
Nașterea
Pruncii născuți sub semnul Scorpionului fac trecerea către viață urmând două scenarii diferite. Dacă ne gândim că una dintre planetele care guvernează Scorpionul este Marte, supranumit și micul malefic, cel care se repede cu capul înainte în orice aventură, înțelegem de ce mulți dintre nativii acestei zodii vin pe lume fără preaviz, în urma unui travaliu scurt, dar traumatic. Micuții sunt energici și vioi de îndată ce se nasc, dar mama se simte, adesea, mai multă vreme sleită după naștere, decât alte mămici. Al doilea stăpân al Scorpionului, Pluton, stăpânește în mitologie lumea subpământeană a umbrelor. Grecii, cei care au conceput cea mai complexă și sofisticată mitologie europeană, nu se îndoiau de reîncarnare. Ei spuneau că tărâmul lui Pluton/Hades era înconjurat de râuri. Sufletele care părăseau lumea pământească traversau râul Styx, într-o luntre, pentru a ajunge în noul lor sălaș, în timp ce acelea care se reîntorceau pe pământ trebuiau să treacă peste râul Lethe, nume care înseamnă în greacă “uitare”. Legați prin energia lor de acest tărâm al umbrelor, unii Scorpioni le provoacă mari emoții părinților, deoarece par să nu fie prea hotărâți să revină pe lumea aceasta. În acest caz, atât mama, cât și copilul pot fi în pericol, necesitând intervenții medicale de urgență, de regulă, după un travaliu îndelungat, laborios. În această situație, amândoi se recuperează mai greu. Există însă și un câștig, și anume, că energia amândurora se regenerează complet după peripețiile trăite împreună, iar legătura între mamă și nou-născut e imediată și profundă. Iar în pofida faptului că au traversat râul Uitării, micii Scorpioni marcați de energia lui Pluton au o privire pătrunzătoare și înțeleaptă, care pare să spună că ei își aduc aminte de unde au venit.
Sugarul
Indiferent dacă a ajuns pe lume în stilul marțian sau cel plutonian, micuțul Scorpion va da dovadă de o energie surprinzătoare. De ce surprinzătoare? Pentru că știe să o concentreze acolo unde vrea el. De timpuriu își controlează trupul, iar dacă refuză biberonul și mama insistă, s-ar putea trezi că cel mic îl proiecteză pe jos. Da, Marte și Pluton împreună generează această forță neașteptată, într-un corp atât de mic. Pentru că este un semn fix, îi place rutina și nu va distruge nervii părinților, trezindu-i de cinci ori pe noapte. Cu puțină răbdare din partea lor, a bunicilor sau a bonei, el se va acomoda cu un program previzibil și, deci, comod pentru toată lumea. Așa-zisul “alăptat la cerere” (de parcă cineva înțelege exact ce “cere” un bebeluș), nu va face decât să-l transforme într-un copil nervos, cu crize de plâns, pentru că, la fel ca toate zodiile fixe, el are nevoie de un program ordonat, stabil. Dacă are noroc să fie alăptat de mamă, ea va trebui să fie atentă, să nu mănânce alimente care-l pot constipa pe copil, pentru că această tendință există la pruncii Scorpioni și trebuie prevenită sau combătută de îndată ce apare. În caz contrar, s-ar putea să sufere repercusiunile la vârstă adultă.
Sugarul Scorpion își exercită încă din fragedă pruncie (la propriu) puterea emoțională asupra celor din jur. O face fie prin gângureli, fie prin țipete, fie prin piriviri galeșe… nu vă închipuiți că i le puteți decripta pe toate, căci arsenalul său de mic-mare manipulator e unul redutabil. Nici nu v-ați prins bine de o schemă, că vine cu alta. Problema e că are într-adevăr nevoie de o legătură emoțională mai intensă decât alți bebeluși. Cuvântul “intens” înseamnă pentru el să fii prezent. Degeaba îl ții în brațe două ore, fiind cu mintea la serialul pe care-l urmărești pe Netflix, El preferă să-l ții în brațe zece minute, dar să interacționezi cu el, nu să fii cu atenția în altă parte.
