Există în lumea academică (până la noi ordine, căci în ziua de azi cursul istoriei se poate schimba printr-o simplă postare de maximum 280 de caractere pe platforma socială X) o cutumă care leagă calitatea unei lucrări științifice de numărul de citări în cercetările de specialitate. E un criteriu cantitativ, fără discuție, dar să fii în „Top World Ranking of Scientists 2%”, adică între cei 2% cei mai citați cercetători din lume, unde avem și noi peste 250 de oameni de știință, e mare lucru. Până la analiza calitativă, de detaliu, a contribuțiilor tale, faptul că multă lume vorbește despre tine e o certitudine a faptului că ești important. Evident, faptul că ești citat de cercetători de top dă și mai mult impact muncii tale și domeniului în care activezi.
Aproape că nu trece zi – de la începutul anului 2025, ca România să nu fie citată în ieșirile publice ale mai-marilor zilei. Dacă nu e vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, atunci e vreun comunicat al vreunui serviciu secret al Rusiei, dacă nu trimite un mesaj miliardarul Elon Musk, atunci sigur pregătește ceva un purtător de cuvânt de la Moscova. Și unii, și alții se numără printre cei care, în lumea academică, s-ar numi Top 2%, iar convergența direcțiilor de comunicare a celor două părți dă și mai multă greutate citărilor. Și ce să vezi? România este mai interesantă decât a fost oricând în ultimii 35 de ani. De la Revoluția scăpată de sub control (de agenți străini sau de agenții lor interni, nu e „încă” limpede) niciodată n-a prea contat România în așa măsură, încât să fie citată toată ziua: nici când a intrat în NATO sau în Uniunea Europeană nu s-a sinchisit Rusia, bunăoară, să facă mare caz, după cum nici SUA n-a salutat momentele, decât mai degrabă din obligație diplomatică. De ce se întâmplă asta acum?
„Prietenia se bazează pe valori comune”: sună declarația, care cu siguranță va face istorie, prin care vicepremierul DJ Vance citează România. Reacțiile dinspre Moscova par scrise cu aceeași cerneală ca cele de la Washington, prin urmare e de-ajuns să privim mai aproape de noi, în Rusia, ca să decriptăm citatul înaltului oficial american. E aici, implicit, și analiza calitativă a citărilor aproape compulsive ale României din ultimele zile: suntem într-un fel care enervează, deopotrivă, două dintre marile puteri ale lumii noastre. De aceea, alegerile prezidențiale din Mai vor fi mai puțin despre oportunitatea alegerii unuia sau a altuia dintre candidați, cât despre valorile în care credem.
