Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Patru greșeli pe care le facem când suntem răciti

• Iarna este sezonul răcelilor. Medicii au studiat cum e mai bi­ne să tușim, cum să ne suflăm corect nasul și cum să stră­nutăm perfect •

Foto: Shutterstock

Tusea, nasul înfundat și răgușeala proli­ferează. Țara a fost lovită de primul val de răceli. Mii de oameni sunt afectați în fiecare săptămână. Institutul Naţional de Sănătate Publică anunța peste 100.000 de cazuri de infecţii respiratorii încă de la finalul lunii Noiembrie. Mai toată lumea tușește, respiră zgomotos, își suflă nasul și e răgușită. Dar majoritatea se comportă în mod greșit. Este timpul pentru un mic curs de prim ajutor împotriva răcelilor. Să începem cu teoria.

Despre răceală sau infecție respiratorie vorbim atunci când boala progresează treptat: mai întâi ne curge nasul un pic, după aceea mai mult, apoi din plin. Același lucru se întâmplă cu tusea. Ne con­fruntăm cu dureri ușoare de cap, cu stări de obo­seală, și nu facem febră sau avem o temperatură scăzută. După o săptămână sau două, scăpăm de toate aceste simptome. Gripa se manifestă altfel. Simptomele apar brusc: dureri severe de cap și la nivelul membrelor, febră, tuse uscată, dureroasă, nasul nu este aproape deloc înfundat, iar durerile în gât apar rar. Gripele durează doar una până la două săptămâni. Dar pot fi puternice. Acum vin sfa­turile practice. Cu ajutorul lor nu ne vindecăm mai repede de răceală, dar ameliorăm simptomele și prevenim agravarea bolii. Dacă totuși starea dvs. se agravează, apar durerea, febra sau difi­cultățile de respirație, mergeți la medic.

1. Cum strănutăm corect

Dați-i drumul! Strănutul nu e ce­va ba­nal, ci un proces fiziologic ex­trem, în cadrul căruia organismul dorește să scape într-o manieră explozivă    de mucus și de agen­ții patogeni. Viteza de ejectare este de până la 165 km/h, având, așadar, forța unui uragan. Raza de acțiune este de opt metri. Adică, suficient pentru a răspândi particule într-o jumătate de au­tobuz.

Când ne vine să strănutăm, producem o pre­siune uriașă    în corp dacă nu-i permitem exploziei să găsească vreo cale de evacuare, ci încercăm cu discreție să reținem norul de viruși, ținând gura închisă. Oamenilor de știință le este cunoscut faptul că astfel pot să apară leziuni grave, precum frac­turile podelei orbitale sau formarea cheagu­rilor de sânge în cap.

De aceea, sfatul medicilor este să lăsăm să iasă totul afară, fără inhibiții. Deschideți gura. Țineți batista în fața ei. Aveți grijă să nu vă mușcați limba când strănutați cu gura deschisă.

2. Cum ne suflăm nasul corect

Nu vă suflați nasul deloc! În fiecare zi, nasul filtrează 10.000 de litri de aer și produce 1,5 litri de mucus, pentru a elimina particulele de praf și agen­­ții patogeni pe care îi captează. În mod normal, înghițim totul fără să ne dăm seama, dar când cantitatea mucozităților crește prea mult… ne iese pe nas și lucrurile se petrec exploziv.

Unii oameni își trag nasul în această situație, dar cei mai mulți dintre ei apelează la șervețel și suflă zgomotos, scoțând un sunet ca de trompetă. Ambele variante sunt din păcate greșite. Când ne suflăm nasul cu putere, secrețiile nazale sunt îm­pinse în sinusuri, și germenii își pot face acolo de cap. Când ne tragem nasul cu putere, muco­zitățile sunt în cel mai bun caz aspirate din sinusuri, datorită vidului creat, dar astfel se creează un vid și la nivelul urechilor, iar agenții patogeni ajung acolo.

Dar ce putem face? Medicii spun că cel mai bine este să lăsăm mucusul nazal să iasă afară și să-l tamponăm, regulat, cu un șervețel. Nu arată frumos, dar astfel prevenim declanșarea unor pro­ble­me la nivelul sinusurilor. La nevoie, este permis suflatul lejer al nasului, dar numai printr-o singură nară. Cealaltă trebuie blocată, iar apoi schimbăm nara.

3. Cum tușim corect

Nu tușiți ca și când ați lătra, ci eliminați aerul ușurel. Și în cazul tusei există atenționări de „fur­tună”. Diafragma, mușchii abdominali și pelvieni conlucrează pentru a elimina mucusul și virușii din bronhii. Sunt generate presiuni uriașe, care sunt reținute de glotă, până când aceasta cedează și tusea izbucnește ca un lătrat. Celulele bronșice sensibile pot colapsa în cadrul acestui proces. Dar spre deosebire de stră­nut, în cazul tusei este important să închidem gura pentru a în­cetini viteza și puterea distruc­tivă a fluxului de aer. Tu­șiți la nevoie în palma ținută căuș sau în curbura brațului. Res­pirați pe nas. Spălați-vă nea­părat după aceea pe mâini și vedeți da­că presiunea v-a făcut să eliminați ceva din nas. Pentru a evita tusea, exis­tă câteva trucuri.

* Dacă suferiți de tu­se uscată, țineți-vă respira­ția cât mai mult timp atunci când simțiți primul impuls de a tuși. Apoi inspirați și expirați scurt și superficial. Țineți-vă din nou respirația.

* Pentru tusea expectorantă, se reco­mandă „huffing”-ul, o tehnică dezvoltată inițial pentru pacienții cu fibroză chistică și care ajută la eliminarea sputei lipicioase din plămâni: inspirați adânc și spuneți „ha”, apoi expirați brusc și spuneți „fff”.      Repetați până când mucusul se desprinde. Scui­pați-l.

4. Cum tăcem corect

Dacă ne pierdem vocea, e bine să ne ținem gura. Acesta este cel mai simplu exercițiu, dar pentru unii e cel mai dificil. Dacă aveți dureri în gât, faceți gargară cu apă sărată călduță și vorbiți cât mai puțin posibil, nici măcar nu șoptiți, de­oarece acest lucru pune presiune pe corzile vocale. Dacă răgușeala persistă mai multe săptămâni la rând sau dacă aveți dificultăți de respirație și atunci când înghițiți, mergeți la medic.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.