– Se vorbește intens în ultima vreme despre iminența unei întâlniri a președintelui american Donald Trump cu omologul său rus, Vladimir Putin. Are Trump vreun as în mânecă pentru a ajunge la o încheiere a conflictului din Ucraina în 100 de zile, așa cum a promis? Și, dacă da, cu ce preț pentru Ucraina și pentru Europa democratică?
– Președintele Trump a prezentat deja indirect argumentele cu care intenționează să-l convingă pe Vladimir Putin să pună capăt războiului din Ucraina: a refuzat să anuleze sancțiunile aplicate deja Rusiei, a amenințat cu noi sancțiuni și cu scăderea prețului petrolului, care ar trebui să reducă veniturile Rusiei, iar apropiații săi au sugerat că Ucraina ar putea primi permisiunea de a lovi obiective mai adânc pe teritoriul Rusiei. Se știe deja că economia Rusiei are mari probleme, căci însuși Putin s-a arătat îngrijorat de creșterea inflației, și că declinul Rusiei favorizează China. Dar chiar dacă întâlnirea Trump-Putin va avea loc, nu există nicio garanție că ea va duce la rezolvarea durabilă a conflictului dintre Rusia și Ucraina, mai ales după ce SUA a suspendat toate ajutoarele externe, inclusiv cele pentru Ucraina, într-un moment în care Kievul are mari probleme pe front. Potrivit comentatorilor avizați, Trump ar urmări înghețarea conflictului din Ucraina într-o formulă care să nu genereze impresia de slăbiciune și/sau cedare din partea sa, temându-se de repetarea dezastrului generat de retragerea SUA din Afghanistan, în mandatul președintelui Biden. Este probabil singurul criteriu care îl va îndemna să respecte într-o anumită măsură și interesele Ucrainei, de care, de fapt, îi pasă foarte puțin, căci vorbește mai mult de pierderile de vieți rusești decât de victimele ucrainene. Totodată, se pare că Trump dorește să încheie formal conflictul, lăsând rezolvarea marilor probleme pe seama europenilor. Or, după decenii de neglijare a industriei de apărare, aceștia sunt nepregătiți pentru această misiune și, în plus, divizați politic și deci ușor de manipulat de către Putin. În concluzie, retorica lui Trump maschează prost cinismul său, preferința pentru soluții punctuale care înlocuiesc o lipsă evidentă de viziune strategică, și sfidarea valorilor democratice, care au asigurat până acum securitatea Occidentului. În consecință, viitorul sună prost, chiar dacă nu-i cunoaștem încă detaliile.
– Israelul și mișcarea islamistă palestiniană Hamas au ajuns la un armistițiu ale cărui efecte s-au văzut în schimburile de deținuți palestinieni și ostatici israelieni. Poate fi acest armistițiu baza unei reglementări a situației în regiune?
– Armistițiul între Hamas și guvernul israelian a putut fi încheiat doar în urma presiunilor exercitate de noul președinte al Statelor Unite, Donald Trump, asupra premierului Benyamin Netanyahu, ale cărui calcule politice blocau realizarea unui acord. Se știe că Netanyahu face obiectul unui proces de corupție, de care nu va putea scăpa în condiții de pace, iar coaliția sa guvernamentală se bazează pe sprijinul partidelor ultrareligioase, opuse oricărei înțelegeri cu Hamas. În consecință, orice reglementare pe termen lung a conflictului din zonă va depinde de soluția pe care o va propune tot președintele Trump, pentru administrarea Fâșiei Gaza, căci liderii Hamas și premierul Netanyahu ar continua războiul pe termen lung. Primele semne sunt îngrijorătoare, deoarece Donald Trump a cerut golirea Fâșiei Gaza de palestinieni, deși ei au început să se întoarcă la ceea ce fuseseră casele lor, și transferarea populației palestiniene din Gaza în Egipt și Iordania. Or, istoria recentă demonstrează că transferul palestinienilor în statele vecine a avut efecte destabilizatoare majore. Amintindu-și probabil de tentativa de lovitură de stat organizată de Organizația pentru Eliberarea Palestinei împotriva tatălui său, actualul rege al Iordaniei, Abdullah, a respins ferm propunerea lui Donald Trump, la fel ca și președindele Egiptului, care se teme de joncțiunea dintre militanții islamiști ai Hamas cu cei ai Frăției Musulmane în peninsula Sinai. Ambii conducători depind însă de ajutoarele militare masive din partea SUA, vitale pentru securitatea statelor lor, deci nu-i vor putea rezista multă vreme lui Trump. Pe de altă parte, dacă ne amintim că ginerele lui Trump, Jared Kushner, a insistat în primul mandat al socrului său asupra valorii imobiliare considerabile a litoralului Israelului, care include Gaza, ne întrebăm dacă președintele Trump se gândește la rezolvarea durabilă a unui conflict complicat sau la eliberarea unor terenuri cu mare valoare imobiliară. Când vine vorba de Trump nu trebuie niciodată să excludem această ultimă variantă, chiar dacă ne dă fiori.
