Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

DIN LUMEA ȘTIINȚEI

SĂNĂTATE

Vom fi mâncați de ciuperci?

• Noile specii fungice care apar devin tot mai periculoase. Numărul infecțiilor crește, și în cazul persoanelor cu un sis­tem imunitar slab, ele pot fi mortale •

Candida auris (Foto: Getti Images – 4)

Se află pretutindeni în aer. În fiecare zi in­halăm, de exemplu, sporii de Aspergillus fumigatus, un mucegai care poate infecta plămânii. Sau Candida auris, una dintre puținele ciuperci care se pot trans­mite de la pacient la pa­cient: acest agent patogen circulă prin spitale și duce uneori la infectarea sân­gelui, care are poten­țial letal (septicemie).

În ultimele decenii, infecțiile fungice invazive au devenit mai frecvente. În cazul acestor boli, ciu­per­cile pătrund în organism și atacă organele in­terne sau fluxul sanguin, putând duce la septi­cemie. „Infecțiile fungice invazive prezintă un risc tot mai mare pentru sănătatea umană”, a avertizat micro­biologul Shawn Lockhart, de la Centers for Di­sease Control and Prevention (CDC) din SUA.

Patru milioane de decese pe an

Ciupercile se numără printre cele mai comune forme de viață de pe pământ, probabil există cinci milioane de specii diferite. În sol, ele sunt adesea descompunători utili sau trăiesc la rădăcinile plan­telor, stabilind cu acestea o relație de inter­depen­dență. Însă ele pot fi și distructive. Anumite ciu­perci au nimicit în ultimele decenii aproape toți castanii din Statele Unite, au ucis bananierii, au distrus coloniile de lilieci și au provocat numeroase decese în rândul amfibienilor.   

Despre câteva sute de specii de ciuperci se știe acum că le pot provoca boli și oamenilor. Majo­ritatea acestor afecțiuni sunt destul de inofensive, precum infecțiile fungice ale unghiilor, cele care apar între degetele de la picioare sau pe mem­bra­nele mucoase. Specialiștii avertizează însă că, în cazul anumitor persoane, mai ales al celor care au contacte frecvente cu sistemul sanitar sau care au un sistem imunitar slăbit, ciupercile pot prezenta un risc serios pentru sănătate. În fiecare an sunt afectați 6,5 milioane de oameni de infecții fungice invazive. Ele au provocat anual circa 4 milioane de decese – de două ori mai multe decât estimau experții până acum.

Infecțiile cu anumite ciuperci din ordinul Mucorales pot fi de-a dreptul terifiante. Fungii patogeni atacă fața, creierul sau plămânii și pot ucide rapid pacienții, dacă aceștia nu sunt tratați cu medicamente sau dacă țesutul afectat nu este în­depărtat. Această afecțiune, care până acum era ra­ră, a provocat în India mii de decese în timpul pan­demiei de coronavirus.

Imune la medicamente

Ciuperci care atacă plămânii

Dar de ce unele specii de ciuperci devin brusc un pericol? Când se con­fruntă cu medicamentele antifungice, specimenele individuale se adaptează. Ele devin imune la aceste substanțe și se pot repro­du­ce cu atât mai bi­ne. In­fecțiile fungice invazive dez­voltă o rezistență tot mai mare la me­dica­men­tele antifungice.

Un exemplu este Tri­chophyton indotineae, o ciupercă a pielii din ce în ce mai rezistentă, care s-a răspândit în multe țări por­nind din India. Agen­tul patogen provoacă le­ziuni care dau mâncărimi și poate persista mult timp. El s-a putut    înmulți la scară largă, din cauza uti­lizării excesive a cre­melor antifungice. Agen­tul patogen Candida au­ris, care este rezistent la multe medicamente anti­fungice și dezinfectante obișnuite, s-a răspândit acum în întreaga lume și constituie un adevărat fla­gel în India, în Africa de Sud și în anumite regiuni din Spania și Italia.

Schimbările climatice le înmulțesc

Rezistența anumitor fungi se poate dezvolta și în agricultură, din cauza substanțelor folosite în culturi precum cea a grâului sau a orzului. Astfel se dezvoltă pe câmpuri tulpini rezistente, împotriva cărora nu mai ajută nici un fel de remedii.

Schimbările climatice ar putea crește riscul apariției unor noi tipuri de infecții fungice. Majo­ritatea speciilor de ciuperci nu se simt confortabil în organismul uman, deoarece temperatura corpului nostru este prea ridicată pentru ele. Dar pe măsură ce temperaturile cresc, s-ar putea dezvolta mai mul­te variante, care să to­lereze mai bine căldura corpului uman.

