– Pierderea auzului nu constituie o problemă doar pentru vârstnici. Procesul începe adesea mai devreme decât credeam. Iată câteva informații de bază, care ne pot ajuta să înțelegem mai bine acest fenomen – 

De ce se deteriorează auzul odată cu trecerea timpului?

Simplu spus: din cauza uzurii. Odată cu anii, celulele ciliate din urechea internă se degradează, ceea ce duce implicit și la uzarea structurilor care transformă vibrațiile în impulsuri electrice, permițând transmiterea lor către creier prin nervul auditiv. Pe lângă predispoziția genetică, alimen­tația, nicotina, tulburările de circulație, medi­camentele și zgomotul pot juca, la rândul lor, un rol. Dacă am desface cohleea, numită și melcul membranos al urechii, am vedea că aceasta arată ca un tub, pe a cărui lungime sunt distribuite mici fire de păr. Poziția lor determină frecvențele pe care le percepem: cele din față reacționează la sunetele înalte, cele din spate, la cele joase. Se presupune că celulele pentru tonurile înalte sunt mai vulnerabile și că acesta e motivul pentru care se întâmplă adesea ca persoanele mai în vârstă să întâmpine mai întâi dificultăți în a auzi sunetele înalte sau zgomotele slabe. Acest proces debu­tează de obicei în jurul vârstei de 50 de ani.

Ce efect are zgomotul asupra urechilor?

Un traumatism acustic acut poate apărea chiar și de la un nivel de zgomot de 120 de decibeli – echivalentul unui concert rock sau al unui fie­răstrău mecanic, care funcționează foarte aproape de noi. Prin comparație, o conversație normală are aproximativ 65 de decibeli. În ultimii ani, pragul sigur pentru expunerea la zgomot a fost redus tot mai mult. Între timp, se consideră că zgomotul constant care depășește 80 de decibeli este dău­nător. Acest prag e de exemplu atins chiar și când dăm radioul puțin mai tare. Până și tinerii pot deveni hipo­acuzici dacă ascultă frecvent muzică la volum ridicat. Un rol îl pot juca însă și anumiți fac­tori gene­tici sau malformații congenitale.

Se pot regenera celulele ciliate deteriorate?

Dacă ele au fost afectate doar pentru o scurtă perioadă de timp (de exemplu, în urma unei infec­ții), acest lucru este posibil. Însă corpul nu produce celule ciliate noi. De aceea, leziunile cauzate de zgomot, îmbă­trânire sau boală sunt, în general, permanente.

Poate un aparat auditiv să prevină agravarea pierderii auzului?

Nu, însă ajută la optimizarea capacității au­ditive rămase. „La început, purtarea unui aparat au­ditiv ni se poate părea neobișnuită și chiar ne­plăcută”, explică specialiștii. „Cine îl folosește din timp se obișnuiește mai repede cu el și îl inte­grează în mod natural în viața de zi cu zi”. Un alt motiv pentru care este important să purtăm aceste mici dispozitive e faptul că o pierdere auditivă netratată poate crește riscul de demență. Cu toate acestea, un studiu din anul 2022 relevă că aproape o treime dintre persoanele cărora me­dicii le recomandă un aparat auditiv se lipsesc de el. Iar 19 la sută dintre cei care observă că nu mai aud la fel de bine nu se prezintă deloc la un consult în acest sens.

Când este indicat un implant cohlear?

Atunci când tulburarea de auz este atât de avansată, încât aparatele auditive nu mai fac față. Implantul este utilizat în caz de hipoacuzie, între severă și completă a urechii interne, de exemplu, în cazul unei surdități congenitale, al unei pierderi progresive a auzului sau al unei surziri bruște.

Zeci de mii de români suferă anual de pierderea bruscă a auzului. Cum se poate întâmpla așa ceva?

Este vorba despre o scădere bruscă, unila­terală, a auzului, fără o cauză clară. Așa-numita sur­ditate idiopatică brusc instalată este consi­de­rată, adesea, ca fiind consecința unei reacții de stres declanșată, de exemplu, de încărcături emo­ționale, precum doliul și pierderea cuiva sau din cauza temerilor legate de mediul social sau de locul de muncă. „Totuși, cauza exactă nu a putut fi dovedită nici până în prezent, din punct de vedere științific”, spun specialiștii. Se presupune că la mijloc s-ar putea afla mici tulburări de cir­culație sanguină.

Cum se tratează?

În cazurile ușoare, surditatea brusc instalată se poate vindeca de la sine. De aceea, de obicei se așteaptă, deoarece în multe cazuri auzul revine de la sine în decurs de 24 până la 72 de ore. Dacă acest lucru nu se întâmplă, se poate face un trata­ment cu cortizon. Fie oral (sub formă de com­primate), fie prin perfuzie. Dacă la 14 zile după încheierea tratamentului nu s-a observat nicio ameliorare, cortizonul poate fi injectat direct în urechea medie.

Ce ajută împotriva zgomotului din urechi?

Liniștea accentuează adesea ti­ni­tusul. Ne putem regăsi tihna, înconjurându-ne de sunete liniș­titoare, cum ar fi murmurul apei, de exemplu, al unui pârâu. Miș­carea și relaxarea ne pot ajuta, de asemenea, să ne distragem singuri atenția de la zgomot. Dacă tini­tusul este însoțit de o scădere a auzului, poate fi utilă folosirea unui aparat auditiv. Astfel, poate deveni mai suportabil și tinitusul. Eficiența te­rapiei comportamentale este, de asemenea, de­monstrată. Între timp, au apărut și unele aplicații pe internet, care ne pot ajuta să gestionăm tini­tusul (de exemplu, ReSound Tinnitus Relief sau Tinni­tus alleviator).

Curățarea urechilor

De câtă curățare are cu adevărat nevoie organul nostru auditiv?

1. Mai puțin înseamnă mai mult

Urechile noastre se curăță de fapt singure și transportă automat spre exterior cerumenul, murdăria și bacteriile.

2. La exterior trebuie procedat cu precauție

Cerumenul vizibil la exterior poate fi îndepărtat cu grijă cu ajutorul unui prosop umed.

3. Fără bețișoare!

„Vă rugăm să nu folosiți bețișoare de urechi”, aver­tizează medicii. „Dacă recurgem la ele, nu facem decât să împingem cerumenul mai adânc în canalul auditiv și ne putem deteriora timpanul”.   

4. Lăsați specialistul să se ocupe

Dacă urechea este foarte murdară sau se în­fundă, medicul o poate curăța în mod profesional.