Cu peste 55% din voturile exprimate, Maia Sandu, preşedinta Republicii Moldova, a câștigat al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor. Proclamată învingătoare, după câştigarea referendumului pentru aderarea la UE, realegerea ei pare a asigura desprinderea definitivă a fostei republici sovietice de „russkii mir” și înscrierea ei fermă pe traiectoria integrării europene, Maia Sandu fiind un om politic convins pro-occidental. Victoria în scrutinul din 3 Noiembrie vine, însă, într-un climat social încordat. Oponentul ei, Alexandr Stoianoglo, candidatul pro-rus al opoziţiei socialiste și etnic-slavofil a adunat masiv voturile minorității rusofone (de peste 40% din populaţia Basarabiei), în fruntea susținătorilor săi situându-se separatiştii din Transnistria și cei din zona raionului Găgăuziei, din sudul țării. Maia Sandu și-a asigurat victoria cu ajutorul voturilor diasporei moldoveneşti, răspândită preponderent în țările UE și, mai ales, în România. Dacă ea nu s-ar fi mobilizat exemplar, Republica Moldova ar fi avut din acest moment o conducere „euro-asiatică”, ghidată de Moscova spre reintegrarea în interiorul graniţelor fostului imperiu ţarist și sovietic. Rusia a făcut, de altfel, totul pentru înfrângerea tendinţelor proeuropene, ale populaţiei majoritare româneşti din Basarabia. Transferul unor sume uriaşe de bani pentru coruperea alegătorilor, transportarea gratuită la centrele de vot a cetățenilor moldoveni din Rusia, nenumăratele atacuri cibernetice și trimiterea unor provocatori la secţiile de votare din Europa, propaganda violentă împotriva Maiei Sandu, dusă de reţelele mediatice pro-ruse și activarea deschisă a agenţilor moldoveni ai serviciilor secrete moscovite au fost doar câteva din mijloacele utilizate de Kremlin pentru păstrarea Republicii Moldova pe orbita sa. Încrâncenarea Rusiei este explicabilă nu numai din perspectiva vocaţiei ei imperiale, ci și din cea a exploatării la maximum a momentului de cumpănă pe care, datorită tendinţelor de contestare a ordinii mondiale existente în urma războaielor din Ucraina și Orientul Mijlociu, lumea îl traversează. Rusia, China și statele emergente grupate în BRICS vor să profite de şirul de alegeri și de frământările sociale din țările democratice (din SUA, în primul rând) pentru a pune occidentul în fața unor fapte care să permită afirmarea unei noi ordini internaţionale. Republica Moldova este, în acest context, doar un „pion” în jocul pe care ele îl desfășoară, un pion însă extrem de important geostrategic pentru Kremlin datorită plasării sale în vestul Ucrainei și la gurile Dunării. Prin revenirea Basarabiei sub tutela Moscovei, Rusia ar fi putut grăbi sufocarea Ucrainei, iar ocuparea Odesei și a Bugeacului i-ar fi asigurat controlul uneia dintre cele mai importante căi navigabile ale Europei, Dunărea. Victoria Maiei Sandu este, în consecinţă, extrem de importantă, atât pentru încercarea occidentului de a stopa tentativa rusească de a demola ordinea democratică europeană, cât și pentru speranţele românilor de a se regăsi într-o patrie reunificată sub umbrela acestei ordini. Realegerea Maiei Sandu ca preşedinte al Republicii Moldova și victoria la referendumul pentru integrarea în UE nu sunt, totuşi, suficiente pentru a susţine că fosta provincie a României a scăpat definitiv de primejdia înghițirii ei în „lumea rusă”. Ca să se integreze în UE în orizontul anului 2030, Moldova trebuie să facă o serie de reforme prin care să își asigure stabilitatea internă și îmbunătățirea condiţiilor de viață a cetățenilor săi. Maia Sandu va trebui, în mandatul pe care îl începe acum, să transforme justiţia moldovenească (împânzită de funcţionarii formaţi în regimul sovietic, evoluând după regulile acestuia) într-o justiţie de tip european, să stopeze corupţia endemică ce a dus la devalizarea financiară a statului și la apariţia (după modelul rusesc) a unor oligarhi omnipotenţi, să redreseze economia basarabeană, dependentă în mare parte de resursele energetice ruseşti și sensibilă la şantajul pe care Moscova îl exercită prin ele. Maia Sandu trebuie să convingă minoritatea rusofonă că admiterea în UE nu înseamnă pierderea specificului ei naţional și că accesul la resursele Europei este benefic pentru calitatea vieţii. În Republica Moldova urmează, în vara anului 2025, alegerile parlamentare. Dacă PAS-ul, partidul Maiei Sandu, nu va reuşi să strângă în jurul său celelalte partide pro-europene din Basarabia, în contextul unei noi ofensive propagandistice rusești (completate de provocările și şantajele pe care serviciile Moscovei ştiu atât de bine să le aplice), victoria ei la prezidenţiale (și la referendumul pro-europen) va deveni foarte problematică. În Georgia, o altă fostă țară sovietică, pierderea alegerilor parlamentare în fața partidelor filoruse, a dus la blocarea tuturor eforturilor preşedintelui ei pro-europen. Drumul european al Republicii Moldova depinde și de ajutorul economic pe care îl vor oferi UE și România. România poate susţine energetic Basarabia, chiar dacă acţiunea presupune cheltuieli pe care statul român le susţine mai greu decât altădată. Agitaţia suveranist-naționaliștilor români, care vor o reunificare imediată, condiţionată de acest ajutor, poate face – în contextul dat – mai mult rău, potențând „separatiştii moldoveni” să solicite intervenţia Rusiei împotriva „imperialismului românesc”. Naționaliștii români ar trebui să înțeleagă că în situaţia actuală, economică și demografică a Basarabiei, o „reunire cu țara” nu se poate face decât în spaţiul unificat al UE. În sfârșit, calea europeană a Republicii Moldova depinde și de evoluţia în anul ce vine a războiului ruso-ucrainean. O înfrângere a Ucrainei pe câmpul de luptă, fie și numai ocuparea Odesei și a prelungirii sale din Bugeac, va activa trupele ruseşti izolate din Transnistria, ducând – automat – la supunerea întregii provincii basarabeane, lipsită de o armată funcţională. Existența și integrarea Republicii Moldova în UE și posibila ei plasare sub umbrela NATO depind, aşadar, de susţinerea unitară, de către occident (și, inevitabil, de România) a Ucrainei, în rezistența ei față de valul imperial al agresiunii ruse.
