– Multimiliardarul american, Elon Musk, cel mai cunoscut consilier al președintelui Donald Trump, a părăsit oficial administrația americană, după ce patru luni a condus Departamentul pentru Eficiență Guvernamentală (DOGE). Este această plecare o lovitură pentru Trump? Cu ce bilanț pleacă Musk și în ce măsură ideile sale vor continua să inspire administrația SUA?
– Plecarea lui Elon Musk din Administrația Trump este, de fapt, o concediere mascată, din care fostul șef al DOGE a ieșit extrem de prost. Pentru că a finanțat cu 250 de milioane de dolari campania electorală a lui Donald Trump, Musk a avut mână liberă să taie drastic cheltuielile guvernamentale, pentru a reduce fabulosul deficit de peste 2 trilioane de dolari, acumulat de guvernul SUA, dar a primit și permisiunea de a schimba unele reglementări în favoarea afacerilor sale, mai ales producția de automobile Tesla și sistemul de comunicare prin satelit Starlink, ale căror profituri au crescut substanțial. Musk a redus cheltuielile federale în mod brutal și subiectiv, fără nicio regulă și nicio analiză serioasă a activității departamentelor vizate, anulând programe guvernamentale și lăsând pe drumuri funcționari federali. Unii au fost reangajați în urma unor hotărâri judecătorești, alții au primit despăgubiri substanțiale, iar bilanțul reducerilor efectuate de Musk s-a dovedit modest, de doar 32,5 miliarde de dolari, potrivit BBC. Ostilitatea pe care a generat-o Musk prin comportamentul său agresiv, în plan intern dar și internațional, a dus la un boicot masiv al automobilelor Tesla și la pierderi substanțiale pentru patronul firmei. Mai mult, legea fiscală adoptată recent de Congresul SUA a retras subvențiile pentru automobile electrice, ceea ce îl afectează direct pe fostul favorit al Casei Albe. Musk a ripostat dur pe X, direct la adresa președintelui. Va fi înțeles și el, în final, că Donald Trump, cu cinismul și abilitatea sa binecunoscute, l-a lăsat să atragă asupra sa toate criticile și nemulțumirile generate de măsurile președintelui, intempestive și prost gândite, pentru ca apoi, când reputația sa a fost iremediabil compromisă, să se descotorosească de el fără menajamente. Între timp, eliberați de un șef imprevizibil și lipsit de înțelepciune, membrii DOGE își continuă metodic munca de reducere judicioasă a cheltuielilor guvernamentale.
– Conservatorul Karol Nawrocki s-a impus în turul al doilea de scrutin al prezidențialelor din Polonia, în fața candidatului proeuropean, Rafał Trzaskowski. În ce măsură va afecta coeziunea europeană decizia electoratului polonez? Și cum s-ar putea răsfrânge asupra relațiilor bilaterale româno-poloneze alegerea noului președinte polonez?
– Deoarece atribuțiile președintelui Poloniei sunt reduse, politica externă a țării va continua pe linia pro-europeană a premierului Donald Tusk. Rezultatul strâns al alegerilor a demonstrat însă că electoratul este divizat, jumătate din polonezii prezenți la vot fiind seduși de discursul antieuropean al lui Nawrocki, de rezervele sale față de susținerea Ucrainei și de admiterea acesteia în NATO. Nu întâmplător, probabil, premierul Ungariei, Viktor Orban, a salutat victoria lui Nawrocki, sperând că se va reface tandemul eurosceptic pe care Ungaria îl formase cu Polonia, pe vremea guvernării Partidului Lege și Dreptate (PiS). Or, PiS, partidul lui Nawrocki, chiar face deja presiuni pentru alegeri anticipate, pe care speră să le câștige. Dacă acest scenariu va deveni realitate, atunci coeziunea europeană va avea mult de suferit, pentru că ponderea statelor ostile sprijinirii Ucrainei, dar și creării unei forțe defensive europene, va spori considerabil, Polonia fiind un stat mai mare decât Ungaria și Slovacia, actualele membre ale axei pro-Kremlin și anti-Ucraina. Din acest punct de vedere, putem spune că întreaga securitate europeană, deci și a României, va fi șubrezită de opoziția unor state care reprezintă, practic, interesele Moscovei. Deși noul președinte se declară anti-rus, cum este majoritatea covârșitoare a polonezilor, discursul său promovează, totuși, temele predilecte ale Kremlinului. Mai mult, dacă PiS va ajunge la guvernare, Varșovia nu va fi un partener al președintelui Dan și al guvernului său, ci al AUR, căci fostul premier PiS, Mateusz Mazowiecki, l-a susținut activ pe George Simion și a folosit în campania prezidențială postări mincinoase, potrivit cărora Nicușor Dan ar fi acceptat, la presiunea UE, primirea unui număr imens de emigranți arabi și africani. În concluzie, deși actualul guvern de la Varșovia este condus de un aliat al forțelor pro-europene din România, echilibrul politic din Polonia este fragil, ceea ce face ca viitorul securității europene să nu fie foarte sigur.