Preșcolarul
Majoritatea copiilor ajunși la această vârstă sunt încântați la ideea că se vor duce la grădiniță, să se joace cu “ceilalți copii”. Nu este neapărat cazul Scorpionului, care nu prea se consideră un copil, cel puțin nu unul ca toți ceilalți. Instinctiv, el preferă să cerceteze înainte, terenul și persoanele, mici și mari, cu care urmează să interacționeze. Chiar dacă îi plac jocurile de grup, nu se va alătura celorlalți, decât dacă e sigur că stăpânește regulile. Va sta puțin deoparte. Nu ostentativ și nu din timiditate. Ci ca un observator. Pentru că, prin natura lui, înțelege rostul regulilor, le va respecta fără probleme, în măsura în care i se explică de ce anume au fost create. Dar dacă vreuna i se pare stupidă, nu i se va supune, în ruptul capului. Și atunci va face una dintre crizele sale, pe care toată lumea le va ține minte o bună bucată de vreme. Un mic Scorpion în criză e imposibil de ignorat. Și nici nu se liniștește ușor. Îi trebuie timp ca să își revină și să se reintegreze în activitățile de grup și nu ar trebui să fie forțat să o facă decât atunci când se simte în stare să se autocontroleze.
În anii de școală
Scorpionul nu face nimic cu jumătate de măsură. Când se implică, duce lucrurile până la capăt – la subiectele care îl pasionează, nu se mulțumește să fie bun, ci, de obicei, excelează. La alți școlari, capacitatea de-a se concentra constituie o problemă frecventă. La Scorpion, dimpotrivă, părinții trebuie să intervină uneori ca să-l determine să-și scoată nasul din cărțile sau de pe site-urile pe care le investighează, ca să-și facă o documentare care nu arareori îi uimește pe profesori. Dar și când nu se implică, când un subiect nu-l atrage sau un profesor nu știe să-i trezească interesul, îl va ignora într-un stil apoape sfidător, un fel de “na, te oblig să-mi dai notă de trecere, dar să știi că nu dau doi bani, nici pe materia pe care nu știi să mi-o faci atrăgătoare, nici pe tine.” Atunci când Scorpionul elev începe să tragă tare la o materie care până atunci nu l-a interesat, acest lucru se întâmplă, de cele mai multe ori, pentru că s-a schimbat profesorul. La fel, dacă își pierde subit pofta de-a aprofunda un subiect care obișnuia să-l pasioneze. Pentru Scorpion, felul în care interacționează cu personalitatea profesorului are adesea mai multă importanță decât subiectul în sine. Această atitudine se regăsește la toate semnele de apă (deci și la Raci și Pești), dar la Scorpion poate îmbrăca forme virulente, din acelea care necesită convocarea părinților la direcțiune. În astfel de situații, Scorpionul n-ar trebui nici apărat, nici acuzat, pentru că este (în majoritatea cazurilor) perfect capabil să se descurce singur. Își asumă faptele, dar le și argumentează. Cu argumente adesea mai pertinente decât cele ale acuzatorilor săi. Nu arareori, reușește să întoarcă rezoluția conflictului în favoarea sa și nu se teme să-i confrunte pe cei aflați în poziții de autoritate, chiar dacă știe că vor fi consecințe neplăcute. Sub o formă sau alta, Scorpionul iese în evidență, datorită caracterului său puternic și al capacității sale remarcabile de muncă.
Un adolescent atipic
După cum se menționează în literatura de specialitate, maniera clasică sub care se manifestă faza adolescentină este vorbitul în gura mare, gesturile dezordonate, însoțite de chicoteli frecvente, o revărsare de emoticoane pe rețelele de socializare și o nevoie acută de popularitate, pentru care prețul este adesea mai mare decât face. Nici din acest punct de vedere Scorpionul adolescent nu corespunde portretului standard. El își câștigă popularitatea și statutul social atât de important la această vârstă, procedând pe dos decât marea masă adolescentină. Abordează un aer misterios, are gesturi reținute și începe să deprindă arta de a pune întrebări și de a asculta. Întrebările sunt bine gândite și-l ajută să înțeleagă ce are în cap persoana cu care discută. Ulterior, va ști să se folosească de ceea ce a aflat. Știind ce are în minte mai fiecare din anturajul lui, Scorpionul va ieși triumfător în majoritatea situațiilor conflictuale și va ști exact de ce context să se folosească pentru a-și pune calitățile în valoare.
