a adus nou această ediție?
– A intrat deja în tradiție să-l sărbătorim pe Eminescu în cadrul Festivalului “Zilele Eminescu”, care se organizează la Botoșani anual, în jurul datelor de 15 Ianuarie (ediția din iarnă) și 15 Iunie (ediția din vară). Ediția din acest an s-a desfășurat cu sprijinul Ministerului Culturii și al Consiliului Județean Botoșani și am propus un nou concept, care a inclus: Festivalul de Debut, Târgul de Carte și Arte și gala de acordare a Premiului Național de Poezie “Mihai Eminescu” – Opus Primum. Tot la Botoșani a avut loc în această perioadă și prima ediție a Târgului de Carte și Arte, o noutate pentru orașul Botoșani. Târgul a întrunit 16 edituri din diferite orașe ale țării și din Republica Moldova. Zilnic, au avut loc prezentări, lansări de carte, recitaluri, mese rotunde cu discuții între poeți și editori. Târgul de carte s-a încheiat cu proiecția și discutarea filmului “Elixir” (regia – Nicolae Mărgineanu; scenariul – Viorel Ilișoi) și cu un recital de muzică: “Dialogurile dragostei” – lieduri, pe versuri semnate de Mihai Eminescu și Veronica Micle, interpretate de profesori și studenți ai Universității Naționale de Arte “George Enescu” din Iași. La Memorialul Ipotești a avut loc și acordarea Premiului Național de Poezie “Mihai Eminescu” – Opus Primum (care numără 26 de ediții). În baza deciziei unui juriu național, câștigător a fost declarat Alexandru Funieru, cu volumul “Candelabre în valul artificial”, scos la Casa de Editură Max Blecher.
– Cum ați simțit, ca organizatori, reacția celor prezenți la manifestările culturale, scriitori, editori, public?
– Sperăm că tot ce s-a întâmplat în aceste zile a fost o reală sărbătoare a poeziei de calitate. Și drept dovadă că a fost așa, era liniștea care se instaura atunci când își citeau textele poeții. Intenția noastră este să organizăm mereu evenimente cu impact real, pe gustul publicului, având ca scop promovarea textului eminescian, dar și a autorilor și a poeziei contemporane, educând și publicul spre înțelegerea acesteia.
– Mai spune ceva poezia lui Eminescu generației de azi, mult mai puțin interesată de clasici?
– În toată această perioadă a “Zilelor Eminescu”, am avut mai multe activități cu copii și tineri: de la desene inspirate de opera eminesciană, până la lecturi publice, cluburi și ateliere de poezie, dar și discuții pe marginea textului eminescian. Copiii au fost foarte receptivi la aceste activități. Cei mai mari au sprijinit ca voluntari buna desfășurare a activităților, ceea ce mă face să cred că ei chiar sunt interesați de ceea ce se întâmplă în orașul lor în aceste zile. În cazul receptării lui Eminescu, partea mai complicată ține de mitul și clișeele în care este de multe ori învăluit poetul. Încercăm să prezentăm opera lui Eminescu “deschis”, să organizăm activitățile în așa fel încât generația de azi să citească înțelegând textul eminescian, descoperindu-i valențele ascunse. Eminescu poate fi redescoperit, dincolo de ceea ce oferă manualul școlar sau o anumită tradiție clișeizantă, care s-a instituit pe alocuri.
Foto din arhiva Memorialului Ipotești
