A trebuit să ajungă Ilie Bolojan președinte interimar, ca să aflăm „secrete” care, într-un stat civilizat, ar fi apărut, de ani de zile, pe site-ul Administrației Prezidențiale. Costul închirierii avioanelor de lux folosite de fostul președinte Klaus Iohannis (adesea cu escală la Sibiu, pentru preluarea de la scara vilei a Primei Doamne) pentru vizitele externe au stârnit de multă vreme curiozitatea opiniei publice și a presei. Dar, cu cât mai mare era curiozitatea, cu atât mai numeroase și mai exotice erau ieșirile externe ale președintelui. Lipsei cronicizate de transparență i s-a adăugat, an după an, în dozaj crescut, aroganța. Dacă în primii 4 ani ai celui de întâi mandat, avioanele prezidențiale costau undeva la 1 milion și ceva de euro, costurile sar din grafic, dublându-se, în ultimul an: urma un nou test electoral, și mai bine să bifezi niște destinații decât să te trezești că nu câștigi alegerile și trebuie să vezi lumea pe banii tăi! Doar pandemia a frânat, vreme de 2 ani, pofta de vacanțe pe bani publici a președintelui Iohannis. Nu-i nimic, „circuitele” s-au amânat pentru 2023 și 2024, ani în care șeful statului a bifat 48 de ieșiri externe, cu un cost însumat al cheltuielilor de transport aerian de peste 10 milioane de euro! Sunt, desigur, vizite obligatorii și cheltuieli perfect justificabile pentru un șef de stat măricel, din Uniunea Europeană. Totuși, în ciuda inflației din ultimii ani, să ajungi de la o medie de 1 milion de euro pe an, la una de 5 milioane, fix când lumea îți cere mai enervată explicații pentru banii cheltuiți, e ceva ce cu greu poate fi înțeles. După cum cu greu poate fi înțeleasă și utilitatea practică a faimoaselor sale turnee în America de Sud (Brazilia, Chile, Argentina) și Africa (Kenya, Tanzania, Capul Verde, Senegal), care ne-au costat, în total, 2 milioane de euro. În timp ce, la granița noastră, începea un război ale cărui efecte, vedem azi, sunt tot mai presante pentru România, lui Klaus Iohannis îi ardea de dansuri ritualice africane…
De ce n-a fost capabil sistemul politic de la București să forțeze transparentizarea acestor date cerute de toată lumea e o întrebare care trebuie pusă cu toată tăria azi, când avem în față cifrele. Până la niște explicații concludente din partea premierilor și liderilor politici care au guvernat în ultimii ani, răspunsul cel mai la îndemână e că banii publici sparți cu sfidătoare nonșalanță de Klaus Iohannis sunt doar vârful unui aisberg al dezmățului care e cât pe ce să scufunde economia românească. Ca nu cumva să îi încurce în ale lor, liderii coalițiilor de guvernare au preferat să-i finanțeze plimbările lui Iohannis. Cu ce preț, muuult mai mare decât totalul de 23 de milioane de euro dat pe avioane, vedem foarte bine zilele acestea. Și tot zilele acestea, când Ilie Bolojan și-a ținut promisiunea de a face lumină în cheltuielile Administrației Prezidențiale, avem și explicația pentru care noul locatar (la propriu!) de la Cotroceni n-a fost chemat mai devreme la București și n-a primit susținerea coaliției pentru o candidatură la alegerile prezidențiale, în locul lui Crin Antonescu, clona mai vorbăreață, dar cel puțin la fel de comodă, a lui Klaus Iohannis. Când a scos de la sertar solicitările deja îngălbenite trimise de presă despre costurile cu zborurile ale Președinției, Ilie Bolojan ne-a dat, de fapt, două răspunsuri la o singură întrebare.
