Români care au reușit

Sunt tot mai mulți tineri antreprenori români care aleg să-și deschidă afaceri în domenii prietenoase cu natura, benefice pentru sănătatea fiecărui consumator. Suntem sufocați, aproape la propriu, de multitudinea de obiecte din materiale plastice, greu degradabile, găsite cu ușurință pe rafturile tuturor magazinelor, la prețuri atrăgător de mici. Din fericire, tot mai mulți dintre români par să-și îndrepte atenția spre materialele naturale.

Patricia Blăgniceanu e o tânără din Craiova, absolventă de Horticultură, care, la 27 de ani, a ales o îndeletnicire mai puțin obișnuită, dar nu lipsită de importanță, în contextul economic actual: cultura buretelui natural, cunoscut sub numele de lufă.

Agricultură de la 14 ani

Patricia Blăgniceanu are 27 de ani, dar s-a implicat, încă de la 12 ani, în diverse activități agricole, alături de părinții săi. „Părinții mei au avut afaceri în cultura de cereale, pe suprafețe mari, care trebuiau lucrate, desigur, cu utilaje corespunzătoare. Aveam doar 14 ani când am învățat să merg cu combina pe câmp, la recoltat. De aceea am și ales să fac o facultate de agronomie, nu mă vedeam alegând un loc de muncă într-un birou”, povestește Patricia.

În primul an de facultate, a apărut oportunitatea de a accesa fonduri europene, câștigând un proiect pe programul „Tânăr fermier”. Au avut plantații de căpșuni, broccoli, zucchini, culturi de plante mai deosebite, cultivate în solarii sau în câmp. Tot în timpul studenției, pe când făcea practică în solariile facultății, a descoperit lufa. Când a venit vremea ca aceste plante să fie recoltate, profesoara i-a dat și Patriciei câteva semințe, de care recunoaște că nu s-a prea îngrijit. „Le-am plantat târziu în grădina bunicii, lângă un gard de sârmă, care, la un moment dat, s-a îndoit aproape până la pământ, sub greutatea tufelor de lufă. N-am știut de la început ce se întâmplă, iar ai mei se speriaseră că le distrug grădina. Încet, încet, însă, am studiat, am aflat care sunt beneficiile unei astfel de culturi și am tot extins plantația, ajungând acum să am 3000 de metri pătrați doar plantație de lufă, în câmp. Așa am dat drumul afacerii”, spune Patricia.

– Ce anume te-a atras la lufă, ce te-a determinat să alegi să o cultivi?

– Având studii în domeniu, am înțeles impactul pe care o cultură îl are asupra mediului, iar lufa m-a atras pentru că e biodegradabilă, nu lasă reziduuri și asta mi-a plăcut foarte mult, pentru că eu încerc să adopt un stil de viață cât mai prietenos cu mediul. Mi s-a părut, de asemenea, o cultură accesibilă pentru persoanele care vor să nu lase o amprentă foarte mare de plastic în urmă, pentru că este ceva natural și nu dăunează nici sănătății, nici mediului.

Când am început să plantez, am studiat modele de cultură, articole care să mă îndrume în cultivarea acestei plante la noi. Asta promovez, un produs natural fără efecte dăunătoare nici asupra mediului, nici asupra sănătății.

– Cum te-ai descurcat și cu afacerea, și cu facultatea?

– Tot ceea ce am făcut, am făcut în familie. Eram mereu împreună cu ai mei, iar sezonul de cultură e primăvara-vara, când a­veam un program mai lejer la facultate. Participam la recoltat, la vândut în piață, la livrat marfa la en-gros-uri, tot ce trebuia.

Beneficii în grădina proprie

– E greu de cultivat lufa?