„Faptul că atât de mulți oameni mor în ur­ma unor infecții fungice se explică, nu în ultimul rând, și prin progresele înregistrate de medicina modernă. După trans­plan­tul de organe sau în tim­pul tratamentului on­cologic, mulți oameni tre­buie să ia medica­men­te care reduc răspunsul imu­nitar al organismului la ciuperci. „Aceste per­soane se confruntă cu un risc crescut de infecții fungice invazive”, spun specia­liștii. În cazul lor, o gură de aer contaminat cu spori de mucegai, care în mod normal ar fi fost distruși de celulele imune, poate în­semna moartea.

BIOLOGIE

Furia delfinilor uriași

• Bagă groaza în amatorii de excursii pe apă. Se pare că de vină sunt modificările climatice •

„Pirații” din Marea Mediterană

Jocuri de copii

Orcile, cea mai mare specie din familia delfi­nilor,    au până la zece metri lungime și cântăresc peste cinci tone. Ele se hrănesc cu ton, heringi, foci, pinguini și păsări marine și atacă de asemenea re­chinii, delfinii mici și alte cetacee. Dar până la pandemie, nu au luat în vizor și ambarcațiunile cu pasageri.

Un grup de turiști germani, aflați în vacanță în Italia, au ieșit la o plimbare pe mare, într-o ambar­ca­țiune cu pânze. Dar când le era mai dragă viața, un grup de delfini iviți pe nevăzute din apă au atacat ambarcațiunea și au smuls o bucată mare din ca­pătul cârmei, care avea peste doi metri lungime. Aler­tată, poliția de coastă a ajuns înainte ca ambar­cațiunea să se ducă la fundul apei.

Ultimul incident major s-a produs pe 24 Iulie, în strâmtoarea Gibraltar. O altă ambarcațiune cu pânze a transmis un SOS, însă atunci când au sosit reprezentanții pazei spaniole de coastă, ea era deja pe jumătate scufundată. „Cei trei ocupanți – doi bri­tanici și un italian – au fost salvați la timp, dar barca cu pânze s-a scufundat”, a raportat serviciul spaniol de salvare maritimă.

Asemenea atacuri erau necunoscute până în urmă cu puțini ani. Primele incidente au fost sem­nalate în anul 2020, când ne aflam în plină pan­demie, și au fost filmate în multe cazuri. Pe în­registrările video se aud țipetele celor surprinși: „Uau, ce fiară uriașă!” și „Ne-a înșfăcat!”. În acest an, au existat, până la sfârșitul lunii Iunie, 84 de in­teracțiuni în largul coastelor Spaniei și Portugaliei. Șase bărci au fost atât de grav avariate, încât au tre­buit să fie remorcate.   

Presa spaniolă a vorbit despre temerile tot mai mari pe care le resimt mai ales proprietarii iahturilor de lux, care nu mai îndrăznesc să se aventureze în largul mării și ajung ade­sea să nu se mai bucure de ambar­ca­țiunile lor scum­pe. Din ce în ce mai mulți marinari și pescari din regiune le cer au­torităților „solu­ții”, precum și despă­gubiri pentru veniturile pierdute.

De ce au devenit violenți delfinii?

Deși orcile trăiesc în întreaga lume, doar cele din zona italiană și ibe­rică s-au manifestat pâ­nă acum în acest mod misterios. Dar cum se explică vio­lența lor? De ce atacă doar în strâmtoarea Gibraltar și, parțial, în zona Mediteranei ita­liene și în largul coastei Portugaliei, pre­cum și pe coasta de vest a Franței? Cerce­tătorii recu­nosc că nu au încă răspunsuri certe la aces­te întrebări.

Există, totuși, două teorii. Potrivit uneia dintre ele, aceste animale extrem de inte­ligente au inventat, pur și simplu, un joc nou, „de-a răzbiul cu oamenii”. O a doua variantă ar fi că orcile reac­țio­nează față de o experiență negativă, precum prin­derea lor într-o plasă de pescuit sau ciocnirea de o ambarcațiune. Plictiseala ar putea juca, de ase­menea, un rol. Orcile ar putea ataca băr­cile, ca urmare a interdicțiilor vizând pes­cui­tul, datorită cărora există o abundență de ton. De­oarece își petrec mai puțin timp în căutarea hra­nei, ele au la dispoziție mai mult „timp liber” și se „joa­că” cu navele.                                                                                                                                                               

Pentru a elucida misterul, organizația spaniolă „Ecologistas en Acción” a început în Iulie o călă­torie de o lună, cu o ambarcațiune cu pânze, la care au participat până la 60 de activiști și cercetători. În prim planul preocu­pă­rilor lor nu se află însă grija față de marinari, ci cea față de… binele orcilor. Aces­­tea se află pe „lista roșie” a speciilor pe cale de dis­pariție și sunt amenințate, în special în strâm­toarea Gibraltar, de schimbările climatice, de po­lua­rea apei și de creșterea traficului ma­ritim, pre­cum și a zgomotului.

