În fața facultății, mama grijulie își privește copilul pășind timid în curte, cu ditai rucsacul în spate și încă un troller, cât dulapul, după el. Portbagajul mașinii e încă deschis, mama însoțește salutul de adio cu o ultimă povață înainte de începerea primului semestru de facultate: „Urmează-ți visele – de preferat într-un domeniu care va mai avea încă nevoie de oameni când vei absolvi tu!”. Caricaturile minimaliste din celebra revistă „The New Yorker” nu vor să te facă să râzi, ci să te pună în fața unei reflecții despre lumea în care trăim. Jurnaliștii de la „The New Yorker” au un simț foarte ascuțit al schimbărilor sociale, iar faptul că multe dintre caricaturile lor vorbesc despre impactul Inteligenței Artificiale (AI) asupra viitorului e un indicator serios. Sunt nenumărate modurile în care inteligența artificială influențează școala: de la dificultățile profesorilor în a decripta dacă un referat e scris de elev sau de AI, și până la opțiunile de carieră ale tinerilor, în condițiile în care meserii până mai ieri ale viitorului încep să fie executate tot mai mult de roboți.
În Occident, toate aceste probleme fac obiectul unor cercetări imperative și nasc discuții în societate. La început de an școlar, tema influenței AI în lumea pe care le-o pregătim copiilor ar fi trebuit să anime și societatea noastră. E o dezbatere ratată: sistemul de învățământ e mai preocupat în prezent să-și apere „status-quo”-ul în fața ajustărilor bugetare. Dar și dacă n-ar fi fost contrele cu guvernul, tot n-am fi avut parte de dezbatere. Universitățile nu mai par deranjate de apelativul de „fabrici de diplome”. Pe cât de mare e rezistența la încercările de reformă din exterior, pe atât de mare e rezistența internă: sunt atâtea domenii sau meserii care și-au pierdut relevanța în ultimul deceniu și care sunt în continuare școlarizate ca și cum economia reală s-ar bate pe absolvenți! Tot ce contează e să mai fraierească câțiva tineri care nu știu prea bine ce vor de la viață, și-apoi să vină alocările de la buget!
Sunt pline „fast food”-urile și magazinele de parter de bloc – nu mai vorbim de Occident! – de tineri cu diplomă, care nu și-au găsit loc de muncă în domeniul în care au studiat, iar impactul AI abia acum începe să se simtă cu adevărat. În Elveția, o firmă de încălțăminte a anunțat că folosește un robot pentru a face munca a 300 de muncitori! La noi, sute de posturi de IT-iști au dispărut în ultimul an, câtă vreme munca de programare pe care o făceau a ajuns să fie realizată de aplicații AI. În tot acest timp, mii de tineri români intră pe porțile facultăților, fără să știe dacă peste 4-5 ani va mai fi nevoie de meseriile pentru care se pregătesc. Lumea se schimbă efectiv de azi pe mâine, iar societatea – se vede limpede asta în contextul încercărilor de reformă, e mai preocupată să țină de privilegiile vechi, decât să privească, alături de cei mai tineri, spre viitor. Un viitor, altfel decât cel ilustrat într-o altă caricatură din „The New Yorker”, în care doi recuperatori, cu bâte de baseball în mâini, calcă țanțoși prin cartier, bucuroși că lor nu le va lua, în veci, AI-ul jobul…
