– Arestarea primarului Istanbulului Ekrem Imamoglu, principalul rival politic al președintelui Recep Erdogan, a declanșat uriașe proteste de stradă în Turcia, în ciuda interdicțiilor. Mii de persoane, inclusiv jurnaliști, au fost arestate, și sute de conturi incomode de pe platforma de socializare X a lui Elon Musk, au fost blocate. Asistăm la o răfuială politică în Turcia? Se folosește Recep Erdogan de noul context internațional pentru a scăpa de concurenții politici? Care este poziția anturajului președintelui Donald Trump față de recentele evenimente din Turcia?
– Se știe demult că Ekrem Imamoglou, ales deja a doua oară primar al Istanbulului, este considerat un pericol de către președintele Turciei Erdogan, datorită popularității sale crescute și opoziției la politicile falimentare și la corupția puterii subordonate lui Erdogan. Măsurile luate la Istanbul, de la combaterea sărăciei, la combaterea poluării, au convins Partidul Popular Republican, din care face parte, să-l declare candidatul său la președinție, cu mari șanse de succes. Vizat, împreună cu familia sa, de grave acuzații de corupție și abuz, Erdogan nu poate însă accepta ca succesor decât un reprezentant al partidului său, AK, care îl va proteja de rigorile legii. De-a lungul anilor, Erdogan i-a eliminat prin măsuri de forță pe magistrații independenți, și-a supus justiția și a restrâns pas cu pas libertățile civice. De altfel, Imamoglou a fost condamnat deja, în 2022, după prima sa victorie în alegerile municipale, la 2 ani și 7 luni închisoare, pentru insulte la adresa unor demnitari publici, executarea pedepsei fiind suspendată până la judecarea apelului său. Erdogan a declanșat o adevărată campanie de distrugere a personajului politic Imamoglou, înainte de verdictul final al instanței: diploma sa universitară a fost anulată, ceea ce îl descalifică pentru cursa prezidențială, și i-au fost aduse grave acuzații de corupție, pe care el le neagă, iar autoritățile nu le-au dovedit. Evident, Erdogan a ținut să valorifice un context internațional favorabil, în care UE și NATO au mare nevoie de cooperarea sa în conflictele din Ucraina, Siria și Israel. De altfel, reacția UE a fost anemică, iar dacă a existat o reacție a echipei președintelui Trump, ea este foarte greu de găsit. Mare admirator al liderilor autoritari, Donald Trump nu pare preocupat de excesele puterii de la Ankara și contează pe armata Turciei, cea mai mare din Europa, să suplinească trupele americane pe care el dorește să le retragă de pe Continent. În aceste condiții, dispariția democrației din Turcia nu pare o prioritate pentru nimeni.
– În cei 3 ani de la începerea războiului în Ucraina, Uniunea Europeană a cheltuit peste 122 de miliarde de euro în asistență directă, plus alte miliarde în armatele și industria de apărare ale continentului. Cu toate acestea, UE nu s-a atins până acum de cele peste 200 de miliarde de euro din banii băncii centrale rusești, care se află în Uniunea Europeană, înghețați după invazia Ucrainei, în 2022. Cine se opune acestei acțiuni?
– Dincolo de opoziția permanentă a Ungariei față de orice demers care poate ajuta Ucraina și afecta interesele Rusiei, principalele motive invocate împotriva utilizării fondurilor Băncii Rusiei, înghețate în 2022, este că aceasta ar încălca dreptul internațional și ar destabiliza piețele financiare. Mulți specialiști în drept internațional au argumentat că utilizarea fondurilor agresorului pentru ajutorarea victimei este legitimă, alții însă susțin că dreptul internațional protejează băncile centrale. Totodată, confiscarea nu este lipsită de riscuri financiare. Concret, oficialii europeni se tem că investitorii străini și-ar pierde încrederea în piețele financiare europene și le-ar evita. Totodată, există temerea că Arabia Saudită și China vor declanșa o vânzare masivă de obligațiuni de stat europene, ceea ce ar afecta valoarea monedei euro. Din acest motiv, țările din Grupul celor 7 au utilizat pentru ajutorarea Ucrainei doar dobânda produsă de depozitele blocate ale Băncii Rusiei și au împrumutat fonduri pe piața internațională, folosind drept garanție dobânzile viitoare. Alt argument ar fi că, odată lichidate, fondurile Băncii Rusiei nu vor mai genera niciun profit, ceea ce va afecta interesele Ucrainei, care beneficiază de aceste profituri. În același timp, deși sunt confruntate cu o datorie publică în creștere din cauza poverii financiare generate de susținerea Ucrainei, Franța, Germania și Belgia susțin că fondurile Băncii Rusiei trebuie păstrate ca atare pentru a putea fi folosite cu succes ca element de negociere a unui tratat de pace sau a unui armistițiu. Totuși, Polonia, Regatul Unit și statele baltice ar dori să folosească și fondurile provenite din maturizarea obligațiunilor de stat ale Rusiei, depozitate în mai multe bănci occidentale. Dincolo de interminabilele dispute juridice și economice, decizia de a confisca depozitele Băncii Rusiei depinde de fapt de voința politică a statelor occidentale. Ca de obicei, însă, acestea nu reușesc să ajungă la un consens.