– Nu e greu, dar are un proces vegetativ foarte lung. Facem răsaduri în prima jumătate a lunii Martie, iar recoltarea se face în Septembrie, Octombrie, poate chiar mai târziu. Cel mai mult de lucru e după recoltare, când facem manual totul: decojire, îndepărtarea semințelor, spălarea de resturi vegetale, apoi depozitarea buretelui gata de vânzare. Lufa e o plantă nepretențioasă la condițiile de mediu, fiind originară din zonele subtropicale, ale Asiei sau Africii, este rezistentă la temperaturi ridicate. Ca tehnologie, nu e greu de cultivat, doar vântul o deranjează, când suflă prea tare.

– Planta are nevoie de sisteme anume de susținere?

– Da, sistemul de palisare e investiția cea mai mare, la fel și sistemul de irigat prin picurare.

– Cultivați lufa în solar sau în câmp?

– Anul trecut, am cultivat în câmp, iar anul ăsta, în solar. Asta, pentru că se coace mai repede și e ferită de fenomenele meteo extreme, de grindină, vânt, ploi, care pot deprecia cultura în câmp. Nu am avut pierderi cauzate de condițiile meteo când am cultivat în câmp, dar pentru că avem posibilitatea de a o face în solar, vrem să încercăm și varianta asta.

– Lufa e o plantă pe care o poate cultiva oricine?

– Da, se cultivă ușor. Am o carte foarte veche, în care se sugera cultivarea lufei pe pergole, pentru umbrire, pentru că are frunze foarte mari și flori foarte frumoase, mari, galbene, care atrag polenizatori, aducând beneficii în propria grădină, chiar cultivată pentru uz propriu.

„Pentru birocrația din România, niciun doctorat în domeniu nu e suficient!”

– De unde pot fi cumpărate lufele cultivate de tine?

– Am început să le vând la saloane de înfrumusețare, la cunoștințe, apoi am reușit să intru pe Emag. Recent, am lansat și magazinul propriu online – naturaluf.ro.

– Nu colaborezi cu magazine naturiste din țară și străinătate?

– Am încercat în țară, dar nu mi s-a părut avantajos și nici discuțiile n-au dus la ceva constructiv. În plus, nefiind constrânsă de niște termene fixe, pentru că lufa nu e perisabilă, odată depozitată, pot s-o vând direct către clienți, fără nici o problemă.

„Echipa mea: părinții, două bunici și eu”

– Care-ți sunt nemulțumirile, dezamăgirile, ca tânăr antreprenor în România?

– Aș vrea să fac mai mult, pentru că nu poți face acest gen de afacere doar cu familia, dar sunt blocată. E nevoie de forță de muncă, pe care aici nu o găsim, și asta mă limitează foarte mult în activitate. Echipa mea, acum, sunt părinții, două bunici și eu. În zonă, avem avantajul că suntem aproape de Craiova și oamenii se îndreaptă către alte joburi, nu în agricultură. Pe de altă parte, chiar dacă nivelul de trai nu le e foarte ridicat și n-o duc foarte bine, localnicii preferă să nu lucreze în agricultură, caută munci mai ușoare.

– Cum te descurci cu hățișul biro­cratic?

– Acesta e un subiect sensibil pentru mine, pentru că încerc de patru ani să înregistrez terenurile agricole la Craiova și nu reușesc. Cu toate că am un doctorat în horticultură, sunt obligată să fac un curs fitosanitar, să învăț cum să administrez și să gestionez pesticidele, ceea ce, oricum, am învățat amănunțit la facultate. Pare de domeniul SF, dar vă asigur că nu este. Dacă nici un doctorat nu e suficient ca să știi ce ai de făcut în domeniul tău, de trebuie să faci un curs de câteva ore pentru asta! Mi-e clar că sunt niște bani pe care ești obligat să-i plătești complet aiurea.

– Ce planuri de viitor ai?

– Încerc să continui să cultiv lufă. La început, totul e greu, totul crește încet, nu e nimic „uau”. O să încerc să mă promovez pe tik-tok, deși nu mă simt foarte comod să fac asta. Trebuie, însă, să ținem pasul cu vremurile și cu tehnologia, pentru că, se pare, cele mai multe afaceri s-au mutat deja în spațiul virtual.