TIA ȘERBĂNESCU: „Un stat obez stă în cârca unui mediu privat, tot mai prost plătit și tot mai muncit”

Analiza politică a lunii august

„Niciun protocol din lumea asta nu te împiedică, medic fiind, să salvezi vieți”

– Avem din nou un mare scandal în domeniul me­dical românesc, la Spitalul „Pantelimon”. An­che­ta e în desfășurare, dar ce știm cu certitudine până acum e doar faptul că nu avem un cadru legal care să definească suficient de clar situațiile-limită de la ATI. Cum e posibil acest lucru în anul 2024, într-o țară membră de ani de zile a Uniunii Europene?

– Noi avem scăpări și acolo unde avem pro­to­coale extrem de precise. Să nu ne mire că apar de­zas­tre acolo unde nu avem protocoale. Se dă vina pe protocoale, dar niciun protocol din lumea asta nu te împiedică, me­dic fiind, să salvezi vieți și să faci totul în favoarea pacientului. S-a spus că scăderea dozei de noradrenalină (acum au devenit toți experți în noradrenalină, nu mai ai loc de ei pe la TV!) se practică de mult în Terapia Intensivă, din toată lumea, cu rezultate mai bune sau mai pu­țin bune. Întrebarea e dacă la Spitalul „Pante­li­mon” ea a fost folosită în favoarea pacientului sau nu. A fost salvat astfel vreun pacient? Cu 17 morți în 3 zi­le, s-a dovedit că n-a prea fost în favoarea pacien­tului, dimpotrivă. Ba, un raport al medicilor legiști arată că unul dintre pacienți a murit la o oră după scăderea do­zei. Următoarea întrebare e dacă asta a fost făcută cu intenție sau din prostie, neglijență, superficialitate, lipsă de inspirație profesională. Sunt probe și se mai adună. Cele două doctorițe pu­se sub arest de o instanță au fost eliberate de o alta… Din păcate, ăsta e sistemul me­dical și ce s-a întâmplat la „Pantelimon” se poate în­tâmpla la ori­ce spital și la orice specialitate, din do­rința de a eli­be­ra cât mai repede paturi, că sunt puține. De câte ori nu s-au văzut cazuri în care pacienții erau trimiși imediat acasă după operații, lăsați să se trateze cum pot ei? Sunt medici ATI români și de la noi, și din Franța, și din Germania care susțin că e de neconceput ca un medic să aibă intenția de a-i face rău pacientului. Aprioric așa e, numai că reali­tatea, din păcate, ne con­trazice. Câți mai respectă jurământul lui Hippocrate și, în general, cine mai respectă legile cu atâta sfințenie încât să bagi mâna în foc că nu se întâmplă niciodată nenorociri? Cazul de la „Pantelimon” a împărțit în două    lumea medi­ca­lă, dar sunt tensiuni și între pacienți și corpul me­dical. Unii refuză să se mai ducă la spital la „Pan­telimon”, i se zice acum „Spitalul morții”.

Să vedem, însă, cum s-a acționat oficial: mi­nis­trul Sănătății, Alexandru Rafila, și-a trimis cor­pul de control acolo prin Aprilie, când s-a întâmplat nenorocirea. Nu s-au descoperit nereguli, totul era în ordine. În urma scandalului, fiind campanie electorală, cu riscul să cadă totul în capul PSD-ului, a reacționat și premierul Marcel Ciolacu, care și-a trimis și el corpul de control. Nu s-a publicat niciun rezultat, în schimb Rafila cere un corp internațional de control, format din experți ATI. E o vor­bă cele­bră: corb la corb nu-și scoate ochii. Ei bine, nici corp la corp nu-și scoate ochii! Vor doar să câștige timp, ca să uite lumea.

De fapt, nu e vorba despre o secție a unui anume spital, e o bubă a întregului sistem, peste tot apar astfel de cazuri, mulți oameni mor cu zile prin spitale. Sunt medici care își fac bine treaba, slavă Domnului!, dar și ei sunt prinși în acest sistem atât de căpușat, plin de aranjamente și de interese private, în care degeaba bagi tot mai mulți bani, că ei se scurg prin diverse canale, în anumite buzunare particulare, iar calitatea serviciilor rămâne aceeași, dacă nu cumva scade de la an la an. S-a ajuns până acolo încât medicii sunt amenințați de oa­meni, primesc amenințări și cei care au făcut denun­țu­rile de la „Pantelimon”, a primit amenințări și minis­trul Rafila, chiar în fața Guvernului. „Statul eșuat” a mai făcut niște victime și a dat încă o dovadă a incom­petenței și a cinismului său.

„Avem un aparat administrativ supra-supra încărcat. E ca un autobuz cu 15 locuri, în care stau 250 de persoane claie-grămadă!”

– Cinismul sistemului se vede nu doar în Sănătate. Ultimele statistici arată că salariul mediu net al bu­ge­tarilor e mai mare cu 2.000 de lei pe lună decât sa­la­riul mediu net pe economie. Ce spune asta despre România de azi ? 