Despre magnetismul zodiei guvernate de Marte și Pluton s-a scris abundent. El există dintru început. Dar odată cu trezirea interesului pentru sexul opus, atractivitatea Scorpionilor crește exponențial. E foarte greu de explicat în ce fel își exercită fascinația. Poate fi vorba de o anumită calitate a unei priviri fugitive. Poate fi contrastul între exuberanța celorlalți și stăpânirea sa de sine. Sau poate fi vorba despre alt contrast: pe când majoritatea adolescenților se străduiesc să primească atenție, junele Scorpion învață să și-o folosească pe a sa. Evident, asta îi dă un atu, atunci când dorește să impresioneze.
În adolescentul Scorpion, uneori stângaci, dar întodeauna atent și concentrat, se întrezărește deja adultul, care va fi responsabil de mânuirea unei forțe interioare neobișnuite.
Pentru că tendința naturală a Scorpionului este să se stăpânească pentru a stăpâni, în sufletul lui se adună de multe ori tensiuni greu de suportat. De aceea, este bine ca părinții și apropiații să îl încurajeze să se deschidă, să vorbească despre trăirile sale, să le aducă la lumină și să găsească supape pentru canalizarea lor.
Tânărul adult
Din punct de vedere emoțional, putem spune că Scorpionul se naște adult. Este dotat cu un radar antiminciună și antifals. Are un fel de-al șaselea simț, care pornește alarma de îndată ce ceva nu este în ordine. Ajuns la vârsta majoratului, știe despre el că este înzestrat cu un acut simț al observației și că are nevoie să-și exprime puterea în lume. Primul răspuns pe care ar trebui să-l caute ar fi dacă el însuși mânuiește acea putere care i s-a dat sau dacă puterea îl mânuiește pe el. Pentru că, sub o formă sau altă, acea forță interioară grozavă de care dispune Scorpionul trebuie să-și găsească expresia în lume. În caz contrar, există riscul pronunțat ca ea să se întoarcă împotriva lui. Al doilea răspuns pe care trebuie să-l descopere este dacă aspiră la o putere care se manifestă pe față sau într-ascuns. Deci, tânărul Scorpion are de ales: să se orienteze către zonele vizibile ale puterii, cum ar fi magistratura, sistemul bancar, poliția, medicina (unde poate excela, mai ales în chirurgie, psihiatrie și stomatologie) sau către cele oculte, spionajul, societățile și serviciile secrete, unde se concentrează pârghiile puterii. Dar pentru a-și putea exercita puterea, explicit ori implicit, este nevoie de autocontrol. Aici, tânărul Scorpion are din nou de învățat sau de umblat la acordul fin. Cei mai mulți reprezentanți ai zodiei au tendința de-a se controla excesiv, motiv pentru care atunci când cade celebra picătură care umple paharul, se poate ajunge la izbucniri similare cu crizele din copilăria mică. Aceste momente ar trebui prevenite, pentru că la vârsta asta, reacțiile sale pot deveni inclusiv fizice și pot pune capăt unei cariere sau unor relații importante din viața Scorpionului. Modalitatea cea mai la îndemână de-a preveni explozia, din momentul în care autocontrolul cedează, este sportul. Sunt de preferat sporturile care necesită mult efort fizic, alături de inteligență și concentrare, ca de exemplu rugby, arte marțiale, pentatlon, atletism de performanță. De cel mai mare folos le sunt prieteniile apropiate, cu oameni față de care să-și poată destăinui trăirile intense, fără teama de-a fi judecați. Unii Scorpioni nu reușesc însă să se deschidă și de aceea le-ar face bine să stea de vorbă cu un terapeut… Ocazie cu care s-ar putea să descopere că aceasta este profesia căreia dorește să i se dedice și el.
