Deși este un oraș mic, capitala Sălajului are, prin tradiție, o extraordinară viață culturală. Pe lângă bibliotecile ce păstrează cărți unice prin vechimea lor, pe lângă evenimentele organizate frecvent în somptuoasa „Sală Transilvania”, Festivalul „Curtea Artiștilor” transformă orașul, timp de câteva luni, într-o mare întâlnire a iubitorilor de teatru, pictură și muzică. Darius Prodan, inițiatorul acestui festival, ne-a povestit despre cum s-a schimbat, în doar câțiva ani, viața culturală din Zalău.
Teatru în curtea bunicilor
– Ești autorul unui eveniment artistic care propulsează Zalăul între cele mai vizibile centre culturale din România, Festivalul „Curtea Artiștilor”. Deși ai terminat Facultatea de teatru la Sibiu, ai ales să te întorci în Zalău, căruia i-ai redat efervescența culturală. Ce te-a făcut să iei această decizie?
– Da, eu sunt din Zalău, am făcut Facultatea de Actorie la Sibiu, după care am făcut în paralel și două masterate, tot la Sibiu, unul de arta actorului și încă unul de management cultural, la școala domnului Constantin Chiriac. M-am întors acasă pentru a schimba ceva, pentru a arăta că se poate.Tot am auzit vorba asta, că dacă vrei să schimbi lumea, trebuie să te schimbi înainte de toate pe tine și spațiul în care trăiești: curtea ta, apoi poți să schimbi și lumea. Iar eu vreau să schimb ceva în bine, în comunitatea în care am crescut, în Zalău. Mai ales că nimeni nu o face. Lumea ori pleacă din țară, ori pleacă din orașele mici, spre alte orașe mai mari, și atunci trebuie să fie cineva care să facă câte ceva și pentru comunitățile mici.
– Și ai reușit, festivalul inițiat de tine, „Curtea Artiștilor”, a ajuns la a șaptea ediție și continuă să crească.
– Inițial am făcut un festival de teatru în curtea bunicilor mei, care erau plecați în Italia. Aveau lângă Zalău o casă cu o curte mare, unde am adus niște scaune, am făcut o scenă și am organizat trei spectacole de teatru. Văzusem conceptul ăsta la Sibiu și în Bratislava și mi se părea interesant. Și de acolo a pornit tot: din trei evenimente s-au făcut 15, apoi 40, apoi a început să dureze toată vara, iar anul acesta, am avut 150 de evenimente, întinse pe două luni de festival. Practic, ceea ce facem a ajuns să substituie sau să întregească viața culturală a orașului. Au început să vină artiști importanți, precum Maia Morgenstern, Marius Bodochi, Pavel Bartoș, Florin Piersic junior. Am avut spectacol cu Marian Râlea – „Noaptea bufonilor”, am avut concert Bosquito, am avut pentru liceeni concert Deliric, chiar și stand up comedy cu Costel. Am avut și spectacole de teatru experimental, teatru independent, teatrul „Matei Vișniec” de la Suceava, am avut și conferință cu Matei Vișniec, cu Irina Margareta Nistor, adică am adus personalități în dialog cu oamenii. Din 2022, ne-am mutat într-o hală industrială, un spațiu de 1500 de metri pătrați, unde desfășurăm festivalul în exteriorul clădirii, dar și în interior. Am făcut acolo și un studio de înregistrări, un centru educativ, singura galerie de artă funcțională din Zalău este tot acolo. Va fi un centru cultural multifuncțional, sperăm noi.
Cruciada liceenilor
– Zalăul are o tradiție culturală importantă, biblioteci extraordinare, cu cărți rare și o sală de spectacole, „Transilvania”, unică în Ardeal. Crezi că orașul poate visa la strălucirea de altădată?
– Eu cred că da, și sunt foarte optimist din acest punct de vedere. Un motiv important ar fi că noi avem o platformă de voluntariat aferentă festivalului, în care tinerii liceeni se înscriu să dea o mână de ajutor în ceea ce înseamnă organizarea, pregătirea spațiului și tot felul de sarcini. Anual, în Zalău, se înscriu peste 200 de liceeni. Și sunt festivaluri mari, europene, care au 500-600 de voluntari! Deci, acesta ar fi un motiv de optimism. În plus, la evenimentele pentru copii, de la an la an, avem din ce în ce mai mulți spectatori, încât și dacă n-am mai face nimic altceva, deja noi creștem public pentru viitor. Un alt motiv ar fi interesul tot mai mare al breslei teatrului față de Zalău: am început să avem și producțiile noastre teatrale, deja a devenit o tradiție să facem vara un sat din căsuțe mobile, unde aducem actori, regizori și scenografi și creăm un spectacol de teatru, timp de șase săptămâni. Pentru un actor care are proiecte, să își lase șase săptămâni treaba și să vină în Zalău și să se concentreze doar pe asta e, din punctul meu de vedere, ceva unic în țară. De exemplu, vara asta, am făcut un spectacol cu regizoarea Iris Covaci, unde s-au înscris la casting 150 de actori din toată țara. Tot anul acesta ne-a vizitat Dragoș Buhagiar – Președintele UNITER, avem critici care vin, avem selecționeri de festivaluri din țară care vin să ne vadă spectacolele. Am mai făcut un spectacol – Verde Tăiat – care a fost prima noastră producție și cu el am ajuns nominalizați la premiile UNITER, la categoria „cel mai bun spectacol”, cea mai mare categorie, alături de Teatrul Național din Târgu Mureș și Teatrul Național din Craiova.
Deschizător de drumuri
– Ce crezi că a schimbat acest festival în viața zălăuanilor?
– E un proces în desfășurare: noi ne-am propus, și cred că în bună măsură am reușit, să scoatem cultura din sfera excepționalului, a „evenimentului”. Astăzi, cred că oamenii din oraș au înțeles mai bine că o seară de teatru sau de spectacol e o normalitate, e o necesitate, e ceva ce îți face bine oricând. Cred că oamenii, și în special tinerii, au înțeles mai bine că teatrul, muzica sau pictura nu țin de zona elitistă, ci țin de un firesc al vieții, prin care suntem împreună. În plus, le-am oferit oamenilor o diversitate de evenimente, pe lângă spectacolele folclorice oferite de autorități. Cumva, suntem deschizători de drumuri, căci odată stabilit acest reflex pentru cultură, oamenii merg și la alte evenimente organizate în oraș, care sunt tot mai frecvente – la sala Transilvania, la cinematograf sau la Casa de Cultură.
– De-a lungul istoriei, în Sălaj au existat tensiuni foarte mari între români și unguri, adeseori sângeroase. Viața culturală de-aici are și o față identitară. Care e relația dintre maghiari și români în prezent?
– Răspund prin fapte: în Zalău există „Primăvara poeziei”, un festival de poezie româno-maghiar. Sunt destul de multe evenimente „în colaborare”, să zic așa, evident că sunt și evenimente pe care noi le facem pentru toată lumea, iar maghiarii le fac pentru ei, că noi nu știm limba. Noi am organizat și câteva spectacole în limba maghiară și o să mai organizăm. Vrem să spargem bariera lingvistică, spectacolele să aibă o supratitrare și să poată să participe și publicul care nu vorbește limba maghiară. Probabil există în societate niște cicatrici, dar noi, ca generație mai nouă, că eu sunt născut în ’97, nu mai simțim atât de tare ce înseamnă cicatricile astea, suntem mai deschiși.