Furia cetaceelor e provocată de om. Creșterea temperaturii, ex­plozia transpor­tu­rilor pe ma­re, gălăgia și poluarea apelor sunt alte cauze de revoltă. Schimbările de mediu nu-l ame­nință doar pe om, ci și pe bietele ani­male.

Atacuri, dar fără victime

Din 2020 până în 2024, s-au produs peste 500 de interacțiuni ale orcilor cu diverse ambarcațiuni. Peste 250 dintre na­vele im­plicate au fost avariate. Orcile obișnuiesc să îm­pingă cârmele cu capul sau să le muște, ru­pându-le ori desprin­zându-le cu totul. Al­te­ori zgârie cu dinții carenele, provo­cându-le uneori chiar și găuri. În înver­șunarea lor, se întâm­plă ca orcile să răsucească ambar­ca­țiunile cu aproape 360 de grade. Până acum, însă, ni­cio persoană nu a fost rănită. Frec­vența atacurilor a crescut însă de la an la an, ajun­gându-se, de exemplu, de la doar 52, în 2020, la 207, în 2022. Un inci­dent apar­te s-a petrecut în Iunie 2023, când orcile au atacat un iaht aflat la o distanță conside­rabilă de zona obișnuită, și anume în Marea Nordului, în apropiere de Shetland. În urma acestei in­teracțiuni, au apărut spe­culații potrivit că­rora comportamentul orci­lor din Marea Medite­rană ar putea în­cepe să fie imitat și de alte popu­lații de orci. Bizar este că distanța care le des­parte este de mii de kilometri. Comu­nică telepatic?

Fără provocări

Orcile atacă o barcă

Din câte s-a putut constata, țintele predilecte ale orcilor sunt bărcile cu pânze care au o lungime me­die de 12 metri și care călătoresc cu o viteză medie cu puțin peste 10 km pe oră, o viteză pe care orcile o egalează cu mare ușurință. Interacțiunile dintre orci și ambarcațiuni s-au produs cel mai adesea în timpul zilei, mai ales în jurul prânzului, și au durat de regulă mai puțin de o jumătate de oră. Au existat însă și cazuri în care ele s-au pre­lungit timp de aproa­pe două ore. Atunci când echipajele ambarca­țiu­nilor atacate au încercat să mărească viteza, or­cile au părut să fie mai degrabă întărâtate, ata­când cu și mai multă vigoare. În schimb, atunci când echi­pajele și-au încetinit sau și-au oprit com­plet am­barcațiunile, orcile au părut să-și piardă interesul.

Mai inteligente decât oamenii

Dincolo de faptul că sunt extrem de masive, orcile se remarcă și prin faptul că au o vedere foarte bună, atât sub apă, cât și la suprafață, un auz excelent și un simț tactil bine dezvoltat. În plus, sunt extrem de inteligente. Delfinii, se știe, au mai multă materie cenușie și mai mulți neuroni corticali decât orice mamifer, incluzând și oamenii. Ei învață unii de la alții, folosesc un soi de dialecte și își transmit cunoștințele de la o generație la alta. Femelele trăiesc în medie 50 până la 80 de ani și se numără printre puținele mamifere care se con­fruntă la un moment dat cu menopauza. Extrem de interesantă este și viața socială a delfinilor gi­ganți, care are o complexitate comparabilă cu cea a ele­fan­ților și a primatelor superioare. În unele grupuri, orcile trăiesc toată viața alături de mama lor, ba uneori au fost văzute grupuri în care conviețuiau reprezentanții a nu mai puțin de patru generații. Existența de zi cu zi și-o petrec căutând de mân­care, călătorind, odihnindu-se și socializând. Une­ori fac salturi spectaculoase la suprafața apei sau o plesnesc cu coada. Motivele ar putea fi dintre cele mai diverse. Ar putea fi, de pildă, un joc erotic, sau un fel de a se amuza. Ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri nu este doar violența lor bruscă, ci, mai ales, inteligența lor. Dacă vor să ne spună că sun­tem pe-un drum greșit? Problemele grave de me­diu, nu sunt doar ale noastre, ci și ale lor, iar ma­nifestările lor violente sunt proteste. „Opriți pră­pădul, până nu este prea târziu!”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.