– Statistica aceasta spune totul despre dezechilibrul major din economia noastră, care duce la deficitul bu­ge­tar major, pe care nu îl poți acoperi oricâte taxe ai mai inventa. Oricât de bine ar merge economia, noi tot în deficit suntem! În fiecare zi ne împrumutăm ca să susținem sistemul de pensii și cheltuielile curente ale unui aparat administrativ supra-supra încărcat. E ca un autobuz cu 15 locuri, în care stau 250 de persoane, cla­ie-grămadă! Fiecare partid care a venit la putere de 34 de ani încoace, neputând să-i dea afară pe cei dinainte, din pricina contractelor colective de muncă, mai adă­u­gau un strat, ca să-i aducă și pe ai lor. Și așa se mai mă­rea cu 10% schema de personal. Următorul făcea la fel, mai aducea o pătură. Primăria Capitalei are angajați câți n-a avut Combinatul Siderurgic Galați în vremurile de glorie! În provincie, la fel: ai 17 angajați la o comună de 700 de locuitori, și toți pe salarii mari. Toate insti­tu­ții­le sunt căpușate cu rubedenii, cu incompetența de ri­goa­re. Unii se mai și pricep, dar nu sunt îndeajuns încât să facă lucrurile să meargă. Priviți la TAROM: o epavă întreținută de stat, unde toți angajații sunt rude între ei. Toate companiile de stat se prăbușesc sub greutatea propriilor angajați. Un stat obez stă în cârca unui mediu privat tot mai prost plătit și tot mai muncit. Se lăuda Ciolacu că va tăia în carne vie, în schimb, a mai angajat, a mai creat niște instituții care nu taie carne, ci frunze la câini. De tăiat, taie exact de unde nu trebuie. Ro­mâ­nia, în momentul de față, e incapabilă de reformă, pur și simplu!

– Ca să rotunjim tabloul sistemului public: fostul șef al Poliției Constanța din timpul cumplitului acci­dent auto de la 2 Mai, când doi tineri au fost spulberați de un șofer drogat, a fost numit recent… consul în Pakistan. Ce mesaj transmite o astfel de numire semnată de premierul Marcel Ciolacu?

– Consulii sunt numiți de guvern, nici nu trebuie să aibă pregătire diplomatică. De obicei, sunt puși tot felul de clienți ai casei: jurnaliști, politicieni etc. De data as­ta, Marcel Ciolacu a dat un semnal cât se poate de clar, că nu îl deranjează incompetența – căci era vorba de incompetență crasă în cazul de la Constanța. Lăsat liber de Poliție, acel șofer a ucis doi tineri. Procesul cazului de la 2 Mai se tot tergiversează, e acolo o judecătoare cinică. Mă aștept să o văd și pe ea consul pe undeva, cât de curând. Oricum, pensie specială zdravănă va avea, sunt premiați toți incompetenții.

„«Ziua recoltei» s-a dovedit «Ziua revoltei»”

– Unul dintre evenimentele cele mai așteptate din acest an e mult-trâmbițata recalculare a pensiilor. Este un demers corect?

– La sfârșit de August, au început să vină deciziile de recalculare a pensiilor, de care se vorbește de aproape un an. S-au creat așteptări uriașe, în fiecare zi, tot felul de experți țineau pensionarii agățați de ecrane, calculând și recalculând pensiile. Pe asta miza Ciolacu când își dorea alegerile prezidențiale în Septembrie, ca să bene­fi­cieze de impactul pensiilor. Se și vedeau bieții oameni cu pensiile duble! Au început apoi să vină deci­ziile: față de așteptările create în luni de zile, oamenii s-au tre­zit cu măriri foarte mici, ba unii acuză și erori de cal­cul. Să zică mersi Ciolacu, că nu sunt alegerile acum, la cât de dezamăgită e lumea! Nu s-au învățat să fie mai rezonabili când promit. Între timp, prețurile au explodat. N-a anunțat nimeni că se dublează, s-au dublat singurele! Din primăvară până în toamnă, chiar s-au du­blat. Și așa, orice mărire, cât de substanțială, era înghițită de inflație. Zicea ministra Simona Bucura Oprescu când au pornit deciziile: „Azi e ziua recoltei pen­tru pen­sio­nari”. „Ziua recoltei” s-a dovedit „Ziua revoltei”, pentru că s-au enervat foarte mulți oameni. Deși urma să fie un succes aducător de voturi, recal­cu­larea pensiilor se dovedește un handicap electoral. Acum culeg roadele: au semănat așteptări, culeg revolte!

Traian Băsescu cum vede o blondă, cum și-o imaginează președinte”

– Suntem în Septembrie, și pregătirea alegerilor prezidențiale a intrat pe ultima sută de metri. Până la urmă, cine vor fi actorii principali?

