În lumea tot mai tranzacțională de azi, când tonul dat de noua administrație Donald Trump impune să ai „cărți” de joc potrivite în mânecă (cât mai mari dacă se poate) România trebuie să calculeze repede și foarte bine ce are de scos în față. După ce ani de zile a fost o uriașă piață de desfacere cu reguli aplicate selectiv, după ce a pierdut sau a riscat enorm în afaceri precum Bechtel sau Roșia Montană, România e obligată să se trezească la realitate: asta înseamnă, pe de o parte, să știe clar pe ce bogății sau oportunități de afaceri se poate baza, iar pe de altă parte, să vadă cum, cu cine și, desigur, cu ce riscuri, le poate exploata.
Cazul Roșia Montană e proaspăt în conștiința publică românească, nu doar prin succesul obținut anul trecut, la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de la Washington, în fața celor de la „Gabriel Resources”, ci și prin vehicularea recentă a rezervelor de aur ale României pentru obținerea de finanțare electorală din partea controversatului afacerist Frank Timiș pentru unul dintre candidații la alegerile prezidențiale din Decembrie. Rezervele de aur ale României – iar unii ar zice că și alte resurse rare care veneau la pachet prin exploatarea cu cianuri de la Roșia Montană – nu par a fi la adăpost nici acum, la ani de zile de la marile revolte sociale care au făcut scut în jurul Munților Apuseni. E mai pregătită România de azi, decât cea de acum 10-20 de ani, pentru a bloca ambițiile criminale ale unora care visează cu orice preț la aurul Apusenilor? Asta e una dintre temele mari care ar trebui să fie discutate în campania electorală care stă să înceapă. Oricum, România are și alte resurse importante care sunt, în prezent, nevalorificate. Avansul tehnologic din ultimii ani forțează tot felul de invenții și de descoperiri. Resurse minerale fără prea mare valoare economică, cum ar fi grafitul, folosit la minele de creion, ajung să devină, peste noapte, resurse critice, datorită utilizării lor la bateriile electrice. După cum spunea recent în „Formula AS” directorul „Salrom”, Constantin Dan Dobrea, România este depozitara unora dintre puținele rezerve de grafit din Europa, iar redeschiderea celor două mine de grafit de la Baia de Fier ar oferi uriașe perspective economice țării noastre. Contează însă enorm să ne mișcăm repede și să luăm din zbor astfel de oportunități.
România are o „Strategie națională pentru resurse minerale neenergetice 2025-2035”, aprobată de guvern, chiar la sfârșitul anului trecut. Din document rezultă clar: România are „o resursă cantitativă și calitativă apreciabilă, omologată geologic” de magneziu, tot mai căutat la nivel mondial pentru folosirea sa, „într-o gamă largă de produse, cu valoare adăugată mare”, iar grafitul, cuprul și pământurile rare sunt și ele scoase în evidență. Dumnezeu ne-a dat, se vede treaba, rămâne acum să băgăm și în sac. În sacul nostru, dacă se poate. Iar dacă nu putem să ținem singuri de sac, să ne alegem bine ajutoarele. Nu e niciun secret că parteneriatul pe care îl credeam indiscutabil, cu Statele Unite ale Americii, ne-a pus adesea în situația de a închide ușa în nas unor alternative de business venite din China sau din Uniunea Europeană. Acum, că jocul s-a resetat, toate opțiunile sunt, din nou, pe masă. Resurse minerale avem, resurse de înțelepciune să mai găsim…