În floarea vârstei
O zicală înțeleaptă spune că oamenii se împart în trei categorii: cei care învață din experiența altora, cei care învață din propria lor experiență și, în fine, cei care nu sunt în stare să învețe nici măcar din experiența proprie. În mod cert, Scorpionul este înzestrat cu capacitatea de-a învăța din experiența altora, are acel simț al observației dublat de nevoia de a cerceta lucrurile în profunzime. Aceste însușiri îl fac să înțeleagă cu adevărat care sunt consecințele unor greșeli și să ia cuvenitele măsuri de precauție. Și iată un paradox tipic Scorpionilor: emoțiile lor nu devin mai molcome, odată cu vârsta, ci dimpotrivă, se pot intensifica, dar dincolo de învolburatele lor sentimente, există undeva și o insulă de calm glacial. Scorpionul care a dobândit accesul conștient la acest centru de comandă mental nu are cum să comită greșeli majore. Această capacitate, odată dobândită, îl face să fie realmente în control asupra vieții lui, asta până la temuta criză de la mijlocul vieții, care are loc în medie între 42 și 45 de ani. Cunoaștem simptomele: bărbații încep să se ducă obsesiv la sală, își cumpără o mașină sport decapotabilă și se lansează într-o aventură cu o fată cu 20 de ani mai tânără. La femei, simptomele sunt mai puțin dure, dar și aici se poate face observată o nevoie acută de a-și recâștiga tinerețea, purtând îmbrăcăminte exagerat de provocatoare și de tinerească, asortată cu un machiaj pe măsură și flirturi (măcar virtuale) cu diverși juni. Dar nu toți Scorpionii acționează la fel. În timp ce Scorpionul care a învățat să fie la cârma sentimentelor sale nu simte nevoia de astfel de surogate, ci începe să se întrebe ce altceva interesant ar mai putea înfăptui pe lumea asta la mijlocul vieții, Scorpionul care nu a făcut niciun efort în direcția cunoașterii de sine și nu a devenit capabil să se distanțeze, cât de cât, de propria subiectivitate poate cădea lesne pradă unor pasiuni nefericite, cum ar fi o aventură cu cineva complet nepotrivit, ori unui viciu care să-i confere o falsă senzație de putere: jocuri de noroc, alcool sau sporturi extreme. Nici această a doua categorie de Scorpion nu e în mod necesar pierdută pentru societate decât în măsura în care-și dă frâu liber pornirii autodistructive. Dacă e vorba doar de această fază de tranziție, de la mijlocul vieții, el se va putea recompune la finele ei, că nu degeaba are ca simbol esoteric pasărea Phoenix, cea care renaște din propria cenușă. Tocmai în această perioadă, el poate ajunge în vârful piramidei în profesia lui, sau se poate orienta către o direcție cu totul nouă în viață, inclusiv din punct de vedere relațional. În deplină cunoștință de cauză, asumându-și alegerile.
La vârsta senectuții
Intensa pasionalitate care însoțește viața Scorpionului ca un laitmotiv și din pricina căreia el traversează, adesea, suferințe profunde, produce în timp, două tipologii diferite. Scorpionii care nu au reușit să guste, cât de cât, din amețitoarea cupă a puterii, se pot transforma în persoane cinice, dure, înecându-se cu propria otravă (pe ei și, într-o măsură oarecare, și pe cei din jur). Sigur că da, și aceștia le pot fi de folos generațiilor mai tinere, pentru că nimeni nu se pricepe mai bine ca ei să înțepe balonul roz umplut cu false așteptări. Balonul face “Puffff!” și lasă în urmă un gol. Pentru ca viața lor să lase în urmă ceva util, ar fi bine să se întrebe cu ce ar fi putut să umple ei aceste frustrări, în ce alte direcții ar fi putut să-și îndrepte redutabila energie.
Cel de-al doilea soi de Scorpion, cel care a reușit să-și descopere și să-și direcționeze voința și puterea, poate ajunge un real model pentru cei mai tineri decât el. Poate fi vorba despre un profesor universitar care și-a dedicat viața cercetării și care continuă să-și inspire studenții, poate fi vorba despre un om politic care a ajuns să înțeleagă că e mai important ce lași în urmă, decât ce câștigi pe moment sau un mare sportiv care să inspire generații întregi prin recordurile sale. Sau poate fi un simplu bunic care n-a trăit degeaba și a cărui claritate mentală, însoțită adesea și de o remarcabilă formă fizică, îi învață pe nepoți și pe strănepoți (pe care îi apucă, fiindcă face parte dintre zodiile longevive) cum să pună în aplicare lecțiile de viață care i-au fost de folos.
Pentru că moartea și renașterea sunt noțiunile care definesc Scorpionul, viața lor decurge cumva altfel decât viața altor oameni. Ei trăiesc mai multe vieți de-a lungul unei singure existențe. Extrag ceea ce era de păstrat din episodul care s-a încheiat, pe care-l folosesc apoi ca bază pe care își construiesc noul segment de viață. Aceste momente de transformare sunt asemenea unor procese de inițiere, care, dacă sunt conștientizate, transformă Scorpionii din această categorie mai rară în adevărați maeștri spirituali. Aceștia reușesc să pășească dincolo de barierele vârstei, câștigând o tinerețe a spiritului care le lipsește multor oameni tineri din punct de vedere biologic. La noi, un exemplu ar fi distinsul profesor dr. Constantin Dumitru-Dulcan.