– Într-adevăr, mai sunt câteva luni până la alegerile prezidențiale și abia acum se clarifică cine candidează. Unii erau anunțați, dar nu oficial. Alții erau dați ca siguri, dar nu-și asumaseră oficial candidatura. În ultima vreme s-au schimbat strategii, s-au schimbat chiar candidați – cazul USR, unde Cătălin Drulă a decontat eșecul în alegerile locale și europarlamentare, iar acum Elena Lasconi candidează la prezidențiale și încearcă din răsputeri să schimbe încadrarea partidului, văzut ca unul progresist, de stânga, și să-i construiască o imagine mai aproape de dreapta. Doamna Lasconi nu are anvergura de a spera să intre în turul II, așa cum cre­de Traian Băsescu, care cum vede o blondă, cum și-o imaginează președinte, dar poate să joace un rol im­portant sau poate spera să obțină ceva pentru partidul său printr-o asociere cu PNL într-un pol de dreapta.

A sărit și Crin Antonescu, care de 10 ani stă la Bru­xelles pe banii nevestei, doamna Adina Vălean, pusă euro­parlamentar de PNL și de Nicolae Ciucă, pe care, până să se facă listele, îl lăuda – „un om cumsecade”, „onoare de militar”. Acum, după ce s-a văzut cu nevasta încă un mandat la Bruxelles, unde își vede el de tabie­tu­rile lui, a devenit foarte activ și foarte revoltat. I-a fă­cut pe cei din PNL incompetenți, mediocri, cu Ciucă în frunte, a cărui campanie cu cartea e „ridicolă”. Nu zic că nu e adevărat, dar când o spune Crin Antonescu parcă îți vine să îi bați obrazul și să îi aduci aminte cum serba el ziua de naștere a lui Victor Ponta pe stadion, cu mii de oameni aduși cu autocarele, cum a distrus PNL-ul, unindu-l cu PSD, oficial, nu așa, la guvernare, ca acum, cum rânjea pe panouri lângă Mircea Geoană și lângă Victor Ponta, cum țopăia în curtea PSD-ului. Tu, care n-ai făcut nimic toată viața, vii și dai lecții?! Ai un pic de obraz și vezi-ți de tabie­turile tale, că are cine să le spună PNL-iștilor și că sunt mediocri, și că sunt incompetenți, și că sunt fanfaroni și demagogi! După ce ai distrus PNL-ul, ai face bine să stai acolo și să te bucuri că PNL-ul ăsta, așa cum e, te-a făcut pe tine președinte de partid, te-a ținut în Par­lament și acum te ține la Bruxelles prin banii nevestei.

Revenind la cursa pentru președinție, Marcel Cio­lacu a tot ezitat să candideze, dar până la urmă și-a asu­mat intrarea în cursă. Deci, îi avem pe el, care n-a avut încotro, pe Nicolae Ciucă, „ostașul în slujba țării”, pe Elena Lasconi, ca un „iepuraș” în zona dreptei, după care vine „blocul suveranist”: George Simion, Diana Șoșoacă și Cosmin Gușă, ca inde­pen­dent. Gușă a vrut să-i „unească” pe Simion și Șoșoacă, cu el la mijloc, că poate îi pica și lui ceva, îl puneau poate șef la SRI, poate ministru. L-au invitat pe Simion la discuții, dar el nu s-a dus, a trimis trei femei, una mai necunoscută ca alta, pe care Șoșoacă le-a dat pe ușă afară. A eșuat împăcarea. Împreună, puteau coa­gu­la un procent mai amenințător, așa, se mai risipesc voturile „suveraniste”. „Independenți” sunt Mircea Geoană, Cristian Diaco­nes­cu, unul mai acoperit ca altul, la fel ca Gușă. Inde­pen­dent, în capul lor, înseamnă că nu candidează din par­tea unui partid. Păi nu, ei țin de alte structuri, de al­te instituții și de alte interese. La Geoană te ia amețeala când vezi ce e în spatele lui!

Pe de altă parte, Gheorghe Becali a zis că vrea și el să candideze, să se facă deputat, să facă legi. A fost în­trebat pe ce liste de partid vrea să candideze. „Păi cui i-am dat eu brânză?!”. Lui George Simion i-a dat brân­ză, la nuntă. Frate, frate, dar brânza-i pe bani. Ți-am dat brânză, îmi dai loc în Parlament! Ceea ce, probabil, va și obține. I-a dat și lui Mihail Neamțu 500.000 de euro în campania europarlamentară, a dat sedii, brânză, ouă. Așa că s-ar putea să-l vedem în Parlament. Pe de altă parte, Gușă spune că Becali a fost infor­mator, și înainte, și după 1989, și că și acum ar fi acoperit și ar avea sarcina operativă „de a-l sprijini pe Simion”, ceea ce se vede cu ochiul liber. E o plăcere să-i vezi când se divulgă ei unii pe alții! Or fi ei acoperiți, dar esențialul se vede și e cam rușinos…